ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3655/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată,

reclamanta N.A. a solicitat în temeiul prevederilor art. 24 din legea nr. 554/2004

în contradictoriu cu Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie

(A.N.C), N.E.E., obligarea la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut

pe economie pe fiecare zi de întârziere de la data introducerii prezentei

acțiuni și până la data primirii ordinului de redobândire a cetățeniei române

prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și la plata sume de

500 lei pe zi de întârziere de la data introducerii prezentei acțiuni și până

la momentul primirii ordinului de redobândire a cetățeniei romane prin

scrisoare recomandată cu confirmare de primire cu titlu de despăgubiri.

Reclamanta

a arătat că prin cererea de chemare în judecată care a făcut obiectul Dosarului

nr. 4747/2/2011 aflat pe rolul Curții de Apel București, reclamanta a solicitat

instanței anularea ordinului de respingere a cetățeniei romane, respectiv

obligarea Președintei ANC să-i emită ordinul de redobândire a cetățeniei

romane, deoarece îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege.

De

asemenea, pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea pe cale de

excepție a primului capăt de cerere ca fiind lipsit de interes, iar pe fond

respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Pârâta

a susținut că în prezenta cauză interesul nu mai subzistă, atâta vreme cât

pârâta a pus în executare sentința civilă nr. 7722 din 19 decembrie 2011

pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a Contencios

Administrativ și Fiscal, sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin

nerecurare la data de 14 februarie 2012.

Pe

fondul cauzei, în ceea ce privește primul capăt de cerere, s-a precizat faptul

că cererea de redobândire a cetățeniei române a reclamantei a fost înregistrată

la Secretariatul Tehnic al Comisiei pentru Cetățenie sub nr. 32166/RD/2010,

iar în urma primirii relațiilor solicitate de la autoritățile competente, la

data de 07 aprilie  2011, Comisia pentru cetățenie, analizând îndeplinirea

condițiilor legale, a avizat negativ cererea reclamantei, întocmind și

înaintând președintelui ANC raportul motivat prin care propunea respingerea

cererii de redobândire a cetățeniei române formulate de către N.A., constatând

că aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 lit. b). respectiv,

nu dovedește prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de statul

român".

Ulterior

a fost emis și comunicat Ordinul Președintelui ANC privind respingerea cererii

de redobândire a cetățeniei române nr. 239/P din 03 mai 2011.

Prin

sentința civilă nr. 2689 din 23 aprilie 2009 Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de

reclamanta N.A., în contradictoriu cu pârâtul Președintele Autorității

Naționale pentru Cetățenie, N.E.E., ca neîntemeiată

Pentru

a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.

7722 din 19 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă, în parte, cererea

formulată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâții ANC și Președintele

ANC, dispunându-se anularea ordinului nr. 239 din 03 mai 2011 emis de către

Președintele ANC, fiind obligată pârâta să emită un nou ordin prin care să

soluționeze cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei, sentința devenind

irevocabilă prin nerecurare la data de 03 martie 2012.

Reclamanta

s-a adresat pârâtei în vederea executării acestei sentințe, iar prin ordinul nr.

364 din 20 aprilie 2012 a fost respinsă această cerere având în vedere

împrejurarea că reclamanta nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 8 lit. e)

din Legea nr. 21/1991, respectiv petenta nu este cunoscută cu o bună

comportare, pe numele acestuia instituindu-se consemn NPI valabil până la 17

mai 2012, potrivit adresei nr. D 3/S/2450074 din 19 martie 2012 a ORI,

instituit de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră pentru tentativă de

trecere frauduloasă a frontierei, consemn valabil de la data de 18 mai 2007.

Prin

urmare, analizând atât considerentele, cât și dispozitivul titlului executoriu,

Curtea de Apel a reținut că nu sunt întrunite elementele unui refuz

nejustificat al pârâtei în îndeplinirea obligației prevăzută în cadrul

sentinței judecătorești, sensul titlului executoriu fiind acela de obligare la

emiterea unui nou ordin de soluționare a cererii formulată de către reclamantă

cu excluderea posibilității analizării de către autoritatea publică a condiției

prevăzută de art. 8 lit. b), fără însă a se statua în mod irevocabil de către

instanța de contencios și asupra îndeplinirii de către reclamantă a condiției

prevăzută de art. 8 lit. e) din Legea nr. 21/1991.

Împotriva

hotărârii instanței de fond reclamanta N.A. a declarat recurs, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că sentința este dată cu aplicarea greșită a legii,

singurul considerent care a determinat instanța să respingă cererea fiind

determinat doar de lipsa relațiilor dosarului inițial în care a obținut titlul

executoriu și unde, după cum s-a precizat în mod clar anterior ANC s-a referit

în întâmpinare că ordinul negativ s-a dat ținând cont de adresa MI din care

rezulta că reclamanta are interdicție de a intra în țară în perioada 2007-2012.

Chiar dacă s-a emis o nouă adresă de către MI în data de 19 martie 2012 aceasta

nu a făcut decât să confirme adresa MI-Direcția Generală de Pașapoarte nr. 32-14

123 din 17 noiembrie 2010 care vorbea de aceeași interdicție.

În aceste condiții

rezultă cât se poate de clar că noul ordin de respingere a cetățeniei române

s-a dat în baza acelorași relații cu cel anulat de către instanță și că pârâta

nu a pus în executare dispozitivul sentinței.

Recurenta mai susține

că pârâta nu avea voie să solicite noi relații de la alte autorități, ci

trebuia să analizeze dosarul în raport cu relațiile primite la data emiterii

primului ordin negativ, dar oricum și noile "relații"' fiind identice

singura soluție legală era să-i acorde ordinul de redobândire a cetățeniei române.

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această

soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 24 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004, modificată: „În cazul în care termenul pentru

executarea unei hotărâri definitive și irevocabile nu este respectat, se aplică

conducătorului autorității publice, sau, după caz, persoanei obligate o amendă de

20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul

are dreptul la despăgubiri pentru întârziere”.

Prin sentința civilă nr.

7722/2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, pârâta a fost obligată să emită un nou ordin prin care să

soluționeze cererea recurentei–reclamante de redobândire a cetățeniei române.

Prin Ordinul

Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie nr. 364 din 20 aprilie 2012

a fost respinsă cererea recurentei-reclamante.

Înalta Curte constată

că sunt neîntemeiate susținerile recurentei-reclamante în sensul că autoritatea

publică a reiterat aceleași motive de fapt pentru a invoca refuzul acordării

cetățeniei.

Autoritatea pârâtă a

emis un nou ordin de soluționare a cererii formulată în acest scop urmare a

pronunțării titlului executoriu. Acest ordin nu a făcut obiectul titlului

executoriu, deci nu poate fi impusă în temeiul art. 24 din legea nr. 554/2004

pârâtei, acesta fiind și sensul încheierii pronunțate urmare a formulării de

către reclamantă a cererii de lămurire a dispozitivului titlului executoriu,

care nu a dispus obligarea la acordarea cetățeniei române, ci exclusiv la

emiterea unui nou ordin cu excluderea posibilității pârâtei de a relua analiza,

în îndeplinirea condiției prevăzute de art. 8 lit. b) din legea nr. 21/1991.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că instanța de fond în mod temeinic a reținut că nu sunt întrunite

elementele unui refuz în îndeplinirea obligației.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că instanța de fond în mod corect și temeinic a reținut că

cererea reclamantei este neîntemeiată și a considerat că nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare,

apreciind că soluția instanței este legală și temeinică, Înalta Curte constată

că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate și nu pot fi primite.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul va fi respins, ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de N.A. împotriva sentinței civile nr. 2689 din 23 aprilie 2012 a

Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 20 septembrie 2012.