ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3682/2012

Asupra conflictului negativ de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Contestatorul N.D., prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, a chemat în judecată pe intimata Casa de Pensii a M.A.I., solicitând instanței să dispună anularea deciziei din 27 decembrie 2010 emisă de intimată, să oblige intimata la plata urgentă a sumelor reținute ilegal din pensia sa, actualizate cu dobânzile sau penalitățile legale, să oblige pârâta la plata în viitor a pensiei sale într-un cuantum la nivelul lunii decembrie 2010. Prin sentința civila nr. 268 din 7 martie 2011, Tribunalul Brăila, secția civilă și-a declinat competența de soluționare cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând, în esență, faptul că decizia contestată a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010 și a H.G.

nr. 735/2010, iar potrivit art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, lege la care face trimitere H.G. nr. 735/2010, cererile îndreptate împotriva altor pârâți decât C.N.P.A.S. sau casele teritoriale de pensii se adresează instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului. Așa fiind, prima instanța învestită a reținut că în cauză, contestația nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, ci împotriva unor instituții cu sediul în București. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Prin sentința civilă nr. 4839 din 23 mai 2012, Tribunalul București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență. Pentru a pronunța astfel, Tribunalul București, a reținut în esență că, litigiul nu este de competența sa, întrucât prevederile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Brăila, reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta aparținând instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantului.

S-a apreciat că pentru stabilirea competenței teritoriale prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, aceasta fiind legea nouă, respectiv Legea nr. 263/2010, care a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care de altfel a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010. În consecință, Tribunalul București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila în circumscripția căruia se află domiciliul contestatorului, motiv pentru care a fost admisă excepția necompetenței teritoriale. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 (3) C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Brăila competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Cauza dedusă judecații este un litigiu de asigurări sociale, conteslatorul N.D. învestind instanța cu o cerere prin care solicită anularea deciziei nr. 144769 din data de 27.12.2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010. Este de necontestat că decizia de recalcularea a cărei anulare se solicită a fost emisă la data de 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010. Cererea de anulare a fost formulată la data de 3 februarie 2011, în contradictoriu cu Casa de Pensii a M.A.I., depusă la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Dispozițiile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care făcea trimitere prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat. Este de reținut că, potrivit prevederilor art. 154 din Legea nr. 263/2010 (care au preluat conținutul dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000) competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S sau a Caselor teritoriale de pensii (fostele Case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a M.A.I. și S.R.I.), sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Conform dispozițiilor art. 725 C. proc.

civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură. Totodată, în raport și de prevederile art. 727 C. proc. civ., este de reținut, că o lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare. Prin urmare, având în vedere că, în speța de față, competența teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, care se află în raza județului Brăila, se reține că, competența teritorială pentru soluționarea cauzei îi revine Tribunalului Brăila. În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte, urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de contestatorul N.D. în favoarea Tribunalului Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare în favoarea Tribunalului Brăila. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2012.