ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3055/2009

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 15 din 12 ianuarie 2009, pronunțată

de Tribunalul Iași, a fost condamnat inculpatul C.I. la 20 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen. pe timp de 7 ani, pentru comiterea infracțiunii de omor

calificat, prevăzută de art. 175 lit. d) C. pen., în condițiile pedepsei

accesorii prevăzută de art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

S-a luat act că moștenitorii

victimei B.Z., numiții O.I.C. și C.D. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Pentru a pronunța această soluție,

pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut următoarea situație de

fapt:

La 8 iulie 2008, inculpatul C.I. a

cunoscut-o în Stația C.F. Podu Iloaiei pe victima B.Z., în vârstă de 52 ani,

bolnavă psihic și fizic cu afecțiuni neuromotorii, externată în aceeași zi din

Spitalul Socola Iași, neavând familie și un domiciliu stabil, rămăsese pe

peronul gării.

Inculpatul a observat-o, a intrat cu

ea în vorbă și văzând că aceasta nu avea o destinație precisă, precum și

handicapurile psihic și fizic, a dus-o la domiciliul său unde o ținea în casă,

având raporturi sexuale cu aceasta.

De ziua sa de naștere, 21 iulie

2008, inculpatul C.I., fiind beat (acesta consuma în mod frecvent băuturi

alcoolice) a început din nou să o bată pe femeie, care a căzut, a lovit-o cu

capul de câteva ori de colțul de lemn al patului, după care a lovit-o de mai

multe ori cu pumnii și picioarele peste tot corpul, până când aceasta a devenit

inconștientă.

A doua zi, 22 iulie 2008, inculpatul

a mers prin localitate, a mai băut rachiu pe la baruri, a dormit un timp pe

peronul gării, după care a mers la un priveghi în mahala unde a mai băut rachiu

și bere, iar noaptea s-a întors în locuința sa, culcându-se lângă concubina decedată.

În dimineața de 23 iulie 2008,

inculpatul a mers pe stradă, cerând oamenilor să cheme salvarea sau poliția,

deoarece și-a omorât femeia din casă.

Cu ocazia cercetării locului faptei,

în jurul orelor 11,30 s-a constatat că victima era întinsă pe o plapumă,

așternută pe jos cu capul în sus, rezemat de perete și prezentând numeroase

leziuni la nivelul feței și toracelui.

Întrucât inculpatul era într-o stare

de confuzie, provocată de alcool, nu a putut spune cum se numește femeia

decedată, fiind identificată, în absența oricărui act de identitate, prin

prezentarea fotografiei victimei la Spitalul de Psihiatrie Socola Iași.

Din raportul de necropsie

medico-legală din 4 septembrie 2008 al I.M.L. Iași rezultă că moartea lui B.Z.

a fost violentă și s-a datorat unei insuficiențe respiratorii acute consecutive

unei asfixii mecanice prin sugrumare și comprimare toraco-abdominală.

În termen legal această hotărâre a

fost apelată de inculpatul C.I. care a solicitat schimbarea încadrării juridice

în art. 174 C. pen. motivat de faptul că nu a cunoscut că este bolnav psihic,

iar pe de altă parte, când consuma alcool devenea agresivă.

Prin Decizia penală nr. 91 din 25 iunie 2009,

pronunțată de Curtea de Apel Iași s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat cu motivarea că inculpatul a cunoscut că victima prezintă handicap,

întrucât vorbea greu și se deplasa greu, situație în care, fapta inculpatului

se încadrează în omor calificat, așa cum corect a reținut instanța de fond.

Împotriva acestor hotărâri, în

termen legal, a declarat recurs inculpatul care le-a criticat numai cu privire

la individualizarea pedepsei al cărui cuantum l-a apreciat exagerat în raport

de împrejurarea că nu a aplicat decât câteva lovituri victimei și nu a

intenționat să-i suprime viața.

Examinând legalitatea și temeinicia

hotărârilor atacate, în raport de această critică, de cazul de casare invocat,

respectiv, dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.,

cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se

constată, pentru considerațiunile ce urmează, că recursul este nefondat.

În considerarea criteriilor stabilite prin art. 72

C. pen., referitor la individualizarea pedepsei, instanța de fond a analizat și

apreciat, în egală măsură, împrejurările care stabilesc pericolul deosebit al

faptei, cât și datele care caracterizează pericolul social al făptuitorului,

stabilind o pedeapsă aptă să realizeze cerințele înscrise în art. 52 C. pen.

Or, din întregul material probator

administrat este de necontestat că inculpatul a comis un omor calificat, în

condițiile în care a aplicat victimei numeroase și repetate lovituri, după care

a sugrumat-o fracturându-i oasele hioid și cricoid ale gâtului, toate aceste

acte de agresiune desfășurate pe fondul dizabilităților psihice și fizice pe

care victima le prezenta și care o puneau în situația de a nu se putea apăra.

Nici datele personale nu

caracterizează pozitiv pe inculpat, acesta fiind recidivist, având în

antecedente numeroase condamnări, din executarea pedepsei de 13 ani (aplicată

pentru viol și lipsire de libertate) liberându-se condiționat la 7 martie 2006;

cât privește conduita procesuală, nici aceasta nu a fost pe deplin sinceră,

recurentul inculpat încercând să evite recunoașterea unor acte de agresiune

asupra victimei, cum ar fi ștrangularea, ori, prin încercarea nejustificată de

implicare a victimei în declanșarea activității infracționale datorată

agresivității ei pe fondul consumului de alcool, fapte neadevărate și

nedovedite.

Drept urmare a acestor

considerațiuni nu se constată motive de casare nici sub aspectul pedepsei, după

cum nici în alte privințe, așa încât, se apreciază critica formulată nefondată

și în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va proceda

la respingerea recursului declarat de inculpat.

În conformitate cu art. 385

17

alin. (4)

C. proc. pen. combinat cu art. 88 C. pen. se va proceda la deducerea reținerii

și arestării preventive.

Văzând și prevederile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.I. împotriva Deciziei penale nr. 91 din 25 iunie 2009

a Curții de Apel Iași, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 23 iulie 2008 la

30 septembrie 2009.

Obligă recurentul inculpat la 400

RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției

și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 septembrie 2009.