ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3131/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3131/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.V.O., prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila, a solicitat obligarea pârâtei SC T.C. IFN SA să îi restituie sumele de bani reținute nelegal din pensie și, totodată să dispună Casei Județene de Pensii Brăila sistarea reținerilor. Judecătoria Brăila, secția civilă, prin sentința civilă nr. 5927 din 01 septembrie 2011 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, reținând, în esență, că acțiunea este o acțiune personală, iar în această situație se aplică regula de drept comun în privința competenței teritoriale, fiind competentă instanța de la domiciliul pârâtei, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București.
Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 5956 din 04 aprilie 2012 a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea emiterii regulatorului de competență. În argumentarea acestei sentințe, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut, în esență, că a fost sesizată cu soluționarea unei cereri de întoarcere a executării silite și de suspendare a executării silite, în sensul art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ. și art. 403 alin. (1)-(3) C. proc. civ., capătul de cerere privind plata daunelor morale având caracter accesoriu și văzând și înscrisurile de la dosar a constatat că Judecătoria Sectorului 1 București nu este competentă în a soluționa cauza, nefiind instanța de executare.
Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Brăila competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Pentru emiterea regulatorului de competență este esențial de precizat că în discuție este competența teritorială, care este reglementată de norme ce au caracter dispozitiv, respectiv art. 373 alin. (1) C. proc. civ. În speță, obiectul acțiunii poartă asupra unei cereri privind întoarcerea executării silite, respectiv restituirii sumelor de bani reținute prin poprire la cererea creditoarei SC T.C.
IFN SA în baza titlurilor executorii reprezentate de contractele de împrumut, precum și sistarea reținerilor. În aplicarea art. 373 1 alin. (1) C. proc. civ., încuviințarea executării silite este de competența instanței de executare, iar, potrivit art. 373 C. proc. civ. , hotărârile speciale se execută de executorul judecătoresc în circumscripția judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea, iar în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care se află acesta. Rezultă că locul executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanței de executare, instanță căreia îi revine competența teritorială de soluționare și a cererilor de încuviințare a executării silite.
Or, acest criteriu are în vedere locul unde se realizează în mod efectiv executarea, în cazul urmăririi bunurilor, locul situării acestora [art. 373 alin. (1) C. proc. civ.], iar în cazul popririi, locul de la domiciliul sau sediul debitorului ori locul terțului poprit [art. 453 alin. (1) C. proc. civ.]. Executarea pornită și îndeplinită s-a făcut în temeiul titlurilor executorii reprezentate de contractele de împrumut. Se reține că în cuprinsul cererii petentul a formulat critici cu privire la valabilitatea titlurilor executorii și a solicitat întoarcerea executării. La această situație se mai adaugă și împrejurarea că execuția a fost deja începută în aria de jurisdicție a Judecătoriei Brăila care este instanța emitentă a titlului executoriu și instanța de executare, astfel încât competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Brăila, ca instanță de executare.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2012.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.