ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6806/2012

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Brăila sub nr. 592/113/2011 la data de 1 februarie 2011,

contestatorul C.A.-M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa de pensii

a Ministerului Administrației și Internelor, ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună anularea Deciziei de pensie din 27 decembrie 2010 emisă

de intimată, repunerea în plată a pensiei pe care o încasa în luna decembrie

2010 și obligarea intimatei la plata diferenței de pensie, începând cu data

emiterii deciziei contestate și până la repunerea în plată a pensiei de

serviciu.

Prin Sentința civilă

nr. 267 din 7 martie 2011, Tribunalul Brăila a admis excepția necompetenței

teritoriale invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a

contestației în favoarea Tribunalului București, în temeiul dispozițiilor art.

156 din Legea nr. 19/2000.

După declinare, cauza

a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale sub nr. 24565/3/2011, iar la termenul de judecată

din data de 25 mai 2012, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței

teritoriale a Tribunalului București.

Prin Sentința civilă

nr. 4894 din 25 mai 2012, Tribunalul București a admis excepția necompetentei

teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Brăila, secția civilă.

În motivarea

hotărârii, tribunalul a reținut că domiciliul contestatorului C.A.-M. este în

municipiul Brăila, și potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010,

"Cererile îndreptate împotriva casei naționale de pensii publice, a

caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul

reclamantul."

La intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010 competența teritorială de soluționare a cererilor

cu privire la deciziile emise de caselor teritoriale de pensii sau de casele de

pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale,

Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații) a

fost modificată, în sensul că cererile în această materie se soluționează de

către instanța de la domiciliul reclamantului.

Decizia a cărei

suspendare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii nr.

119/2010, cererea de anulare fiind formulată la instanța de la domiciliul

contestatorului pensionar la data de 1 februarie 2011, după intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare potrivit art. 725 C. proc. civ., iar Legea nr.

19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de

procedură, raportate la C. proc. civ.

Când o lege specială

(nr. 19/2000) care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu

privire la competență, este înlocuită cu o altă lege (nr. 263/2010) și aveam o

altă lege specială (nr. 119/2010) care face trimitere la normele de competență

din legea abrogată, se aplică noua lege, competența fiind cea stabilită de la

data intrării ei în vigoare.

Constatând intervenit

conflictul negativ de competență, Tribunalul București, în conformitate cu art.

21 și art. 22 C. proc. civ. a înaintat cauza Înaltei Curții de Casație și

Justiție în vederea soluționării acestuia.

Cu privire la

conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății este o contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei în

baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de

pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Decizia contestată a

fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 1 februarie 2011.

La data emiterii

deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156

prevedea că "Cererile îndreptate împotriva casei naționale de pensii și

asigurări sociale sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul pârâtului".

Legea nr. 19/2000 a

fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie

2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, și anume 1 februarie 2011, era în vigoare Legea nr.

263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate

împotriva casei naționale de pensii publice, a caselor teritoriale de pensii

sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit

alin. (2) al aceluiași articol, "Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, s-a modificat

în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, se reține că norma de competență

aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în

vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se

adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă

teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv

Tribunalul Brăila.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Brăila, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - CL