ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3683/2012

Asupra conflictului

negativ de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Contestatorul C.M., prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, a chemat în judecată pe intimata Casa de

Pensii a M.A.I., solicitând instanței să dispună anularea deciziei nr. 148412

din 27 decembrie 2010 și menținerea pensiei stabilite anterior, plata diferențelor

de pensie cu dobândă legală aferentă.

Prin sentința

civilă nr. 3372 din 9 martie 2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale și-a declinat competența de soluționare cauzei în favoarea Tribunalului

București, reținând, în esență, faptul că decizia contestată a fost emisă în baza

Legii nr. 119/2010, iar potrivit art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, cererile

îndreptate împotriva altor pârâți decât C.N.P.A.S. sau casele teritoriale de pensii

se adresează instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului. Așa fiind, prima instanța

învestită a reținut că în cauză, având în vedere că. prezenta contestație este îndreptată

împotriva Casei de Pensii a M.A.I. cu sediul în București, competența de soluționare

îi revine Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Prin sentința

civilă nr. 5915 din 21 iunie 2012, Tribunalul București, secția a

VI

II-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. A constatat ivit conflictul

negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța

astfel, Tribunalul București, a reținut în esență că litigiul nu este de competența

sa, întrucât prevederile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului

Dolj, reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a cererilor

îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor

de pensii sectoriale, aceasta aparținând instanței în a cărei rază teritorială se

află domiciliul sau reședința reclamantului.

S-a apreciat că

pentru stabilirea competenței teritoriale prezintă interes legea de procedură în

vigoare la momentul sesizării instanței, aceasta fiind legea nouă, respectiv Legea

nr. 263/2010, care a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din

Legea nr. 19/2000, lege care de altfel a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010.

În consecință,

Tribunalul București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Dolj în circumscripția căruia se află domiciliul contestatorului, motiv

pentru care a fost admisă excepția necompetenței teritoriale.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe,

care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul

dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență,

stabilind în favoarea Tribunalului Dolj competența de soluționare a cauzei, pentru

următoarele considerente:

Cauza dedusă judecații

este un litigiu de asigurări sociale, contestatorul C.M. învestind instanța cu o

cerere prin care solicită anularea deciziei nr. 148412 din data de 27.12.2010, privind

recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010.

Este de necontestat

că decizia de recalcularea a cărei anulare se solicită a fost emisă la data de 27

decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010. Cererea de anulare a fost formulată Ia

data de 1 februarie 2011, în contradictoriu cu Casa de Pensii a M.A.I., depusă la

instanța de la domiciliul reclamantului pensionar, după intrarea în vigoare a Legii

nr. 263/2010.

Dispozițiile

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 au abrogat expres Legea nr. 19/2000 în baza

căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.

Este de reținut

că, potrivit prevederilor art. 154 din Legea nr. 263/2010 (care au preluat conținutul

dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000) competența de soluționare a cererilor

formulate împotriva C.N.P.A.S sau a Caselor teritoriale de pensii (fostele Case

de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a M.A.I. și S.R.I.), sunt de competența

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Conform dispozițiilor

art. 725 C. proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar

Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele

de procedură.

Totodată. în raport

și de prevederile art. 727 C. proc. civ., este de reținut, că o lege abrogată nu

poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua

lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.

Prin urmare, având

în vedere că, în speța de față, competența teritorială este determinată de domiciliul

reclamantului, care se află în raza județului Dolj, se reține că, competența teritorială

pentru soluționarea cauzei îi revine Tribunalului Dolj.

În consecință,

față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin.

(5) C. proc. civ., Înalta Curte, urmează a stabili competența de soluționare a cererii

formulată de contestatorul C.M. în favoarea Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

26 septembrie 2012.