ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2878/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 24 februarie 2010 sub nr. 602/54/2010, reclamanta SC C. SA în contradictoriu cu pârâtele Administrația Națională de Administrare Fiscală - D.G.S.C. și D.G.F.P. Dolj, a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei din data de 20 august 2009 emisă de A.N.A.F. – D.G.S.C., în ceea ce privește suma de 446.557 RON, individualizată pe categorii de impozite, taxe, precum și accesorii ale acestora astfel: T.V.A. în sumă de 86.262 RON, Impozit pe profit în sumă de 238.808 RON, dobânzi de întârziere aferente impozitului pe profit – 102.507 RON și penalități aferente impozitului pe profit 18.980 RON.

Suma de 86.262 RON reprezentând T.V.A. (decizia de impunere din 06 decembrie 2005 – decizia nr. 58 din 09 mai 2006) defalcat astfel: T.V.A. aferent contractelor de reclamă și publicitate încheiate cu A.S.U. în sumă de 37.288,85 RON. T.V.A. aferent consumului de energie electrică la imobilul denumit generic A.M. în sumă de 7.169,69 RON; T.V.A. aferent achizițiilor de bunuri mobile folosite la dotarea imobilului denumit generic Roma (aflat în proprietatea SC C. SA) – imobil ce a fost vândut cu toate bunurile achiziționate, și deci, a produs venit societății. A mai arătat că prin decizia din 09 mai 2006 s-a respins contestația formulată de SC C. SA ca nemotivată pentru suma de 105.251 RON din care: - 86.262 RON taxă pe valoare adăugată; 14.879 RON dobânzi aferente taxei pe valoare adăugată și 4.110 RON penalități de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată.

Prin decizia nr. 292 din 20 august 2009 s-a respins contestația formulată de reclamanta SC C. SA ca neîntemeiată , doar pentru suma de 86.262 RON taxa pe valoare adăugată. La data de 13 mai 2010 , reclamanta SC C. SA a formulat precizare la acțiune solicitând anularea în totalitate a deciziei nr. 292/2009 și a deciziilor de impunere. La data de 17 mai 2010 , pârâta A.N.A.F.-D.G.F.P. Dolj a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca fiind nefondată. Prin sentința nr. 264 din 16 mai 2011, Curtea de Apel Craiova, a respins contestația formulată de reclamantă ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele. Prin R.I.F. din 06 decembrie 2005 și prin decizia de impunere din 06 decembrie 2005 ale D.G.F.P.

Dolj. Activitatea de Inspecție Fiscală s-au reținut în sarcina contestatoarei caracterul nedeductibil al sumei de 30.952 RON reprezentând cheltuieli cu energia electrică consumată de sucursala M., al sumei de 141.629 RON cheltuieli cu amortizarea unor mijloace fixe nedeclarate, al sumei de 365.000 RON reprezentând cheltuieli cu reclama și publicitate efectuată în baza contractului de publicitate încheiat cu Asociația Sportivă Fotbal Club U.C., al sumei de 337.227 reprezentând alte cheltuieli reclamă și publicitate conform facturilor din 31 iulie 2009 și din 31 decembrie 2009 și respectiv al sumei de 2.546.980 cheltuieli investiții efectuate în zona de agrement P. Pe de altă parte, s-a reținut că nu s-ar fi înregistrat ca venituri impozabile suma de 1.151.350 din cedarea unor active în septembrie 2009. Prin decizia din 20 august 2009 emisă de A.N.A.F.

– D.G.S.C., decizia din 06 decembrie 2005 a fost desființată în parte pentru suma de 502.341 RON reprezentând 22.611 RON impozit pe profit și 367.370 RON T.V.A. și accesoriile aferente și a fost respinsă ca neîntemeiată contestația prealabilă pentru suma de 209.514 RON impozit pe profit și accesorii aferente, total 319.141. Veniturile constând în penalități de întârziere la nivelul anului fiscal 2004, reprezentau o creanță lichidă și exigibilă ce trebuia înregistrată în evidențele contabile și fiscale conform art. 19 din Legea nr. 571/2003 în vigoare în anul 2004 și a dispozițiilor legii contabilității nr. 82/2001 (art. 11). Contestatoarea nu a prezentat dovezi nici în sensul constituirii unor provizioane - (contul clienți incerți sau sume în curs de recuperare), provizioane deductibile fiscal în limitele și condițiile prevăzute de art. 22 C. fisc.

și Normelor de aplicare, și nici în sensul depunerii unor declarații rectificative privind înregistrarea venitului în anul 2005 sau 2006. Înregistrarea ulterior controlului fiscal efectuată după 2 ani, nu poate influența legalitatea actului fiscal întocmit retroactiv, întrucât pentru evitarea unei duble impuneri, contestatoarea avea posibilitatea solicitării restituirii sumelor achitate nedatorat pentru anul 2006. În plus, ar trebui avute în vedere și eventualele consecințe fiscale ale declarațiilor rectificative, în sensul că rectificarea nu ar exonera contestatoarea de plata majorărilor de întârziere pentru veniturile dintre data obligării înregistrării și data rectificării.

Pe de altă parte, s-a reținut că s-au încălcat dispozițiile legale ce reglementează inventarierea patrimoniului la data de 31.12.2009 conform prevederilor art. 7 pct. 1 din Legea nr. 82/1991 R și pct. 3 și 5 din ordinul nr. 1753/2004 privind efectuarea inventarierii elementelor de activ și pasiv, în ce privește mijloacele de transport, executate silit în contul creanței. Prin urmare, debitul fiind legal stabilit și accesoriile constând în 92.465 RON dobânzi și 17.163 RON penalități a concluzionat Curtea că sunt corect datorate. În ce privește impozitul pe profit stabilit suplimentar în sarcina contestatoarei în sumă de 29.294 RON și accesorii aferente (10.042 RON plus 1.816 RON dobânzi și penalități), Curtea a reținut următoarele: În fapt, prin decizia de impunere ce face obiectul contestației din 30 iunie 2006 emisa în baza R.I.F.

din 30 iunie 2006 s-a stabilit în urma verificării balanței analitice întocmită la data de 31 decembrie 2004 că reclamanta avea obligații neachitate față de furnizorii SC B. SA Craiova și SC M. SRL, furnizori radiați din evidențele registrului, obligația de plată fiind prescrisă conform Decretului nr. 167/1958 R urmând a se transforma în venituri. Prin decizia din 20 august 2009 privind soluționarea procedurii prealabile, ce face obiectul prezentei contestații s-a reținut în privința acestui petit incidența dispozițiilor art. 206 din O.G. nr. 92/2003 C. proc. fisc. și pct. 12 lit. b) din ordinul nr. 519/2005 privind aprobarea instrucțiunilor pentru aplicarea Titlului IX din O.G. nr. 92/2003, fiind respinsă ca nemotivată contestația.

Prin contestația cu care a fost investită instanța nu s-au indicat critici privind soluția de respingere ca nemotivată a plângerii prealabile, ci critici pe fond. Ori aceste critici vizând fondul petitului nu pot fi analizate direct de către instanța de contencios administrativ, obiectul cenzurii fiind reprezentat exclusiv de Decizia nr. 292/2009, astfel încât contestația a fost respinsă ca inadmisibilă sub acest aspect. Critica privind desființarea parțială a deciziei de impunere din 06 decembrie 2006 în ce privește accesoriile aferente T.V.A. 86.262 RON, respinsă ca nemotivată (accesorii 47.212 RON), s-a apreciat că nu este relevantă sub aspectul aprecierii ca inadmisibilă a contestării debitului principal.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs reclamanta, criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii principale, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de prevederile art. 304 și art. 304 1 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că subzistă în cauză motivul de ordine publică, de nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct. 3 invocat în condițiile art. 306 alin .2 C. proc. civ. și pus în dezbaterea părților, recursul fiind fondat, urmând a fi admis, însă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Așa cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, SC C. SA contestă întreaga sumă de 446.557 RON, individualizată pe categorii de impozite, taxe precum și accesorii ale acestora astfel: T.V.A. în sumă de 86.262 RON, impozit pe profit în sumă de 238.808 RON, dobânzi de întârziere aferente impozitului pe profit 102.507 RON, penalități aferente impozitului pe profit 18.980 RON.

În interpretarea și aplicarea normelor de competență cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut cu caracter unitar că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: - criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat; - criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat. Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 RON.

Întrucât litigiul de față privește taxe, impozite, contribuții, precum și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine, în speță, secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal. În consecință, având în vedere considerentele expuse în temeiul art. 313 coroborat cu art. 312 alin. (3) și art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal, care va avea în vedere și motivele de recurs invocate de reclamantă, ce privesc fondul pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC C. SA P. împotriva sentinței nr. 264 din 16 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 iunie 2012.