ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3131/2012

Asupra conflictului negativ

de competență de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul C.V.O., prin cererea înregistrată

pe rolul Judecătoriei Brăila, a solicitat obligarea pârâtei SC T.C. IFN SA să îi

restituie sumele de bani reținute nelegal din pensie și, totodată să dispună Casei

Județene de Pensii Brăila sistarea reținerilor.

Judecătoria Brăila, secția

civilă, prin sentința civilă nr. 5927 din 01 septembrie 2011 a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, reținând,

în esență, că acțiunea este o acțiune personală, iar în această situație se aplică

regula de drept comun în privința competenței teritoriale, fiind competentă instanța

de la domiciliul pârâtei, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București.

Judecătoria Sectorului

1 București, prin sentința civilă nr. 5956 din 04 aprilie 2012 a declinat, la rândul

său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila și, constatând

ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație

și Justiție în vederea emiterii regulatorului de competență.

În argumentarea acestei

sentințe, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut, în esență, că a fost sesizată

cu soluționarea unei cereri de întoarcere a executării silite și de suspendare a

executării silite, în sensul art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ. și

art. 403 alin. (1)-(3) C. proc. civ., capătul de cerere privind plata daunelor morale

având caracter accesoriu și văzând și înscrisurile de la dosar a constatat că Judecătoria

Sectorului 1 București nu este competentă în a soluționa cauza, nefiind instanța

de executare.

Înalta Curte, constatând

existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se

declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 22

alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea

Judecătoriei Brăila competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele

considerente:

Pentru emiterea regulatorului

de competență este esențial de precizat că în discuție este competența teritorială,

care este reglementată de norme ce au caracter dispozitiv, respectiv art. 373

alin. (1) C. proc. civ.

În speță,

obiectul acțiunii poartă asupra unei cereri privind întoarcerea executării silite,

respectiv restituirii sumelor de bani reținute prin poprire la cererea creditoarei

SC T.C. IFN SA în baza titlurilor executorii reprezentate de contractele de împrumut,

precum și sistarea reținerilor.

În aplicarea

art. 373

1

alin. (1) C. proc.

civ., încuviințarea executării silite este de competența instanței de executare,

iar,

potrivit art. 373 C. proc. civ.

, hotărârile

speciale se execută de executorul judecătoresc în circumscripția judecătoriei în

care urmează să se efectueze executarea, iar în cazul urmăririi bunurilor, de către

executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care se află acesta.

Rezultă că locul executării

silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanței de executare, instanță

căreia îi revine competența teritorială de soluționare și a cererilor de încuviințare

a executării silite.

Or, acest criteriu are

în vedere locul unde se realizează în mod efectiv executarea, în cazul urmăririi

bunurilor, locul situării acestora [art. 373 alin. (1) C. proc. civ.], iar în cazul

popririi, locul de la domiciliul sau sediul debitorului ori locul terțului poprit

[art. 453 alin. (1) C. proc. civ.].

Executarea pornită și

îndeplinită s-a făcut în temeiul titlurilor executorii reprezentate de contractele

de împrumut. Se reține că în cuprinsul cererii petentul a formulat critici cu privire

la valabilitatea titlurilor executorii și a solicitat întoarcerea executării. La

această situație se mai adaugă și împrejurarea că execuția a fost deja începută

în aria de jurisdicție a Judecătoriei Brăila care este instanța emitentă a titlului

executoriu și instanța de executare, astfel încât competența de soluționare a cauzei

revine Judecătoriei Brăila, ca instanță de executare.

Pe cale de consecință,

în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte a stabilit competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D

E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie

2012.