ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2632/2008

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanții M.M., R.E., Ș.N., G.D., C.A.M., T.L.V.,

B.E.L., P.D., V.Ș., C.D., R. (D.) B., P. (C.) A. și P.M. au chemat în judecată Centrul

Medical Județean M. și Ministerul Internelor și Reformei Administrative solicitând

instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună a le fi acordate primele de

concediu aferente anului 2004 - 2006 actualizate, sporul de fidelitate în cuantum

de 20% din salariul brut aferent perioadei 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005,

sumă actualizată cu indicele de inflație astfel cum acesta a fost stabilit de Institutul

Național de Statistică, precum și sporul pentru condiții periculoase de muncă, cu

cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamanții au arătat că au calitatea de salariați în cadrul Inspectoratului de

Poliție Județean Mureș iar statutul derivat din calitatea de polițist le-a conferit

anumite drepturi salariale specifice, reglementate de dispozițiile legale derogatorii

de la dreptul comun. Refuzul de plată de către pârâți a primelor de concediu pentru

perioada anilor 2004 - 2006 și a sporului de fidelitate este nejustificat, iar în

ce privește sporul pentru condiții periculoase, deși cuantumul e prevăzut de lege,

tot în mod nejustificat acesta a fost diminuat la unii reclamanți, printr-o decizie

administrativă.

Curtea de Apel Târgu Mureș,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 16 din 7 februarie 2008 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu privire la acordarea

sporului pentru condiții periculoase de muncă și a admis acțiunea reclamanților

în sensul obligării pârâților la plata primelor de concediu aferente anilor 2004-2006.

De asemenea, a obligat

pârâții la plata către reclamanții M.M., R.E., Ș.N., G.D., C.A.M., T.L.V., B.E.L.,

P.D., V.Ș., C.D., R. (D.) B., P. (C.) A. și P.M. a sporului de fidelitate de 20%

din salariul brut aferent perioadei 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005, conform

situației de la dosarul de fond.

S-a prevăzut că sumele

menționate vor fi actualizate prin aplicarea coeficienților de inflație de la data

scadenței și până la emiterea hotărârii.

Totodată, pârâții au fost

obligați să plătească reclamanților M.M., R.E., Ș.N., G.D., C.A.M., diferența sporului

pentru condiții periculoase de muncă de la 10% la 20%, pentru reclamanta M..M. de

la 5% la 15%, pentru reclamanții R.E., Ș.N., G.D., C.A.M., în cuantumul stabilit

conform situației de la dosarul de fond, pentru perioada februarie - decembrie 2004.

Instanța a dispus și admiterea

cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor - D.G.F.P.

Mureș, formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative obligându-l

pe chematul în garanție să aloce sumele necesare plății drepturilor acordate.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale

pasive invocată de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, aceasta

este nefondată în raport de dispozițiile cuprinse în art. 14 din O.U.G. nr. 63/203

privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative.

Pe fondul cererii reclamanților

s-a reținut că aceștia sunt angajații Centrului Medical Județean M., unitate care

face parte din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Mureș și în perioada 2004

- 2006 nu au beneficiat de plata primei de concediu. Cum suspendarea dreptului la

prima de concediu nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent întrucât

aceasta ar însemna însăși înlăturarea acestuia, instanța a apreciat că se impune

acordarea dreptului la primă de concediu pe perioada solicitată de reclamant.

Cu privire la sporul de

fidelitate solicitat instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 6 din O.G.

nr. 38/2003 reclamanții au dreptul la un spor de fidelitate de 20% din salariul

de bază.

Atât în privința primelor

de vacanță cât și în aceea a sporului de fidelitate instanța a reținut că având

în vedere data la care s-a născut dreptul la plata acestora și ținând seama de devalorizarea

monedei naționale în perioada cuprinsă între data nașterii dreptului și cea a plății

efective a sumelor pentru acoperirea prejudiciului creat reclamanților, se va aplica

coeficientul de inflație, astfel cum acesta este stabilit de Institutul Național

de Statistică.

În ceea ce privește cererea

reclamanților M.M., R.E., Ș.N., G.D., C.A.M. de acordare a sporului pentru condiții

periculoase, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 21 din O.G. nr. 38/2003

reclamanții beneficiază de un spor de până la 30% din salariul de bază numai prin

dispoziția din 25 februarie 2004 a directorului Direcției Medicale sporul inițial

a fost redus reclamanților, în procente diferite, fără ca această reducere să fie

justificată astfel că instanța a apreciat că plata integrală a acestui spor se impune,

cuantumul sporului ce urmează să fie acordat fiind cel precizat de reclamanți prin

acțiune, în condițiile în care nu s-au formulat de către pârâți obiecțiuni la aceste

calcule.

În ceea ce privește admiterea

cererii de chemare în garanție formulată de către Ministerul Internelor și Reformei

Administrative în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor instanța

a avut în vedere dispozițiile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice,

cele ale art. 3 alin. (1) pct. 2 din H.G. nr. 2008/2005 privind organizarea și funcționarea

Ministerului Economiei și Finanțelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală

și cele ale O.U.G. nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 228/2002.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică au declarat recurs atât Ministerul Internelor

și Reformei Administrative (MIRA) cât și Ministerul Economiei și Finanțelor – D.G.F.P.

a județului Mureș.

Dată fiind similitudinea

motivelor de recurs dezvoltate de ambii recurenți, chiar dacă formulate separat,

Înalta Curte le va examina împreună, evidențiind particularitățile și cererile fiecăruia

dintre recursuri.

Astfel recurentul Ministerul

Internelor și Reformei Administrative a arătat că în mod greșit instanța de fond

a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, câtă

vreme intimații-reclamanți sunt angajați ai Centrului Medical Județean M., salarizarea

lor se realizează de șeful Inspectoratului de Poliție Județean  Mureș, Ministerul

Internelor și Reformei Administrative neavând decât obligația de a stabili prin

Ordin unitățile, categoriile de personal și cuantumul sporului, conform dispozițiilor

art. 21 alin. (2) din O.U.G. nr. 38/2003.

În ceea ce privește acordarea

pentru toți intimații-reclamanți a sporului de fidelitate în procent de 20%, recurentul

Ministerul Internelor și Reformei Administrative a arătat că soluția instanței de

fond este nelegală întrucât, cu ignorarea Ordinului Ministerului Administrației

și Internelor nr. 132 din 9 februarie 2004, emis în aplicarea prevederilor O.G.

nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările

și completările ulterioare, a fost acordat acest spor în același cuantum tuturor

reclamanților, fără a se ține seama de vechimea fiecăruia, potrivit textului de

lege menționat.

Nici cu privire la acordarea

sporului pentru condiții periculoase de muncă, instanța de fond nu a cercetat motivele

de legalitate și de temeinicie pentru o astfel de solicitare, după cum susține același

recurent, arătând totodată că prevederea legală care reglementează această materie

este art. 22, și nu  21, din O.G. nr. 38/2003, din cuprinsul acțiunii rezultând

că reclamanții - intimați se refereau, în fapt, la sporul prevăzut de art. 21 din

O.G. nr. 38/2003, denumirea lui fiind însă pentru cel reglementat de art. 22 din

același act normativ.

În fine, s-a mai susținut

că instanța a acordat nelegal acest spor, fără a verifica dacă intimații - reclamanți

au făcut sau nu dovada că fac parte dintr-o unitate, subunitate și/sau formațiune

pentru care s-a aprobat acordarea unui astfel de spor și că desfășoară efectiv astfel

de activități, mai cu seamă că acest spor și cuantumul lui se stabilește prin note

- raport vizate pentru control financiar preventiv propriu de organele de specialitate

proprii. Mai mult, O.G. nr. 38/2003 nu garantează acordarea sporului într-un anumit

procent din salariul de bază ci stabilește numai plafonul maxim de acordare, nu

și un nivel minim, astfel că pretinsa nelegalitate a reducerii cu 10% a plafoanelor

stabilite prin anexa 1D la Ordinul Ministerului Administrației și Internelor

nr. 132/204 trebuie demonstrată și dovedită, ceea ce nu s-a întâmplat însă în cauză.

Recurentul Ministerul

Economiei și Finanțelor - D.G.F.P. Mureș la rândul său, a criticat sentința instanței

de fond pentru admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei

și Finanțelor, formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu

obligarea la alocarea sumelor necesare plății drepturilor pretinse de reclamanți.

În opinia acestui recurent,

Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală în cauză în condițiile

în care între reclamanți, pe de-o parte, și această autoritate, pe de alta, nu există

raporturi juridice de muncă, iar în această materie o astfel de cerere de chemare

în garanție este inadmisibilă.

Astfel, potrivit art.

1 din O.U.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor

publice, stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice, se

achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli

la care se încadrează obligația de plată respectivă.

Recursurile sunt fondate

în sensul și pentru motivele în continuare arătate de Înalta Curte.

Examinând hotărârea atacată

în raport de cererile formulate, de probele administrate și de prevederile legale

aplicabile incluzând art. 304

1

C. proc. civ. ca și față de criticile

recurenților, Înalta Curte apreciază că este incident în cauză motivul de casare

prevăzut de art. 312 alin. (3) teza a 2-a, potrivit cu care modificarea hotărârii

nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi. Se va casa așadar,

pe temeiul legal invocat, hotărârea atacată și se va dispune trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe pentru următoarele considerațiuni.

Instanța de fond a acordat

tuturor reclamanților - intimați sporul de fidelitate solicitat în temeiul art.

6 din O.G. nr. 38/2003, într-un cuantum de 20% din salariul de bază, pentru fiecare,

în cuantumul precizat în acțiunea introductivă, cu motivarea că acest cuantum nu

a fost contestat.

Este întemeiată critica

recurentului Ministerul Internelor și Reformei Administrative în sensul că acest

spor, potrivit legii, nu se acordă automat în cuantumul arătat, în condițiile în

care art. 6 din O.G. nr. 38/2003 prevede expres acordarea lui „într-un cuantum de

până la 20% din salariul de bază” iar prin Ordinul Ministrului Administrației

și Internelor nr. 132 din 9 februarie 2004 emis în aplicarea prevederilor O.G.

nr. 38/2003, sunt prevăzute cuantumuri diferite ce se acordă raportat la anii de

vechime în muncă a polițiștilor, sporul de 20% fiind prevăzut pentru cei cu peste

20 ani vechime.

Cum însă din actele dosarului

nu rezultă astfel cum susțin și recurenții, în ce măsură toți reclamanții-intimați

erau legal îndreptățiți la acordarea sporului de fidelitate în cuantumul maxim solicitat,

sumele fiind așadar contestate, contrar celor reținute de instanța de fond, cu ocazia

rejudecării, se vor suplimenta probatoriile în vederea verificării îndeplinirii

cerințelor legale de fiecare dintre reclamanții-intimați, la acordarea, într-un

anume cuantum a sporului de fidelitate, potrivit prevederilor legale aplicabile.

Și cu privire la capătul

de cerere referitor la acordarea sporului pentru condiții periculoase de muncă,

prevăzute de art. 21 din O.G. nr. 38/2003, Înalta Curte apreciază că este întemeiată

critica recurentului Ministerului Internelor și Reformei Administrative întrucât

instanța de fond, deși la termenul de judecată din 10 ianuarie 2008  a constatat

că la dosar nu sunt depuse acte sau alte probe din care să rezulte că reclamanții

desfășoară activității dintre cele prevăzute de art. 21 din O.G. nr. 38/2003 a apreciat

apoi, pe baza relațiilor primite, că deși în anul 2004 diminuarea acestui spor cu

10% s-a făcut prin dispoziția din 25 februarie 2004 a Directorului Direcției Medicale,

o astfel de diminuare nu este justificată, astfel că este necesară acordarea sporului

în cuantumul solicitat de reclamanți.

Înalta Curte apreciază

însă că se impune ca instanța de fond, cu ocazia rejudecării, să suplimenteze probatoriul

pe acest aspect pentru a examina și apoi eventual demonstra convingător pretinsul

caracter abuziv al unui astfel de ordin, cu privire la care nu rezultă dacă a fost

sau nu contestat și/sau dacă încalcă sau nu prevederile O.G. nr. 38/2003 și ale

ordinelor emise în aplicarea acestora.

În esență, în temeiul

acestor prevederi legale, sporul pentru pericol deosebit și cuantumul acestuia,

ce poate fi de până la 30% din salariul de bază al polițiștilor ce își desfășoară

activitatea în anumite sectoare, expres arătate, se stabilește prin note raport,

vizate pentru control financiar preventiv propriu, de organele de specialitate proprii,

aprobate de ordonatorii secundari de credite, cuantumul sporului pentru pericol

deosebit putând fi eventual modificat, în timpul exercițiului bugetar, în raport

de creditele bugetare acordate (Legea nr. 500/2002).

Urmează așadar ca instanța

de rejudecare să suplimenteze probatoriul în cauză, pe aspectele arătate și în sensul

menționat pentru a determina cu claritate și fără echivoc, în sensul art. 129

alin. (5) C. proc. civ., situația de fapt și prevederile legale aplicabile.

Totodată, cu ocazia rejudecării

vor fi examinate și celelalte apărări formulate de părțile recurente față de excepțiile

de calitate procesuală pasivă formulate, urmând a fi re-analizată și cererea de

chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor, în raport de prevederile

art. 60 și urm. C. proc. civ. ca și față de O.G. nr. 22/2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și de Ministerul Economiei și

Finanțelor - D.G.F.P. Mureș, împotriva sentinței civile nr. 16 din 7 februarie 2008

a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 24 iunie 2008.