ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 926/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 noiembrie 2011 Curtea

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus

suspendarea judecării cauzei în baza dispozițiilor art. 155

1

C.

proc. civ., până la îndeplinirea de către reclamantă a obligației de a preciza

obiectul cererii de chemare în judecată, având în vedere neconcordanțele dintre

cererea de chemare în judecată și considerentele sentinței de declinare a

competenței.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut faptul că reclamanta A.T. a fost

citată cu mențiunea de a-și preciza cererea de chemare în judecată în

conformitate cu dispozițiile art. 112 C. proc. civ. și, deși a fost citată cu

această mențiune, reclamanta a indicat doar că actualizarea pretențiilor se ridică

la suma de 27.905 RON.

Astfel, instanța a

apreciat că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina

reclamantei, care nu a precizat cererea de chemare în judecată în conformitate

cu art. 112 C. proc. civ.

S-a reținut că

instanța este obligată, potrivit art. 159

1

alin. (4) C. proc. civ.,

să-și verifice competența, ori această verificare nu se poate face decât în

raport de obiectul cererii de chemare în judecată. Observând obiectul cererii

de chemare în judecată, instanța a constatat că reclamanta a formulat o acțiune

intitulată acțiune civilă, prin care a solicitat obligarea pârâților la plata

unei sume actualizate cu indicele de inflație, calculată de la momentul

stabilirii obligației și până la data plății efective, respectiv a solicitat actualizarea

unor despăgubiri civile ce au fost acordate reclamantei prin Decizia civilă nr.

302/2007 a Tribunalului Olt, pronunțată în urma apelului promovat împotriva

Sentinței civile nr. 2405 din 10 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr.

2944/2006 al Judecătoriei Caracal, hotărâri ce nu se regăseau la dosar.

S-a mai reținut în

considerentele încheierii atacate faptul că, în sentința de declinare, instanța

care a declinat competența a reținut un alt obiect decât cel stabilit de

reclamantă prin cererea de chemare în judecată, ori obiectul cererii de chemare

în judecată trebuie să fie clar precizat, astfel încât instanța să-și poată

verifica competența, precum și pârâta să-și poată formula apărarea.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs reclamanta A.T., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a

încheierii atacate și repunerea pe rol a cauzei.

În motivarea

recursului se arată că prin procedura de citare i s-a pus în vedere reclamantei

să precizeze cererea în conformitate cu dispozițiile art. 112 C. proc. civ. și

că această obligație a fost respectată prin comunicarea precizării de acțiune

de la data de 10 noiembrie 2011, expediată la data de 11 noiembrie 2011,

însoțită fiind de răspunsul Institutului Național de Statistică, Direcția

Județeană de Statistică Mureș, având ca obiect actualizarea cu indicele de

inflație a sumei reprezentând pretențiile susținute în Dosarul nr. 2019/54/2011

al Curții de Apel Craiova, declinat de pe rolul Tribunalului Olt din Dosarul

nr. 2733/104/2011.

Din acest punct de

vedere, recurenta consideră îndeplinită obligația impusă în sarcina sa, ceea ce

impun admiterea recursului și repunerea pe rol a cauzei în vederea soluționării

acesteia.

Examinând încheierea

atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare,

precum și sub toate aspectele, în baza art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare.

Potrivit art. 155

1

C. proc. civ., atunci când se constată că desfășurarea normală a procesului

este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor

prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda

judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate.

Cazul particular de

suspendare facultativă a judecății, reglementat prin dispozițiile art. 155

1

C. proc. civ., constituie o sancțiune procedurală, instituind condiția culpei

părții reclamante pentru neîndeplinirea unor obligații prevăzute de lege, ori

stabilite la primirea cererii de chemare în judecată sau în cursul judecății.

În toate cazurile de

suspendare a judecății în temeiul art. 155

1

alin. (1) C. proc. civ.,

instanța va arăta în cuprinsul încheierii și obligațiile nerespectate de partea

reclamantă, pentru a se putea determina, cu prilejul analizării cererii de

repunere a cauzei pe rol, dacă acestea au fost sau nu aduse la îndeplinire.

În speță, cerințele

textului legal anterior citat nu sunt îndeplinite, deoarece prin precizarea de

acțiune depusă la dosar la data de 10 noiembrie 2011 reclamanta a arătat că în

privința obiectului cererii de chemare în judecată înțelege să învedereze „că

această actualizare a pretențiilor se ridică, potrivit Adresei nr. 2080 din

data de 03 noiembrie 2011 emisă de Institutul Național de Statistică - Direcția

Județeană de Statistica Mureș, la suma de 27.905 RON”.

De asemenea, din

examinarea cererii de chemare în judecată rezultă faptul că reclamanta a

solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor ce i-au fost acordate prin

Decizia civilă nr. 302/2007 a Tribunalului Olt, în temeiul dispozițiilor Legii

nr. 247/2005 - titlul VII, astfel cum rezultă și din întâmpinarea formulată în

cauză de intimatul-pârât Primarul Comunei B.

Astfel, Înalta Curte

apreciază, în raport de actele și lucrările dosarului, că reclamanta s-a

conformat celor dispuse de instanță, în sensul precizării obiectului cererii de

chemare în judecată.

Prin urmare, nu sunt

îndeplinite în cauză condițiile suspendării judecății în baza art. 155

1

C. proc. civ., care se referă la „vina părții reclamante”, așa cum în mod

eronat a reținut instanța de fond.

În concluzie, pentru

considerentele expuse anterior, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la

art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa

încheierea recurată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea

judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de A.T. împotriva Încheierii din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea

atacată și trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM