ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2632/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții M.M., R.E., Ș.N., G.D., C.A.M., T.L.V., B.E.L., P.D., V.Ș., C.D., R. (D.) B., P. (C.) A. și P.M. au chemat în judecată Centrul Medical Județean M. și Ministerul Internelor și Reformei Administrative solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună a le fi acordate primele de concediu aferente anului 2004 - 2006 actualizate, sporul de fidelitate în cuantum de 20% din salariul brut aferent perioadei 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005, sumă actualizată cu indicele de inflație astfel cum acesta a fost stabilit de Institutul Național de Statistică, precum și sporul pentru condiții periculoase de muncă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au calitatea de salariați în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Mureș iar statutul derivat din calitatea de polițist le-a conferit anumite drepturi salariale specifice, reglementate de dispozițiile legale derogatorii de la dreptul comun. Refuzul de plată de către pârâți a primelor de concediu pentru perioada anilor 2004 - 2006 și a sporului de fidelitate este nejustificat, iar în ce privește sporul pentru condiții periculoase, deși cuantumul e prevăzut de lege, tot în mod nejustificat acesta a fost diminuat la unii reclamanți, printr-o decizie administrativă.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 16 din 7 februarie 2008 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu privire la acordarea sporului pentru condiții periculoase de muncă și a admis acțiunea reclamanților în sensul obligării pârâților la plata primelor de concediu aferente anilor 2004-2006. De asemenea, a obligat pârâții la plata către reclamanții M.M., R.E., Ș.N., G.D., C.A.M., T.L.V., B.E.L., P.D., V.Ș., C.D., R. (D.) B., P. (C.) A. și P.M. a sporului de fidelitate de 20% din salariul brut aferent perioadei 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005, conform situației de la dosarul de fond.

S-a prevăzut că sumele menționate vor fi actualizate prin aplicarea coeficienților de inflație de la data scadenței și până la emiterea hotărârii. Totodată, pârâții au fost obligați să plătească reclamanților M.M., R.E., Ș.N., G.D., C.A.M., diferența sporului pentru condiții periculoase de muncă de la 10% la 20%, pentru reclamanta M..M. de la 5% la 15%, pentru reclamanții R.E., Ș.N., G.D., C.A.M., în cuantumul stabilit conform situației de la dosarul de fond, pentru perioada februarie - decembrie 2004. Instanța a dispus și admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor - D.G.F.P. Mureș, formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative obligându-l pe chematul în garanție să aloce sumele necesare plății drepturilor acordate.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, aceasta este nefondată în raport de dispozițiile cuprinse în art. 14 din O.U.G. nr. 63/203 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative. Pe fondul cererii reclamanților s-a reținut că aceștia sunt angajații Centrului Medical Județean M., unitate care face parte din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Mureș și în perioada 2004 - 2006 nu au beneficiat de plata primei de concediu. Cum suspendarea dreptului la prima de concediu nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent întrucât aceasta ar însemna însăși înlăturarea acestuia, instanța a apreciat că se impune acordarea dreptului la primă de concediu pe perioada solicitată de reclamant.

Cu privire la sporul de fidelitate solicitat instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 6 din O.G. nr. 38/2003 reclamanții au dreptul la un spor de fidelitate de 20% din salariul de bază. Atât în privința primelor de vacanță cât și în aceea a sporului de fidelitate instanța a reținut că având în vedere data la care s-a născut dreptul la plata acestora și ținând seama de devalorizarea monedei naționale în perioada cuprinsă între data nașterii dreptului și cea a plății efective a sumelor pentru acoperirea prejudiciului creat reclamanților, se va aplica coeficientul de inflație, astfel cum acesta este stabilit de Institutul Național de Statistică. În ceea ce privește cererea reclamanților M.M., R.E., Ș.N., G.D., C.A.M.

de acordare a sporului pentru condiții periculoase, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 21 din O.G. nr. 38/2003 reclamanții beneficiază de un spor de până la 30% din salariul de bază numai prin dispoziția din 25 februarie 2004 a directorului Direcției Medicale sporul inițial a fost redus reclamanților, în procente diferite, fără ca această reducere să fie justificată astfel că instanța a apreciat că plata integrală a acestui spor se impune, cuantumul sporului ce urmează să fie acordat fiind cel precizat de reclamanți prin acțiune, în condițiile în care nu s-au formulat de către pârâți obiecțiuni la aceste calcule. În ceea ce privește admiterea cererii de chemare în garanție formulată de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor instanța a avut în vedere dispozițiile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cele ale art. 3 alin. (1) pct. 2 din H.G.

nr. 2008/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală și cele ale O.U.G. nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 228/2002. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică au declarat recurs atât Ministerul Internelor și Reformei Administrative (MIRA) cât și Ministerul Economiei și Finanțelor – D.G.F.P. a județului Mureș. Dată fiind similitudinea motivelor de recurs dezvoltate de ambii recurenți, chiar dacă formulate separat, Înalta Curte le va examina împreună, evidențiind particularitățile și cererile fiecăruia dintre recursuri.

Astfel recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, câtă vreme intimații-reclamanți sunt angajați ai Centrului Medical Județean M., salarizarea lor se realizează de șeful Inspectoratului de Poliție Județean Mureș, Ministerul Internelor și Reformei Administrative neavând decât obligația de a stabili prin Ordin unitățile, categoriile de personal și cuantumul sporului, conform dispozițiilor art. 21 alin. (2) din O.U.G. nr. 38/2003. În ceea ce privește acordarea pentru toți intimații-reclamanți a sporului de fidelitate în procent de 20%, recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a arătat că soluția instanței de fond este nelegală întrucât, cu ignorarea Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 132 din 9 februarie 2004, emis în aplicarea prevederilor O.G.

nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, a fost acordat acest spor în același cuantum tuturor reclamanților, fără a se ține seama de vechimea fiecăruia, potrivit textului de lege menționat. Nici cu privire la acordarea sporului pentru condiții periculoase de muncă, instanța de fond nu a cercetat motivele de legalitate și de temeinicie pentru o astfel de solicitare, după cum susține același recurent, arătând totodată că prevederea legală care reglementează această materie este art. 22, și nu 21, din O.G. nr. 38/2003, din cuprinsul acțiunii rezultând că reclamanții - intimați se refereau, în fapt, la sporul prevăzut de art. 21 din O.G.

nr. 38/2003, denumirea lui fiind însă pentru cel reglementat de art. 22 din același act normativ. În fine, s-a mai susținut că instanța a acordat nelegal acest spor, fără a verifica dacă intimații - reclamanți au făcut sau nu dovada că fac parte dintr-o unitate, subunitate și/sau formațiune pentru care s-a aprobat acordarea unui astfel de spor și că desfășoară efectiv astfel de activități, mai cu seamă că acest spor și cuantumul lui se stabilește prin note - raport vizate pentru control financiar preventiv propriu de organele de specialitate proprii. Mai mult, O.G. nr. 38/2003 nu garantează acordarea sporului într-un anumit procent din salariul de bază ci stabilește numai plafonul maxim de acordare, nu și un nivel minim, astfel că pretinsa nelegalitate a reducerii cu 10% a plafoanelor stabilite prin anexa 1D la Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 132/204 trebuie demonstrată și dovedită, ceea ce nu s-a întâmplat însă în cauză.

Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor - D.G.F.P. Mureș la rândul său, a criticat sentința instanței de fond pentru admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu obligarea la alocarea sumelor necesare plății drepturilor pretinse de reclamanți. În opinia acestui recurent, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală în cauză în condițiile în care între reclamanți, pe de-o parte, și această autoritate, pe de alta, nu există raporturi juridice de muncă, iar în această materie o astfel de cerere de chemare în garanție este inadmisibilă. Astfel, potrivit art. 1 din O.U.G.

nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice, se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Recursurile sunt fondate în sensul și pentru motivele în continuare arătate de Înalta Curte. Examinând hotărârea atacată în raport de cererile formulate, de probele administrate și de prevederile legale aplicabile incluzând art. 304 1 C. proc. civ. ca și față de criticile recurenților, Înalta Curte apreciază că este incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. (3) teza a 2-a, potrivit cu care modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi.

Se va casa așadar, pe temeiul legal invocat, hotărârea atacată și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru următoarele considerațiuni. Instanța de fond a acordat tuturor reclamanților - intimați sporul de fidelitate solicitat în temeiul art. 6 din O.G. nr. 38/2003, într-un cuantum de 20% din salariul de bază, pentru fiecare, în cuantumul precizat în acțiunea introductivă, cu motivarea că acest cuantum nu a fost contestat. Este întemeiată critica recurentului Ministerul Internelor și Reformei Administrative în sensul că acest spor, potrivit legii, nu se acordă automat în cuantumul arătat, în condițiile în care art. 6 din O.G. nr. 38/2003 prevede expres acordarea lui „într-un cuantum de până la 20% din salariul de bază” iar prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 132 din 9 februarie 2004 emis în aplicarea prevederilor O.G.

nr. 38/2003, sunt prevăzute cuantumuri diferite ce se acordă raportat la anii de vechime în muncă a polițiștilor, sporul de 20% fiind prevăzut pentru cei cu peste 20 ani vechime. Cum însă din actele dosarului nu rezultă astfel cum susțin și recurenții, în ce măsură toți reclamanții-intimați erau legal îndreptățiți la acordarea sporului de fidelitate în cuantumul maxim solicitat, sumele fiind așadar contestate, contrar celor reținute de instanța de fond, cu ocazia rejudecării, se vor suplimenta probatoriile în vederea verificării îndeplinirii cerințelor legale de fiecare dintre reclamanții-intimați, la acordarea, într-un anume cuantum a sporului de fidelitate, potrivit prevederilor legale aplicabile.

Și cu privire la capătul de cerere referitor la acordarea sporului pentru condiții periculoase de muncă, prevăzute de art. 21 din O.G. nr. 38/2003, Înalta Curte apreciază că este întemeiată critica recurentului Ministerului Internelor și Reformei Administrative întrucât instanța de fond, deși la termenul de judecată din 10 ianuarie 2008 a constatat că la dosar nu sunt depuse acte sau alte probe din care să rezulte că reclamanții desfășoară activității dintre cele prevăzute de art. 21 din O.G. nr. 38/2003 a apreciat apoi, pe baza relațiilor primite, că deși în anul 2004 diminuarea acestui spor cu 10% s-a făcut prin dispoziția din 25 februarie 2004 a Directorului Direcției Medicale, o astfel de diminuare nu este justificată, astfel că este necesară acordarea sporului în cuantumul solicitat de reclamanți.

Înalta Curte apreciază însă că se impune ca instanța de fond, cu ocazia rejudecării, să suplimenteze probatoriul pe acest aspect pentru a examina și apoi eventual demonstra convingător pretinsul caracter abuziv al unui astfel de ordin, cu privire la care nu rezultă dacă a fost sau nu contestat și/sau dacă încalcă sau nu prevederile O.G. nr. 38/2003 și ale ordinelor emise în aplicarea acestora. În esență, în temeiul acestor prevederi legale, sporul pentru pericol deosebit și cuantumul acestuia, ce poate fi de până la 30% din salariul de bază al polițiștilor ce își desfășoară activitatea în anumite sectoare, expres arătate, se stabilește prin note raport, vizate pentru control financiar preventiv propriu, de organele de specialitate proprii, aprobate de ordonatorii secundari de credite, cuantumul sporului pentru pericol deosebit putând fi eventual modificat, în timpul exercițiului bugetar, în raport de creditele bugetare acordate (Legea nr. 500/2002).

Urmează așadar ca instanța de rejudecare să suplimenteze probatoriul în cauză, pe aspectele arătate și în sensul menționat pentru a determina cu claritate și fără echivoc, în sensul art. 129 alin. (5) C. proc. civ., situația de fapt și prevederile legale aplicabile. Totodată, cu ocazia rejudecării vor fi examinate și celelalte apărări formulate de părțile recurente față de excepțiile de calitate procesuală pasivă formulate, urmând a fi re-analizată și cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor, în raport de prevederile art. 60 și urm. C. proc. civ. ca și față de O.G. nr. 22/2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și de Ministerul Economiei și Finanțelor - D.G.F.P. Mureș, împotriva sentinței civile nr. 16 din 7 februarie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 iunie 2008.