ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 22 martie 2012, petenta F.C. C. Hunedoara, prin reprezentantul său legal, s-a adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție cu plângere împotriva rezoluției nr. 408/P/2011 din 24 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, pe care o contestă întrucât vinovăția făptuitorilor constă în încălcarea flagrantă și cu rea-credință a regulamentelor sportive.

Examinând plângerea, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Prin rezoluția din 24 ianuarie 2012, dată în Dosarul nr. 402/P/2011, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Secția Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de: S.M., D.D., K.A., D.V., L.I.A., S.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât această faptă nu există. Pentru a se pronunța astfel, s-au reținut următoarele: La data de 17 octombrie 2011, F.C. C. Hunedoara, cu sediul în Hunedoara, județul Hunedoara, a formulat plângere penală împotriva președintelui Federației Române de Fotbal - S.M., președintelui Ligii Profesioniste de Fotbal - D.D., K.A., D.V., L.I.A.

și S.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 248 C. pen. Se precizează în plângerea penală, aceea că persoanele fizice enumerate mai sus, prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, au favorizat clubul de fotbal R. București, întrucât au nesocotit hotărârile judecătorești pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia și Înalta Curte de Casație și Justiție. În esență, se arată că F.C. C. Hunedoara a încheiat o convenție de transfer a jucătorului L.B. la U.F.C. R. București, la nivelul sumei de 30.000 RON. Întrucât jucătorul de fotbal L.B. a fost transferat la un club de fotbal olandez, cu suma de 3.000.000 dolari SUA, F.C. C. Hunedoara a cerut, prin intermediul Federației Române de Fotbal, ca U.F.C.

R. București să-i plătească un procent de 30% din valoarea acestui transfer, în baza unui protocol încheiat între cele două părți la 01 august 1997. În cauză, Comisia de Apel a Federației Române de Fotbal a respins pretenția formulată de F.C. C. Hunedoara, hotărâre ce a fost menținută de Camera Națională pentru Soluționarea Litigiilor a Federației Române de Fotbal, iar Comisia de recurs a respins recursul declarat de F.C. C. Hunedoara. Tribunalului de Arbitraj Sportiv de la Lausanne - Curtea de Arbitraj Sportiv a respins apelul formulat de F.C. C. Hunedoara în legătură cu litigiul privind clubul de fotbal R. București. F.C. C. Hunedoara, în această perioadă de timp, s-a adresat și instanțelor judecătorești civile.

Prin decizia nr. 9535 din 20 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, U.F.C. R. București a fost obligată la plata sumei de 900.000 dolari S.U.A. către F.C. C. Hunedoara. Pe cale de consecință, existând un titlu executoriu, F.C. C. Hunedoara, pentru satisfacerea creanței, trebuie să acționeze conform C. proc. civ. referitor la executarea silită. Neexecutarea obligației stabilită judecătorește de către U.F.C. R. București, nu are legătură cu îndeplinirea obligațiilor de serviciu de către oficialii Federației Române de Fotbal și Ligii Profesioniste de Fotbal. Prin rezoluția nr. 55/II-2/2012 din 01 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție, procurorul șef a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de FC C. Hunedoara.

Înalta Curte apreciază plângerea ca fiind greșit îndreptată pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare: Potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen. „plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror (…) se rezolvă de prim-procurorul parchetului (…)”. În conformitate cu prevederile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărirea penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță”.

Din conținutul dispozițiilor procedurale evocate mai sus rezultă că legiuitorul instituie o procedură obligatorie care trebuie parcursă. În speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că plângerea formulată de petentă este greșit îndreptată întrucât niciuna din persoanele reclamate nu are calitatea necesară de a atrage competența de soluționare a cauzei de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Pe de altă parte, Federația Română de Fotbal, împotriva cărei a fost îndreptată plângerea, cât și reprezentantul acesteia, președinte S.M., au sediul, respectiv domiciliul în București, sector 2. În baza considerentelor sus expuse, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 30 C. proc.

pen. care reglementează competența teritorială pentru infracțiunile săvârșite în țară, stabilind, la lit. a), determinarea acesteia de locul unde a fost săvârșită infracțiunea. De asemenea, potrivit art. 30 lit. c) C. proc. pen., aceeași competență este determinată de locul unde locuiește făptuitorul. Pe de altă parte, potrivit art. 25 C. proc. pen., judecătoriile judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe. Față de aceste considerente, Înalta Curte va dispune trimiterea cauzei având ca obiect plângerea formulată de petiționara F.C. C. Hunedoara la Judecătoria Sector 2 București, competentă să soluționeze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Trimite cauza având ca obiect plângerea formulată de petiționara FC C. Hunedoara împotriva rezoluției nr. 408/P/2011 din 24 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, la Judecătoria Sector 2 București, spre competentă soluționare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2012.