ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2878/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova la data de 24 februarie 2010 sub nr. 602/54/2010, reclamanta SC C.

SA în contradictoriu cu pârâtele Administrația Națională de Administrare Fiscală

- D.G.S.C. și D.G.F.P. Dolj, a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța

să se dispună anularea deciziei din data de 20 august 2009 emisă de A.N.A.F. – D.G.S.C.,

în ceea ce privește suma de 446.557 RON, individualizată pe categorii de impozite,

taxe, precum și accesorii ale acestora astfel:

T.V.A. în sumă de 86.262

RON, Impozit pe profit în sumă de 238.808 RON, dobânzi de întârziere aferente impozitului

pe profit – 102.507 RON și penalități aferente impozitului pe profit 18.980 RON.

Suma de 86.262 RON reprezentând

T.V.A. (decizia de impunere din 06 decembrie 2005 – decizia nr. 58 din 09 mai 2006)

defalcat astfel:

T.V.A. aferent contractelor

de reclamă și publicitate încheiate cu A.S.U. în sumă de 37.288,85 RON.

T.V.A. aferent consumului

de energie electrică la imobilul denumit generic A.M. în sumă de 7.169,69 RON;

T.V.A. aferent achizițiilor

de bunuri mobile folosite la dotarea imobilului denumit generic Roma (aflat în proprietatea

SC C. SA) – imobil ce a fost vândut cu toate bunurile achiziționate, și deci, a

produs venit societății.

A mai arătat că prin decizia

din 09 mai 2006 s-a respins contestația formulată de SC C. SA ca nemotivată pentru

suma de 105.251 RON din care: - 86.262 RON taxă pe valoare adăugată; 14.879 RON

dobânzi aferente taxei pe valoare adăugată și 4.110 RON penalități de întârziere

aferente taxei pe valoare adăugată.

Prin decizia nr. 292

din 20 august 2009 s-a respins contestația formulată de reclamanta SC C. SA ca neîntemeiată

, doar pentru suma de 86.262 RON taxa pe valoare adăugată.

La data de 13 mai 2010

, reclamanta SC C. SA a formulat precizare la acțiune solicitând anularea în totalitate

a deciziei nr. 292/2009 și a deciziilor de impunere.

La data de 17 mai 2010

, pârâta A.N.A.F.-D.G.F.P. Dolj a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii

ca fiind nefondată.

Prin sentința nr. 264

din 16 mai 2011, Curtea de Apel Craiova, a respins contestația formulată de reclamantă

ca nefondată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.

Prin R.I.F. din 06

decembrie 2005 și prin decizia de impunere din 06 decembrie 2005 ale D.G.F.P. Dolj.

Activitatea de Inspecție Fiscală s-au reținut în sarcina contestatoarei caracterul

nedeductibil al sumei de 30.952 RON reprezentând cheltuieli cu energia electrică

consumată de sucursala M., al sumei de 141.629 RON cheltuieli cu amortizarea unor

mijloace fixe nedeclarate, al sumei de 365.000 RON reprezentând cheltuieli cu reclama

și publicitate efectuată în baza contractului de publicitate încheiat cu Asociația

Sportivă Fotbal Club U.C., al sumei de 337.227 reprezentând alte cheltuieli reclamă

și publicitate conform facturilor din 31 iulie 2009 și din 31 decembrie 2009 și

respectiv al sumei de 2.546.980 cheltuieli investiții efectuate în zona de agrement

P.

Pe de altă parte, s-a

reținut că nu s-ar fi înregistrat ca venituri impozabile suma de 1.151.350 din cedarea

unor active în septembrie 2009.

Prin decizia din 20

august 2009 emisă de A.N.A.F. – D.G.S.C., decizia din 06 decembrie 2005 a fost desființată

în parte pentru suma de 502.341 RON reprezentând 22.611 RON impozit pe profit și

367.370 RON T.V.A. și accesoriile aferente și a fost respinsă ca neîntemeiată contestația

prealabilă pentru suma de 209.514 RON impozit pe profit și accesorii aferente, total

319.141.

Veniturile constând în

penalități de întârziere la nivelul anului fiscal 2004, reprezentau o creanță lichidă

și exigibilă ce trebuia înregistrată în evidențele contabile și fiscale conform

art. 19 din Legea nr. 571/2003 în vigoare în anul 2004 și a dispozițiilor legii

contabilității nr. 82/2001 (art. 11).

Contestatoarea nu a prezentat

dovezi nici în sensul constituirii unor provizioane - (contul clienți incerți sau

sume în curs de recuperare), provizioane deductibile fiscal în limitele și condițiile

prevăzute de art. 22 C. fisc. și Normelor de aplicare, și nici în sensul depunerii

unor declarații rectificative privind înregistrarea venitului în anul 2005 sau 2006.

Înregistrarea ulterior controlului fiscal efectuată după 2 ani, nu poate influența

legalitatea actului fiscal întocmit retroactiv, întrucât pentru evitarea unei duble

impuneri, contestatoarea avea posibilitatea solicitării restituirii sumelor achitate

nedatorat pentru anul 2006. În plus, ar trebui avute în vedere și eventualele consecințe

fiscale ale declarațiilor rectificative, în sensul că rectificarea nu ar exonera

contestatoarea de plata majorărilor de întârziere pentru veniturile dintre data

obligării înregistrării și data rectificării.

Pe de altă parte, s-a

reținut că s-au încălcat dispozițiile legale ce reglementează inventarierea patrimoniului

la data de 31.12.2009 conform prevederilor art. 7 pct. 1 din Legea nr. 82/1991 R

și pct. 3 și 5 din ordinul nr. 1753/2004 privind efectuarea inventarierii elementelor

de activ și pasiv, în ce privește mijloacele de transport, executate silit în contul

creanței.

Prin urmare, debitul fiind

legal stabilit și accesoriile constând în 92.465 RON dobânzi și 17.163 RON penalități

a concluzionat Curtea că sunt corect datorate.

În ce privește impozitul

pe profit stabilit suplimentar în sarcina contestatoarei în sumă de 29.294 RON și

accesorii aferente (10.042 RON plus 1.816 RON dobânzi și penalități), Curtea a reținut

următoarele:

În fapt, prin decizia

de impunere ce face obiectul contestației din 30 iunie 2006 emisa în baza R.I.F.

din 30 iunie 2006 s-a stabilit în urma verificării balanței analitice întocmită

la data de 31 decembrie 2004 că reclamanta avea obligații neachitate față de furnizorii

SC B. SA Craiova și SC M. SRL, furnizori radiați din evidențele registrului, obligația

de plată fiind prescrisă conform Decretului nr. 167/1958 R urmând a se transforma

în venituri.

Prin decizia din 20

august 2009 privind soluționarea procedurii prealabile, ce face obiectul prezentei

contestații s-a reținut în privința acestui petit incidența dispozițiilor art. 206

din O.G. nr. 92/2003 C. proc. fisc. și pct. 12 lit. b) din ordinul nr. 519/2005

privind aprobarea instrucțiunilor pentru aplicarea Titlului IX din O.G. nr. 92/2003,

fiind respinsă ca nemotivată contestația.

Prin contestația cu care

a fost investită instanța nu s-au indicat critici privind soluția de respingere

ca nemotivată a plângerii prealabile, ci critici pe fond.

Ori aceste critici vizând

fondul petitului nu pot fi analizate direct de către instanța de contencios administrativ,

obiectul cenzurii fiind reprezentat exclusiv de Decizia nr. 292/2009, astfel încât

contestația a fost respinsă ca inadmisibilă sub acest aspect.

Critica privind desființarea

parțială a deciziei de impunere din 06 decembrie 2006 în ce privește accesoriile

aferente T.V.A. 86.262 RON, respinsă ca nemotivată (accesorii 47.212 RON), s-a apreciat

că nu este relevantă sub aspectul aprecierii ca inadmisibilă a contestării debitului

principal.

Împotriva sentinței pronunțată

de instanța de fond a declarat recurs reclamanta, criticând sentința atacată pentru

nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal admiterea recursului, modificarea

sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii principale, iar în subsidiar admiterea

recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței

de fond.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de prevederile art. 304 și art. 304

1

din C.

proc. civ., Înalta Curte reține că subzistă în cauză motivul de ordine publică,

de nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct. 3 invocat în condițiile art. 306 alin

.2 C. proc. civ. și pus în dezbaterea părților, recursul fiind fondat, urmând a

fi admis, însă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Așa cum rezultă din expunerea

rezumativă prezentată anterior, SC C. SA contestă întreaga sumă de 446.557 RON,

individualizată pe categorii de impozite, taxe precum și accesorii ale acestora

astfel: T.V.A. în sumă de 86.262 RON, impozit pe profit în sumă de 238.808 RON,

dobânzi de întârziere aferente impozitului pe profit 102.507 RON, penalități aferente

impozitului pe profit 18.980 RON.

În interpretarea

și aplicarea normelor de competență cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut cu caracter unitar că aceste

dispoziții

instituie

două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum

urmează:

- criteriul poziționării

în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale)

a autorității publice emitente a actului atacat;

- criteriul valoric, stabilit

pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face

obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă

litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții,

datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de

valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței

tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 RON.

Întrucât litigiul de față

privește taxe, impozite, contribuții, precum și accesorii ale acestora, competența

se stabilește în funcție

de criteriul valoric și revine,

în speță, secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Dolj, secția

de contencios administrativ și fiscal.

În consecință,

având în vedere considerentele expuse în temeiul art. 313 coroborat cu art. 312

alin. (3) și art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se

casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului

Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal, care va avea în vedere și motivele

de recurs invocate de reclamantă, ce privesc fondul pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de SC C. SA P. împotriva sentinței nr. 264 din 16 mai 2011 a Curții de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Dolj, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 iunie

2012.