Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.09.2009
respins

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3055/2009

HOTĂRÂRE
30.09.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3055/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 15 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași, a fost condamnat inculpatul C.I. la 20 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe timp de 7 ani, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 175 lit. d) C. pen., în condițiile pedepsei accesorii prevăzută de art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a luat act că moștenitorii victimei B.Z., numiții O.I.C. și C.D. nu s-au constituit părți civile în cauză. Pentru a pronunța această soluție, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La 8 iulie 2008, inculpatul C.I.

a cunoscut-o în Stația C.F. Podu Iloaiei pe victima B.Z., în vârstă de 52 ani, bolnavă psihic și fizic cu afecțiuni neuromotorii, externată în aceeași zi din Spitalul Socola Iași, neavând familie și un domiciliu stabil, rămăsese pe peronul gării. Inculpatul a observat-o, a intrat cu ea în vorbă și văzând că aceasta nu avea o destinație precisă, precum și handicapurile psihic și fizic, a dus-o la domiciliul său unde o ținea în casă, având raporturi sexuale cu aceasta. De ziua sa de naștere, 21 iulie 2008, inculpatul C.I., fiind beat (acesta consuma în mod frecvent băuturi alcoolice) a început din nou să o bată pe femeie, care a căzut, a lovit-o cu capul de câteva ori de colțul de lemn al patului, după care a lovit-o de mai multe ori cu pumnii și picioarele peste tot corpul, până când aceasta a devenit inconștientă.

A doua zi, 22 iulie 2008, inculpatul a mers prin localitate, a mai băut rachiu pe la baruri, a dormit un timp pe peronul gării, după care a mers la un priveghi în mahala unde a mai băut rachiu și bere, iar noaptea s-a întors în locuința sa, culcându-se lângă concubina decedată. În dimineața de 23 iulie 2008, inculpatul a mers pe stradă, cerând oamenilor să cheme salvarea sau poliția, deoarece și-a omorât femeia din casă. Cu ocazia cercetării locului faptei, în jurul orelor 11,30 s-a constatat că victima era întinsă pe o plapumă, așternută pe jos cu capul în sus, rezemat de perete și prezentând numeroase leziuni la nivelul feței și toracelui. Întrucât inculpatul era într-o stare de confuzie, provocată de alcool, nu a putut spune cum se numește femeia decedată, fiind identificată, în absența oricărui act de identitate, prin prezentarea fotografiei victimei la Spitalul de Psihiatrie Socola Iași.

Din raportul de necropsie medico-legală din 4 septembrie 2008 al I.M.L. Iași rezultă că moartea lui B.Z. a fost violentă și s-a datorat unei insuficiențe respiratorii acute consecutive unei asfixii mecanice prin sugrumare și comprimare toraco-abdominală. În termen legal această hotărâre a fost apelată de inculpatul C.I. care a solicitat schimbarea încadrării juridice în art. 174 C. pen. motivat de faptul că nu a cunoscut că este bolnav psihic, iar pe de altă parte, când consuma alcool devenea agresivă. Prin Decizia penală nr. 91 din 25 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Iași s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat cu motivarea că inculpatul a cunoscut că victima prezintă handicap, întrucât vorbea greu și se deplasa greu, situație în care, fapta inculpatului se încadrează în omor calificat, așa cum corect a reținut instanța de fond.

Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul care le-a criticat numai cu privire la individualizarea pedepsei al cărui cuantum l-a apreciat exagerat în raport de împrejurarea că nu a aplicat decât câteva lovituri victimei și nu a intenționat să-i suprime viața. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate, în raport de această critică, de cazul de casare invocat, respectiv, dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată, pentru considerațiunile ce urmează, că recursul este nefondat. În considerarea criteriilor stabilite prin art. 72 C. pen., referitor la individualizarea pedepsei, instanța de fond a analizat și apreciat, în egală măsură, împrejurările care stabilesc pericolul deosebit al faptei, cât și datele care caracterizează pericolul social al făptuitorului, stabilind o pedeapsă aptă să realizeze cerințele înscrise în art. 52 C. pen.

Or, din întregul material probator administrat este de necontestat că inculpatul a comis un omor calificat, în condițiile în care a aplicat victimei numeroase și repetate lovituri, după care a sugrumat-o fracturându-i oasele hioid și cricoid ale gâtului, toate aceste acte de agresiune desfășurate pe fondul dizabilităților psihice și fizice pe care victima le prezenta și care o puneau în situația de a nu se putea apăra.

Nici datele personale nu caracterizează pozitiv pe inculpat, acesta fiind recidivist, având în antecedente numeroase condamnări, din executarea pedepsei de 13 ani (aplicată pentru viol și lipsire de libertate) liberându-se condiționat la 7 martie 2006; cât privește conduita procesuală, nici aceasta nu a fost pe deplin sinceră, recurentul inculpat încercând să evite recunoașterea unor acte de agresiune asupra victimei, cum ar fi ștrangularea, ori, prin încercarea nejustificată de implicare a victimei în declanșarea activității infracționale datorată agresivității ei pe fondul consumului de alcool, fapte neadevărate și nedovedite. Drept urmare a acestor considerațiuni nu se constată motive de casare nici sub aspectul pedepsei, după cum nici în alte privințe, așa încât, se apreciază critica formulată nefondată și în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. se va proceda la respingerea recursului declarat de inculpat. În conformitate cu art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. combinat cu art. 88 C. pen. se va proceda la deducerea reținerii și arestării preventive. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva Deciziei penale nr. 91 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 23 iulie 2008 la 30 septembrie 2009. Obligă recurentul inculpat la 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-01-27
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 262/2009
Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: 1. Curtea de Apel București, secția I penală, prin încheierea de ședință nr. 3015/116/2007 (1554/2008) din 11 august 2008, a am
ÎCCJ 2010-02-11
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 515/2010
primat gura, formațiunile anatomice ale gâtului și toracele victimei V.G., provocându-i acesteia leziuni traumatice, care au dus la deces. Astfel, din declarațiile date de inculpat coroborate cu depozițiile martorilor audiați rezultă că în
ÎCCJ 2009-03-16
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 922/2009
Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 287 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, a fost condamnat inculpatul P.N. la pedeapsa de 19 ani închisoare și la
ÎCCJ 2008-04-11
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1361/2008
Asupra recursului de față În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele: Prin sentința penală nr. 394 din 18 decembrie 2007 a Tribunalului Botoșani a fost condamnat inculpatul A.C., la pedeapsa de 20 ani închisoare și 5 ani int
ÎCCJ 2003-09-12
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3720/2003
Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 12 din 14 ianuarie 2003 a Tribunalului Brăila a fost condamnat inculpatul P.G. la pedeapsa de 20 ani închisoare și 5 ani interzice
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă