ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3214/2009

Asupra recursului penal de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați petiționarii C.G.M. și C.C. au solicitat efectuarea de cercetări față de:

- magistratul A.A.P., sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., deoarece în Dosarul cu nr. 1194/2005 ar fi încălcat normele de competență și, fără drept, ar fi dispus schimbarea administratorului unic al SC C.-M. SRL Brăila;

- executorul judecătoresc T.G., sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, deoarece, fără drept, a pus în executare Sentința civilă nr. 283/S/2005 din 9 decembrie 2005 a Tribunalului Brăila, în condițiile în care aceasta îl privea pe făptuitorul F.V.

Prin ordonanța nr. 613/P/2008 din 31 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul P.A.A. de la Tribunalul Brăila și față de executorul judecătoresc T.G., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6) cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., apreciindu-se că faptele reclamate nu există.

De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la făptuitorii A.L., A.M., S.Ș. și F.V., pentru infracțiunile prevăzute de art. 143, art. 144, art. 145, art. 146 și art. 147 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, declinându-se competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila.

Împotriva ordonanței cu nr. 613/P/2008 din 31 martie 2009, petiționarii C.G.M. și C.C. au formulat plângere adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați care, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins-o ca nefondată, prin ordonanța cu nr. 621/II/2/2009 din data de 22 mai 2009.

În conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., nemulțumit de soluția de neurmărire penală dată de parchet, petiționarii C.G.M. și C.C. s-au adresat cu plângere Curții de Apel Galați, competentă să judece cauza în primă instanță, solicitând admiterea plângerii, desființarea ordonanței nr. 613/P/2008 din 31 martie 2009 și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimații P.A.A. și T.G. sub aspectul faptelor sesizate.

Prin Sentința penală nr. 124/F din 13 iulie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petiționarii C.G.M. și C.C. împotriva ordonanței cu nr. 613/P/2008 din 31 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Au fost obligați petiționarii la plata sumelor de câte 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că, rezoluția contestată este legală și temeinică, din actele premergătoare efectuate, conform art. 224 alin. (1) C. proc. pen., rezultând existența unui impediment procesual, respectiv cel prevăzut la art. 10 lit. a) C. proc. pen., care are ca efect dirimant, împiedicarea punerii în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, situație în care, în mod corect, procurorul de caz a făcut aplicarea prevederilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen., dispunând o soluție de neînceperea urmăririi penale.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs petiționarii C.G.M. și C.C., care au solicitat casarea hotărârii atacate, admiterea plângerii formulate, desființarea ordonanței parchetului și trimiterea cauzei procurorului pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor reclamate.

Examinând sentința penală recurată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 385

6

C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de petiționarii C.G.M. și C.C. sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Ca o garanție a respectării legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de soluțiile de neurmărire penală dispuse de procuror, să facă plângere împotriva acestora.

În concepția legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate.

Accesul liber la justiție este reglementat de legiuitor, iar cel nemulțumit de soluția dată de procuror se poate adresa judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, așa cum de altfel, au procedat și petiționarii prin plângerea ce face obiectul verificării în cauza de fața.

Înalta Curte reține că pentru a se putea începe urmărirea penală este necesară îndeplinirea a două condiții.

Prima condiție constă în existența acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, caz în care organul de urmărire penală poate deține informațiile, fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării.

Cea de a doua condiție necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui prevăzut la lit. b

1

). Intervenția unui astfel de caz, rezultând, fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării, poate determina ca, în locul începerii urmăririi penale, să funcționeze instituția neînceperii urmăririi penale.

Înalta Curte constată că, în mod justificat, s-a reținut în cauză că nu se poate începe urmărirea penală față de intimații P.A.A. și T.G., sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât din actele premergătoare efectuate rezultă existența cauzei care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale prevăzută de art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Astfel, din cercetările efectuate în cauză a rezultat că, petiționarul C.G.M. este fiul petiționarei C.C., care este administratorul societății C.-M. S.R.L. Brăila, cu sediul în municipiul Brăila, str. H.

C.G.M. a depus la dosar o procură specială, dată în fața notarului public A.M.P., prin care a fost împuternicit de C.C. să reprezinte și să administreze cu puteri depline S.C. C.-M. S.R.L. Brăila.

În Dosarul cu nr. 4216/2005 al Tribunalului Brăila, secția comercială și de contencios administrativ, s-a judecat cererea formulată de reprezentanții legali ai "C.C.C." Brăila împotriva numiților C.C. și C.G.M.

Prin Sentința civilă cu nr. 283/S din data de 9 decembrie 2005, pronunțată în acest dosar, magistratul P.A. de la Tribunalul Brăila a dispus admiterea, ca fiind fondată, a acțiunii formulată de reprezentanții legali ai "C.C.C." Brăila și i-a obligat, în solidar, pe numiții C.C. și C.G.M. să suporte din averea personală plata unei părți din pasivul debitoarei S.C.

C.-M. S.R.L. Brăila, respectiv suma de 179.912.665 lei (ROL). În acest sens, instanța de judecată a dispus înființarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâților, până la concurența sumei de 179.912.665 lei (ROL).

S-a menționat, totodată, că hotărârea este definitivă și executorie, fiind supusă căii de atac a recursului, în termen de 10 zile de la comunicare.

Ulterior, prin Încheierea cu nr. 278 din data de 20 februarie 2006, pronunțată în Dosarul cu nr. 2072/2006 al Judecătoriei Brăila s-a dispus încuviințarea cererii formulată de reprezentanții legali ai "C.C.C." Brăila, privind executarea silită a titlului executoriu, respectiv a Sentinței civile nr. 283/S/2005 a Tribunalului Brăila, executare ce a fost efectuată de executorul judecătoresc T.G.

Analizând actele premergătoare efectuate în cauză, Înalta Curte constată că, în pronunțarea Sentinței civile nr. 283/2005 din Dosarul nr. 4216/2005 al Tribunalului Brăila, secția comercială și de contencios administrativ, judecătorul P.A.A. a dispus o soluție legală, nefiind indicii că acesta și-ar fi exercitat abuziv atribuțiile de serviciu.

Totodată, punerea în executare a unei hotărâri judecătorești de către un executor judecătoresc, este un atribut al acestuia prevăzut de lege, iar în cauză nu există indicii că, în exercitarea acestor atribuții de serviciu, executorul T.G. ar fi săvârșit vreun abuz sau o încălcare a legii.

De altfel, împotriva oricărei executări silite sau a oricărui act de executare, petiționarii aveau posibilitatea să formuleze contestație la executare, în baza dispozițiilor art. 399 și urm. C. proc. civ., în măsura în care se considerau prejudiciați ca urmare a executării silite efectuate.

Întrucât actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză au stabilit, în mod neechivoc, că magistratul P.A.A. și executorul judecătoresc T.G. au acționat în cadrul și cu respectarea legii, nesăvârșind vreo faptă cu conotație penală, Înalta Curte constată că soluția de netrimitere în judecată a acestora este corectă, neexistând temei pentru desființarea acesteia.

Împrejurarea că petiționarii sunt nemulțumiți de soluția adoptată în Dosarul nr. 613/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, de neînceperea urmăririi penale față de judecătorul P.A.A. și executorul judecătoresc T.G. nu poate conduce, în niciun caz, la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii pe care aceștia au indicat-o în plângerea formulată. Interpretarea și evaluarea probelor administrate într-o cauză, fie de organele de poliție, fie de procuror ori de instanța de judecată, este atributul organelor judiciare, iar împotriva unor soluții ori hotărâri considerate ca nelegale și netemeinice, atât dispozițiile constituționale cât și cele procedurale prevăd posibilitatea exercitării unor căi ordinare sau extraordinare de atac.

A admite altfel, ar însemna că s-ar deschide alte căi de atac, în afara celor ordinare și extraordinare, prevăzute de legislația în vigoare, fapt ce ar crea un vădit dezechilibru în întreg sistemul judiciar.

Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva reprezentanților parchetului ce au instrumentat cauze penale sau au formulat concluzii în instanță ori împotriva membrilor completelor de judecată ce s-au pronunțat într-o cauză sau împotriva executorilor judecătorești reprezintă un drept constituțional al petiționarului, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității și temeiniciei soluțiilor pronunțate.

Magistratul se află în afara raportului juridic dedus judecății și înfăptuiește justiția în numele legii, fiind independent față de părți, iar soluțiile pe care le adoptă ori hotărârile pe care le pronunță pot fi atacate ori îndreptate doar prin căile prevăzute de lege.

Pentru antrenarea răspunderii penale a unui magistrat ori a unui executor judecătoresc sunt necesare indicii clare în sensul săvârșirii unei infracțiunii, nu doar nemulțumirea unei părți care etichetează soluția dispusă ori actul de executare efectuat, drept abuzive, fără a prezenta însă niciun element care să susțină această acuzare.

Pe de altă parte, întrucât soluția de disjungere a cauzei în vederea continuării cercetărilor față de celelalte persoane reclamate de petiționari nu este supusă controlului jurisdicțional prevăzut în art. 278

1

C. proc. pen., aspectele sesizate urmează a fi verificate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, unitate căreia, în mod corect, i-a fost declinată competența de soluționare a cauzei.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii C.G.M. și C.C. împotriva Sentinței penale nr. 124/F din 13 iulie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții petiționari la plata sumelor de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii C.G.M. și C.C. împotriva Sentinței penale nr. 124/F din 13 iulie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurenții petiționari la plata sumelor de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 octombrie 2009.