ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4300/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 643/CA din 17 decembrie

2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de către pe reclamanta

Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public și Privat Constanța, în contradictoriu

cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare

a Contestațiilor și D.G.F.P. Constanța - S.A.F. - Activitatea de Control Fiscal

Constanța.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut în esență următoarele:

În speță, reclamanta Regia

Autonomă Exploatarea Domeniului Public și Privat Constanța a solicitat rambursarea

soldului negativ de TVA aferent lunii mai 2005, iar ca urmare a acestei solicitări

a fost efectuată o inspecție fiscală, finalizată prin încheierea actelor administrative

atacate.

S-a reținut de către instanță

că reclamanta a dedus TVA pentru toate achizițiile destinate activității de gestionare

și administrare a unităților de învățământ, precum și TVA aferent cheltuielilor

reprezentând reparații spitale, amenajarea parcului de copii și dotarea cu calculatoare

a unităților de învățământ, deși nu avea drept de deducere a TVA pentru aceste cheltuieli

și inclusiv pentru TVA aferent acestor cheltuieli, întrucât nu a realizat operațiuni

taxabile din punct de vedere al TVA.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 145 alin. (13) C. fisc., potrivit cărora „taxa pe valoarea adăugată aferentă

bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării obiectivelor proprii

din investiții, stocurilor de produse cu destinație specială, finanțate de la bugetul

de stat sau de la bugetele locale, se deduce potrivit prevederilor legale”, instanța

de fond a reținut că aceste prevederi se referă în mod expres la realizarea obiectivelor

proprii de investiții, ori, în speță, Regia Autonomă Exploatarea Domeniului

Public și Privat nu a demonstrat că realizează investiții proprii, în condițiile

în care obiectivele la care se fac reparațiile, amenajările și dotările nu figurează

în patrimoniul regiei, ci aparțin patrimoniului public al municipiului Constanța

și nu contribuie la realizarea de venituri impozabile.

Având în vedere dezlegarea

dată cererii de acordare a dreptului regiei la TVA aferent activității de administrare,

instanța a respins și solicitarea de rambursare a sumei de 3.450.525,2 RON și a

înlăturat și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, conform cărora

este permisă deducerea TVA aferent investițiilor proprii unei societăți finanțate

de la bugetele locale sau de la bugetul de stat, expuse în răspunsul la obiectivul

2 și 3, motivat de faptul că activitatea de investiții a regiei, deși înregistrată

în contabilitate ca investiții proprii, nu a constat în lucrări pentru investiții

proprii, acestea fiind contrare legii.

Astfel, instanța a precizat

faptul că dispozițiile art. 145 alin. (13) C. fisc. se referă strict la obiectivele

proprii de investiții finanțate de la bugetul de stat sau local, neincluzând între

obiectivele finanțate de la buget investiții aferente mijloacelor fixe luate în

chirie sau alte forme de exploatare, or, în cauză, bunurile la care s-au efectuat

investiții aparțin domeniului public de interes general și deci nu pot fi „obiective

de investiții proprii”.

Împotriva acestei hotărâri

a formulat recurs Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public și Privat Constanța,

invocând următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:

- instanța de fond a considerat

în mod greșit că regia nu beneficiază de dreptul de deducere a TVA aferentă achizițiilor,

pe motiv că nu a fost respectată condiția utilizării lor exclusiv în folosul operațiunilor

sale taxabile. În acest sens, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum

și din concluziile expertizei tehnice, rezultă faptul că sunt îndeplinite toate

condițiile impuse prin dispozițiile art. 145 alin. (3) C. fisc., respectiv: regia

este persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA; regia realizează operațiuni

taxabile; pentru realizarea operațiunilor taxabile sunt înregistrate cheltuieli,

iar în aceste condiții Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public și Privat Constanța

poate deduce TVA-ul aferent cheltuielilor efectuate pentru realizarea operațiunilor

taxabile. Astfel, Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public și Privat Constanța

administrează diverse imobile predate de Consiliul Local Constanța (unități de învățământ

preuniversitar, parcul copiilor, reparații capitale la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase

Constanța), iar în schimbul întregii activități de administrare regia are dreptul

de a exploata și de a obține venituri de pe o parte a spațiilor avute în administrare;

- instanța de fond a ignorat

prevederile art. 141 lit. f) C. fisc., potrivit cărora este scutită de TVA activitatea

de învățământ, precum și prestările de servicii strâns legate de aceasta, respectiv

servicii de genul celor prestate de regie;

- în mod nelegal instanța

de fond a apreciat ca nepermisă deducerea TVA-ului aferent unor investiții finanțate

din bugetul de stat central sau local. În acest sens, sunt aplicabile dispozițiile

art. 145 alin. (13) C. fisc., deoarece legiuitorul nu a limitat aplicabilitatea

textului legal doar la investiții efectuate asupra bunurilor din patrimoniul propriu

(bunuri proprietate privată), folosind noțiunea de „investiții proprii”;

- organul fiscal, a încălcat

principiul egalității de tratament în fața legii, în aceleași condiții de fapt și

de drept acordând anterior drept de deducere a TVA-ului aferent. Potrivit art. 12

alin. (3) din Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită etică a funcționarilor

publici, este obligatorie promovarea unor soluții identice sau similare raportate

la aceeași categorie de situații de fapt.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează, din

punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a făcut

o corectă aplicare a dispozițiilor art. 145 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind

C. fisc., coroborându-le cu prevederile art. 155 din același act normativ, reținând

că deducerea de TVA poate avea loc numai dacă bunurile și serviciile achiziționate

de societate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, iar

pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate către beneficiar,

persoana impozabilă, înregistrată ca plătitor de TVA are obligația să emită factură

fiscală.

În acest sens, pentru

a beneficia de dreptul de deducere a TVA aferentă cheltuielilor de administrare

și gestionare a unităților de învățământ preuniversitar, investițiilor la Spitalul

de Urgență Județean Constanta și Parcului Copiilor, potrivit dispozițiilor art.

145 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 coroborat cu dispozițiile art. 128 alin. (1),

129 și 155 din același act normativ, reclamanta avea obligația de a emite facturi

către beneficiarii serviciilor prestate (Primăria Municipiului Constanta), conferindu-le

calitatea de operațiuni taxabile, factura reprezentând document justificativ esențial

în analiza dreptului de deducere.

Așa cum rezultă din documentele

prezentate, reclamanta nu a facturat aceste operațiuni. Și aceasta, tocmai datorită

faptului că potrivit hotărârilor Consiliului Local al municipiului Constanța, reclamanta

are doar un drept de administrare a domeniului public, acoperirea cheltuielilor

de administrare a unităților de învățământ preuniversitar, a parcului de distracții

și a investiției la Spitalul de Urgență Județean Constanța efectuate de Regia

Autonomă Exploatarea Domeniului Public și Privat Constanța, se face din alocații

de la bugetul local.

De asemenea, atât organul

de control, cât și cel de soluționare a contestațiilor, dar și din susținerile reclamantei,

s-a constatat faptul că pentru o parte a activității de administrare și gestionare

a unităților de învățământ, în perioada verificată, reclamanta a realizat unele

venituri din închirierea unor spații și din refacturarea unor utilități.

Pentru cheltuielile efectuate

cu spațiile închiriate și cu utilitățile refacturate atât organul de control, cât

și cel de soluționare a contestațiilor au acordat drept de deducere a TVA aferentă

în conformitate cu prevederile art. 145 alin. (3) C. fisc., întrucât veniturile

existente evidențiate în contabilitatea reclamantei sunt obținute de către aceasta

din închirierea spatiilor aflate în unitățile de învățământ, fiind venituri proprii

și pentru care își poate deduce TVA numai în limita pro ratei calculate ca raport

între totalul veniturilor impozabile din punct de vedere al TVA și totalul veniturilor

realizate de regie.

În ceea ce privește motivul

de recurs referitor la aplicarea art. 145 alin. (13) din Legea nr. 571/2003 privind

C. fisc., acesta este, de asemenea, neîntemeiat, deoarece potrivit hotărârilor Consiliului

Local al municipiului Constanța, reclamanta-intimată doar administrează și gestionează

unitățile de învățământ preuniversitar, parcul de distracții și reparațiile capitale

de la Spitalul de Urgență Județean Constanța – unități ce aparțin domeniului public,

fără să efectueze investiții. Atât reparațiile, amenajările, cât și dotările revin

Consiliului Local al municipiului Constanța, astfel cum rezultă din textul hotărârii

Consiliului Local al municipiului Constanța nr. 499/2001 și, respectiv hotărârii

Consiliului Local al municipiului Constanța nr. 245/2004.

Totodată, art. 24

alin. (4) lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. prevede că nu reprezintă

active amortizabile „bunurile din domeniul public, finanțate din surse bugetare”.

Prin urmare, bunurile

la care s-au efectuat achizițiile în cauză aparțin domeniului public de interes

general și, deci, nu pot fi „obiective de investiții proprii” ale Regiei

Autonome Exploatarea Domeniului Public și Privat, în sensul art. 145 alin. (13)

din Legea nr. 571/2003.

Referitor la o pretinsă

diferență de tratament a organului fiscal pentru situații identice, aceasta nu a

fost dovedită de reclamanta-recurentă, iar prevederile Legii nr. 7/2004 invocate

de recurentă se referă la conduita funcționarului public, iar nu la motivele de

nelegalitate ale actului administrativ fiscal, nefiind, deci, aplicabile în speță.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată

că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar recursul urmează a

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public și Privat Constanța, împotriva sentinței

civile nr. 643/CA din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2010.