ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3682/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3682/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului
negativ de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Contestatorul N.D., prin acțiunea
înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, a chemat în judecată pe intimata Casa
de Pensii a M.A.I., solicitând instanței să dispună anularea deciziei din 27
decembrie 2010 emisă de intimată, să oblige intimata la plata urgentă a sumelor
reținute ilegal din pensia sa, actualizate cu dobânzile sau penalitățile legale,
să oblige pârâta la plata în viitor a pensiei sale într-un cuantum la nivelul lunii
decembrie 2010.
Prin sentința
civila nr. 268 din 7 martie 2011, Tribunalul Brăila, secția civilă și-a declinat
competența de soluționare cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând, în
esență, faptul că decizia contestată a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010 și
a H.G. nr. 735/2010, iar potrivit art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, lege
la care face trimitere H.G. nr. 735/2010, cererile îndreptate împotriva altor pârâți
decât C.N.P.A.S. sau casele teritoriale de pensii se adresează instanței de la domiciliul
sau sediul pârâtului. Așa fiind, prima instanța învestită a reținut că în cauză,
contestația nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale
de pensii, ci împotriva unor instituții cu sediul în București.
Cauza a fost înregistrată
pe rolul Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări
sociale.
Prin sentința
civilă nr. 4839 din 23 mai 2012, Tribunalul București, secția a VlII-a conflicte
de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului Brăila. A constatat ivit conflictul negativ de competență
și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării
regulatorului de competență.
Pentru a pronunța
astfel, Tribunalul București, a reținut în esență că, litigiul nu este de competența
sa, întrucât prevederile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul
unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului
Brăila, reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a
cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva
caselor de pensii sectoriale, aceasta aparținând instanței în a cărei rază teritorială
se află domiciliul sau reședința reclamantului.
S-a apreciat că
pentru stabilirea competenței teritoriale prezintă interes legea de procedură în
vigoare la momentul sesizării instanței, aceasta fiind legea nouă, respectiv Legea
nr. 263/2010, care a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din
Legea nr. 19/2000, lege care de altfel a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare
a Legii nr. 263/2010.
În consecință,
Tribunalul București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Brăila în circumscripția căruia se află domiciliul contestatorului,
motiv pentru care a fost admisă excepția necompetenței teritoriale.
Înalta Curte,
constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe,
care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul
dispozițiilor art. 22 (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență,
stabilind în favoarea Tribunalului Brăila competența de soluționare a cauzei, pentru
următoarele considerente:
Cauza dedusă judecații
este un litigiu de asigurări sociale, conteslatorul N.D. învestind instanța cu o
cerere prin care solicită anularea deciziei nr. 144769 din data de 27.12.2010, privind
recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010.
Este de necontestat
că decizia de recalcularea a cărei anulare se solicită a fost emisă la data de 27
decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010. Cererea de anulare a fost formulată la
data de 3 februarie 2011, în contradictoriu cu Casa de Pensii a M.A.I., depusă la
instanța de la domiciliul reclamantului pensionar, după intrarea în vigoare a Legii
nr. 263/2010.
Dispozițiile
art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care
făcea trimitere prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă decizia
de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.
Este de reținut
că, potrivit prevederilor art. 154 din Legea nr. 263/2010 (care au preluat conținutul
dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000) competența de soluționare a cererilor
formulate împotriva C.N.P.A.S sau a Caselor teritoriale de pensii (fostele Case
de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a M.A.I. și S.R.I.), sunt de competența
instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.
Conform dispozițiilor
art. 725 C. proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar
Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele
de procedură.
Totodată, în raport
și de prevederile art. 727 C. proc. civ., este de reținut, că o lege abrogată nu
poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua
lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.
Prin urmare, având
în vedere că, în speța de față, competența teritorială este determinată de domiciliul
reclamantului, care se află în raza județului Brăila, se reține că, competența teritorială
pentru soluționarea cauzei îi revine Tribunalului Brăila.
În consecință,
față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin.
(5) C. proc. civ., Înalta Curte, urmează a stabili competența de soluționare a cererii
formulată de contestatorul N.D. în favoarea Tribunalului Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare
în favoarea Tribunalului Brăila.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
26 septembrie 2012.