ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.09.2012

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
07.09.2012
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra plângerii de față

;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 22 martie 2012, petenta

F.C. C. Hunedoara, prin reprezentantul său legal, s-a adresat

Înaltei Curți de Casație și Justiție cu plângere împotriva rezoluției nr. 408/P/2011

din 24 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Direcția Națională Anticorupție, pe care o contestă întrucât vinovăția făptuitorilor

constă în încălcarea flagrantă și cu rea-credință a regulamentelor sportive.

Examinând plângerea, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Prin rezoluția din 24

ianuarie 2012, dată în Dosarul nr. 402/P/2011, a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Secția Infracțiunilor

Conexe Infracțiunilor de Corupție, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față

de: S.M., D.D., K.A., D.V., L.I.A., S.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 246 C. pen., întrucât această faptă nu există.

Pentru a se pronunța astfel,

s-au reținut următoarele:

La data de 17

octombrie 2011, F.C. C. Hunedoara, cu sediul în Hunedoara, județul Hunedoara, a

formulat plângere penală împotriva președintelui Federației Române de Fotbal - S.M.,

președintelui Ligii Profesioniste de Fotbal - D.D., K.A., D.V., L.I.A. și S.A. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 248 C. pen.

Se precizează în plângerea

penală, aceea că persoanele fizice enumerate mai sus, prin neîndeplinirea atribuțiilor

de serviciu, au favorizat clubul de fotbal R. București, întrucât au nesocotit hotărârile

judecătorești pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia și Înalta Curte de Casație

și Justiție.

În esență, se arată că

F.C. C. Hunedoara a încheiat o convenție de transfer a jucătorului L.B. la U.F.C.

Întrucât jucătorul de

fotbal L.B. a fost transferat la un club de fotbal olandez, cu suma de 3.000.000

dolari SUA, F.C. C. Hunedoara a cerut, prin intermediul Federației Române de Fotbal,

ca U.F.C. R. București să-i plătească un procent de 30% din valoarea acestui transfer,

în baza unui protocol încheiat între cele două părți la 01 august 1997.

În cauză, Comisia de Apel

a Federației Române de Fotbal a respins pretenția formulată de F.C. C. Hunedoara,

hotărâre ce a fost menținută de Camera Națională pentru Soluționarea Litigiilor

a Federației Române de Fotbal, iar Comisia de recurs a respins recursul declarat

de F.C. C. Hunedoara.

Tribunalului de Arbitraj

Sportiv de la Lausanne - Curtea de Arbitraj Sportiv a respins apelul formulat de

F.C. C. Hunedoara în legătură cu litigiul privind clubul de fotbal R. București.

F.C. C. Hunedoara, în

această perioadă de timp, s-a adresat și instanțelor judecătorești civile. Prin

decizia nr. 9535 din 20 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, U.F.C.

Pe cale de consecință,

existând un titlu executoriu, F.C. C. Hunedoara, pentru satisfacerea creanței, trebuie

să acționeze conform C. proc. civ. referitor la executarea silită.

Neexecutarea obligației

stabilită judecătorește de către U.F.C. R. București, nu are legătură cu îndeplinirea

obligațiilor de serviciu de către oficialii Federației Române de Fotbal și Ligii

Profesioniste de Fotbal.

Prin rezoluția nr. 55/II-2/2012

din 01 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Direcția Națională Anticorupție, Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe

Infracțiunilor de Corupție, procurorul șef a dispus respingerea, ca neîntemeiată,

a plângerii formulate de

FC C. Hunedoara.

Înalta Curte

apreciază plângerea ca fiind greșit îndreptată pentru considerentele ce se vor dezvolta

în continuare:

Potrivit

art. 278 alin. (1) C. proc. pen. „plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor

efectuate de procuror (…) se rezolvă de prim-procurorul parchetului (…)”.

În conformitate

cu prevederile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. „după respingerea plângerii

făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale

sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărirea

penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată,

precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face

plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului

de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar

reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță”.

Din conținutul

dispozițiilor procedurale evocate mai sus rezultă că legiuitorul instituie o procedură

obligatorie care trebuie parcursă.

În speța dedusă

judecății, Înalta Curte constată că plângerea formulată de petentă este greșit îndreptată

întrucât niciuna din persoanele reclamate nu are calitatea necesară de a atrage

competența de soluționare a cauzei de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pe de altă

parte, Federația Română de Fotbal, împotriva cărei a fost îndreptată plângerea,

cât și reprezentantul acesteia, președinte S.M., au sediul, respectiv domiciliul

în București, sector 2.

În baza considerentelor

sus expuse, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.

30 C. proc. pen. care reglementează competența teritorială pentru infracțiunile

săvârșite în țară, stabilind, la lit. a), determinarea acesteia de locul unde a

fost săvârșită infracțiunea.

De asemenea,

potrivit art. 30 lit. c) C. proc. pen., aceeași competență este determinată de locul

unde locuiește făptuitorul.

Pe de altă

parte, potrivit art. 25 C. proc. pen., judecătoriile judecă în primă instanță toate

infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte va dispune trimiterea cauzei având ca obiect plângerea

formulată de petiționara F.C. C. Hunedoara la Judecătoria Sector 2 București, competentă

să soluționeze.

Trimite cauza

având ca obiect plângerea formulată de petiționara FC C. Hunedoara împotriva rezoluției

nr. 408/P/2011 din 24 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, la Judecătoria Sector 2 București,

spre competentă soluționare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie

2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, Secția penală
, la data de 26 noiembrie 2011, determinat fiind de către intimatul inculpat A., B. a semnat un exemplar al Hotărârii nr. 5 din 21 ianuarie 2011 a Biroului Executiv al Comisiei Centrale a Arbitrilor, neconform realității, după care l-a înmâ
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3379/2012
Casație și Justiție - D.N.A., criticând-o pentru greșita achitare a inculpaților. Prin decizia penală nr. 325/A din 02 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelu
ÎCCJ 2013-02-04
0,92
ÎCCJ, Secția penală
Asupra plângerii de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: În data de 15 noiembrie 2012, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată o plângere penală formulată împotriva judecătorilor P.A., N
ÎCCJ 2012-12-23
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4241/2012
ul, precum și faptul că se impune deplasarea în Germania pentru unele activități necesare bunului mers al firmei, de buna sau proasta administrare a firmei atârnând viața sutelor de angajați ai societății comerciale. Instanța a admis în par
ÎCCJ 2019-12-10
0,92
ÎCCJ, Secția penală
realizarea acțiunii autorului și să fi cunoscut ceea ce urmărea autorul acțiunii pe care el înțelege să o sprijine. Pornind de la acest considerente de ordin teoretic în analiza criticilor Parchetului, se constată că în sarcina inculpatului
Sursă