S.A. v. THE NETHERLANDS
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
-
- Inadmisibil
S.A. v. THE NETHERLANDS (CtEDO, 2006)
Reclamantul, dna S.A., este un cetățean din Afganistan născut în 1980 și locuiește în Olanda. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dna J.A. Younge, un avocat practicant în Haarlem. În 1996, reclamantul s-a căsătorit cu vărul ei F. Cuplul a rămas fără copii. În 2001, reclamantul și soțul ei au fugit din Afganistan în Țările de Jos, unde au solicitat azil pe baza presupuselor probleme ale soțului cu talibanii. La 26 martie 2001, un oficial de imigrare a avut un prim interviu (eerste gehoor) cu reclamantul în legătură cu cererea de azil. Un alt interviu (nader gehoor) a avut loc la 27 iulie 2001. Soțul reclamantului, care a fost asistat de un interpret în ambele interviuri, s-a folosit la 14 august 2001 și 27 noiembrie 2002 de posibilitatea de a prezenta observații scrise cu privire la înregistrările care au fost elaborate de aceste interviuri.
De la o dată neespecificată, soțul reclamantului a început să primească tratament medical pentru o tulburare de stres posttraumatic. În martie 2002, reclamantul a dat naștere unui copil, al cărui caracteristici fizice (complexie și păr) au fost presupuse a fi semnificativ diferite de cele ale reclamantului și soțului său. La 26 februarie 2003, având în vedere situația modificată în Afganistan, a avut loc un interviu suplimentar (aanvullend gehoor) împreună cu reclamantul care a fost asistat de un interpret. La 13 martie 2003, ministrul imigrației și integrării (Ministrul voor Vreemingenzaken en Integrative) a notificat reclamantului intenția ei (voornemen) de a respinge cererea de azil a reclamantului la 28 aprilie 2003. La 3 iunie 2003, ministrul imigrației și integrării a respins cererea de azil depusă de reclamantul și soțul ei.
La 30 iunie 2003, reclamantul și soțul ei au depus un recurs împotriva acestei decizii la Curtea Regională (arrondissementsrechtbank) de la Haga. La 18 octombrie 2004, un membru al unei organizații de ajutor pentru refugiați din Olanda a informat avocatul reclamantului prin intermediul unui memorandum scris că, într-o conversație recentă cu acest membru al personalului, reclamantul a declarat că soțul ei nu este tatăl copilului ei și că el nu știa acest lucru. Teamă de a fi trimisă înapoi în Afganistan unde a riscat să fie ucisă dacă acest lucru a devenit cunoscut – probabil –, ea a decis acum să mărturisească acest lucru. Ea nu a îndrăznit să-i spună soțului său, dar pentru că situația a devenit intenționabilă ea a fost de gând să facă acest lucru pe 14 noiembrie 2004, atunci când ea și soțul ei vor avea o întâlnire cu un consilier de sănătate mentală.
Prin scrisoarea din 28 octombrie 2004, avocatul reclamantului a transmis Curtea Regională memorandumul scris din 18 octombrie 2004, declarând că, de asemenea, pentru acest motiv, reclamantul a riscat expunerea la tratament în conformitate cu art. 3 din Convenție, dacă a fost expus în Afganistan. Prezentările avocatului au fost transmise ministrului care a depus observații scrise în răspuns la Curtea Regională la 2 noiembrie 2004. La 11 noiembrie 2004, s-a desfășurat o ședință cu privire la apelurile depuse de reclamant și de soțul ei în fața Curții Regionale. Această ședință a fost asistată de reclamant și soțul ei, care au fost asistați de un interpret. La 14 noiembrie 2004, în prezența și sub îndrumarea unui consilier de sănătate mentală, reclamantul și-a informat soțul cu privire la originea copilului.
Potrivit reclamantului, soțul ei a fost evident foarte supărat, dar a refuzat să facă orice reacție. În următoarele luni, el a fost sub medicamente grele (medicament de somn și tranchilizante), și nu a vorbit cu reclamantul. El a neglijat în continuare complet copilul începând cu 14 noiembrie 2004, în timp ce înainte de acea dată el a dat impresia de a pur și simplu nu ști ce să facă cu un copil în general, în sensul că el nu a atins sau minte foarte mult copil. La 3 februarie 2005, Curtea Regională a respins apelurile depuse de reclamant și de soțul ei.
În ceea ce privește argumentele reclamantei în ceea ce privește copilul său, Curtea regională a susținut că aceste circumstanțe personale care au fost ridicate doar pentru prima dată în cadrul procedurii de recurs nu au putut fi considerate fapte și circumstanțe noi care au apărut după adoptarea deciziei impugnate și care ar trebui luate în considerare în temeiul articolului 83 § 1 din Legea privind extratereștriile din 2000 (Vreemdelingenwet 2000), în sensul că reclamantul ar trebui să fi ridicat aceste circumstanțe într-o etapă anterioară a procedurii. Acesta a susținut, de asemenea, că nu a fost argumentat și că nu a apărut că există circumstanțe speciale pe baza cărora acest lucru nu ar fi putut fi făcut mai devreme.
La 3 martie 2005, reclamantul și soțul ei au depus un recurs la Divizia de Jurisdicție Administrativă (Afdeling Bestuursrechtspraak) din Consiliul de Stat (Raad van State). În cadrul acestei proceduri de recurs, reclamantul a susținut că copilul s-a născut după o întâlnire sexuală fugară pe care o avea în centrul de primire a reclamanților de azil, unde ea și soțul ei au rămas la scurt timp după sosirea lor în Țările de Jos, și că, pe măsură ce copilul a crescut, treptat mai mult și mai clar diferite caracteristici raciale au devenit vizibile, din cauza căreia copilul nu a avut nici o asemănare cu reclamantul, nici cu soțul ei. Avocatul depus de reclamant și soțul ei a fost respins de Divizia de Jurisdicție Administrativă la 19 iulie 2005. Acesta a susținut hotărârea Curții Regionale.
În ceea ce privește argumentele reclamantei referitoare la copilul ei, acesta a deținut: „2.1.
În conformitate cu art. 83 § 1 din Legea privind extratereștrii din 2000, tribunalul ia în considerare, în decizia recursului, faptele și circumstanțele care au apărut după adoptarea hotărârii încurcate. 200304820/1; JV 2003/501), această dispoziție vizează prevenirea că cererile repetate [pentru un titlu de reședință] trebuie depuse în cazul unor circumstanțe relevante care au apărut după adoptarea [decizia] impugnată, dar înainte de hotărâre [pentru apel] și implică faptul că stabilirea întrebării dacă există astfel de fapte și circumstanțe trebuie să fie făcută pe baza aceleiași criterii ca în secțiunea 4:6 § 1 din Legea Administrativă Generală (Algemene Wet Bestuursrecht). Potrivit jurisprudenței, în cazul unor fapte noi sau a unor circumstanțe modificate – în măsura în care este relevantă pentru moment – trebuie să fie înțeles fapte sau circumstanțe care au avut loc după adoptarea deciziei anterioare sau care nu au putut și, subliniind, prin urmare, art. 31 § 1 din Legea privind extratereștriile, nu ar trebui să fie prezentate înainte de adoptarea deciziei respective. 2.1.
Astfel cum a deținut și Diviziunea în această hotărâre, extraterestru care solicită protecție trebuie – chiar dacă este vorba de un returnare forțată într-o țară în care se presupune că există un risc de tratament în încălcarea articolului 3 din Convenție – ca o regulă respectă cerințele procedurale în temeiul legislației interne, inclusiv art. 83 din Legea privind extratereștriile din 2000, care [obligațiile] permit autorităților naționale să stabilească cererile de permis de reședință în mod ordonat și numai în special, în cazul individual care se referă la fapte și circumstanțe, poate apărea o necesitate să nu dețină nerespectarea acestor norme împotriva persoanei în cauză. 2.1.
Curtea regională nu a luat în considerare în temeiul articolului 83 § 1 din Legea privind extraterestrii din 2000, circumstanțele personale prezentate numai la recurs de recurente, deoarece a constatat că recurentea ar fi putut și ar fi trebuit să prezinte aceste circumstanțe mai devreme și că nu a apărut nicio circumstanță specială care să justifice faptul că acest lucru nu este reținut împotriva ei. 2.1.
Prin scrisoarea primită la Curtea Regională la 27 octombrie 2004, recurentul a prezentat un dosar din 18 octombrie 2004 cu privire la o conversație între un colaborator al Consiliului Olandez pentru Refugiați (Vluchtelingenwerk) Drenthe și apelantul cu privire la circumstanțe personale în ceea ce privește copilul ei născut la ... martie 2002 2.1.
Prin urmare, după adoptarea deciziei din 3 iunie 2003, reclamantul a prezentat pentru prima dată circumstanțe referitoare la copilul ei care s-a desfășurat înainte de adoptarea deciziei respective. Nu s-a susținut că circumstanțele astfel transmise nu i-au fost cunoscute în momentul în care a fost luată această decizie. Curtea regională a considerat în mod corect că recurentul, având în vedere, de asemenea, dispozițiile articolului 31 § 1 din Legea privind extraterestrii din 2000, ar trebui să fi ridicat aceste circumstanțe mai devreme în cadrul procedurii. Curtea regională nu a găsit în mod corect motive în ceea ce a fost pus în fața acesteia în acest sens pentru a concluziona că acest lucru nu ar putea fi solicitat reclamantului. Curtea regională a constatat în mod corect că circumstanțele prezentate de recurent în legătură cu copilul său nu sunt fapte sau circumstanțele în sensul articolului 83 § 1 din Legea privind extratereștrii din 2000 2.1.
Nici argumentele reclamantei la Curtea Regională nu pot fi considerate ca fapte și circumstanțe speciale legate de cazul individual, pe care Curtea Regională nu ar fi trebuit să depună această procedură națională împotriva recurentei.” Nici un nou recurs nu impune această pronunțare împotriva acestei hotărâri. Până în prezent, soțul reclamantului nu a luat nicio inițiativă de la care s-ar putea concluziona că ia în considerare separarea, divorțul sau să-și provoace paternitatea copilului.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.