ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6045/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 46/C din 22 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, în

Dosar nr. 730/111/2009, s-a a

dmis în parte

acțiunea formulată de reclamantul B.E.D. domiciliat în localitatea L., județul Bihor

împotriva pârâtului Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice

cu sediul în București, strada A., județul Bihor și în consecință:

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma

de 35.000 RON cu titlu de daune materiale și 40.000 euro cu titlu de daune morale

sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății.

S-a luat act de faptul că reclamantul nu a pretins cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța în acest mod, Tribunalul a reținut urătoarele:

Prin sentința penală nr. 161/P din 18 aprilie 2008 a Tribunalului

Bihor în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută

în sarcina inculpatului B.E.D. din infracțiunea de omor deosebit de grav în scop

de tâlhărie, prevăzut și pedepsit de art. 174-176 lit. d) C. pen. în infracțiunea

de lovituri cauzatoare de moarte prevăzute de art. 183 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la

art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.E.D. de sub

săvârșirea infracțiunilor de lovituri cauzatoare de moarte prevăzute de art. 183

C. pen. tâlhărie prevăzut de art. 211 alin. (2) lit. b) alin. (2), lit. c) C.

pen. și violare de domiciliu prevăzut de art. 192 alin. (2) C. pen. S-a constatat

că inculpatul a fost reținut prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor

din 11 aprilie 2007 și arestat preventiv în perioada 12 aprilie 2007-18 aprilie

2008.

În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus punerea

în libertate de îndată a inculpatului B.E.D., arestat preventiv prin încheierea

nr. 9/2007 în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă din 12

aprilie 2007. Prin decizia penală nr. 78/A/2009 a Curții de Apel Oradea a fost admis

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinței civile

susmenționate care a fost desființată în sensul că au fost înlăturate dispozițiile

art. 334 C. proc. pen. privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute

în sarcina inculpatului B.E.D. din infracțiunea de omor deosebit de grav în scop

de tâlhărie în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte. În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

s-a dispus achitarea inculpatului B.E.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 174-176 lit. a) C. pen.

Din probele administrate în cauză, rezultă că în urma arestării

a avut de suferit atât el cât și familia lui. A stat arestat 1 an și 7 zile, trăind

sub imperiul fricii de a fi condamnat chiar în mod definitiv. În această perioadă

datorită stresului s-a îmbolnăvit. Soția sa a rămas singură timp de 1 an și 7 zile

să aibă grijă de cei trei copii a lor. Martora audiată a arătat că pentru familie

a fost un mare necaz. Soția reclamantului nu a fost angajată în muncă, deoarece

părțile au un copil bolnav, o fetiță care a fost lovită de mașină, accident în urma

căruia a rămas cu dereglări psihice, unul dintre copii suferă cu inima, iar cealaltă

fiică era elevă la liceu. Ca să facă față cerințelor traiului soția reclamantului

lucra cu ziua prin sat.

Împotriva acestei sentințe, în termen a formulat apel Ministerul

Finanțelor prin D.G.F.P. Bihor, care a solicitat admiterea acestuia, modificarea

sentinței și în principal respingerea acțiunii, iar în subsidiar reducerea cuantumului

despăgubirilor acordate de Tribunalul Bihor.

În motivarea apelului s-a susținut, în esență, că în speță

nu sunt aplicabile dispozițiile art. 504 C. proc. pen., reclamatul nefiind în nici

unul din situațiile expres și limitativ prevăzute în textul de lege arătat.

Cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate, apelanta

a susținut că acestea nu sunt probate, iar daunele morale acordate sunt excesive.

Împotriva aceeași sentințe a mai formulat apel și Parchetul

de pe lângă Tribunalul Bihor, care a reiterat aceleași critici formulate de Ministerul

Finanțelor, invocând cuantumul excesiv al daunelor acordate și de asemenea s-a mai

invocat că inculpatul se face vinovat de comiterea erorii judiciare pe care o invocă,

dând declarații contradictorii care au indus în eroare anchetatorii.

S-a mai invocat că reclamantul a fost supus testului poligraf,

din care a rezultat un comportament simulat și de asemenea a recunoscut comiterea

faptei cu ocazia reconstituirii la fața locului, inducând astfel în eroare pe anchetatori.

Împotriva aceleași sentințe a formulat apel și reclamantul,

care a solicitat schimbarea în parte a sentinței și admiterea acțiunii sale cum

a fost formulată, în sensul majorării daunelor până la cuantumul solicitat.

În motivarea apelului s-a susținut că reclamantul a fost

arestat 1 an și 7 zile pentru o faptă deosebit de gravă, ulterior fiind achitat,

astfel că prejudiciul material și moral ce i-a fost cauzat este mult mai mare decât

cel recunoscut de instanța de fond.

Curtea de Apel Oradea prin decizia nr. 102 din 12 octombrie

2010 a admis apelurile declarate de pârâți, a redus despăgubirile civile la suma

de 30.000 euro și s-a respins ca nefondat apelul reclamantului.

În considerentele hotărârii s-a reținut cu privire la apelul

Ministerului Finanțelor și Ministerului Public prin care s-a invocat că reclamantul

nu este îndreptățit la despăgubiri, întrucât nu se încadrează în dispozițiile

art. 504 C. proc. pen., respectiv a contribuit la comiterea erorii judiciare, Curtea

apreciază că acestea sunt în întregime nefondate. Reclamantul B.E.D. a fost arestat

preventiv 1 ani și 7 zile, imputându-i-se infracțiunea de omor deosebit de grav,

ulterior prin decizia penală nr. 78/2009 a Curții de Apel Oradea, definitivă, fiind

achitat, reținându-se că fapta ce i-a fost imputată a fost comisă de altă persoană.

Curtea a apreciat că este cert prejudiciul moral cauzat

reclamantului prin fapta imputată, dar aprecierea acestora nu a fost făcută judicios

de Tribunalul Bihor, ținând seama de toate elementele prezente în speță.

La acest cuantum de 24.000 euro s-a apreciat că este just

a se acorda reclamantului încă 6.000 euro, reținându-se situația sa familială grea

din perioada detenției și împrejurarea că familia sa, deși îndreptățită, nu a formulat

acțiune în despăgubiri împotriva Statului Român pentru prejudiciul cauzat.

În ce privește daunele materiale acordate reclamantului,

s-a apreciat că acestea au fost cuantificate corect de prima instanță, în baza depozițiilor

martorilor audiați în cauză, care sunt probe pertinente și utile cauzei și care

au justificat prejudiciul material cauzat familiei reclamantului, ca fiind în cuantum

de 35.000 RON.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamantul

cât și pârâta D.G.F.P. invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

cuantumului danelor morale invocând următoarele aspecte.

- S-a apreciat greșit cuantumul daunelor morale, apreciindu-se

o sumă fixă pentru fiecare lună de arest preventiv fără a se cuantifica suferința

efectivă a reclamantului. Nu s-a ținut cont că după achitare a fost renegat de societate.

aspecte.

- Decizia recurată a fost pronunțată în contradictoriu

cu Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Bihor, așadar în nume propriu

și nu în calitate de reprezentant al Statului Român.

- În speța supusă analizei nu sunt aplicabile dispozițiile

art. 504-505 C. proc. pen. întrucât nu sunt îndeplinite expres condițiile prevăzute

de lege, acțiunea fiind inadmisibilă.

- Nici cuantumul sumei solicitate denumite generic prejudiciu

compus din daune materiale și morale se susține că nu s-a analizat în mod temeinic

starea de fapt și că nu s-a dovedit cuantumul daunelor acordate.

Examinând criticile formulate prin intermediul cererilor

de recurs se constată nefondate recursurile în considerentele celor ce succed:

Se va elabora o singură analiză a motivelor de nelegalitate

invocate prin cererile de recurs dar, ordonate procedural.

A. Recurenta pârâtă susține prin motivele de recurs inadmisibilitatea

demersului judiciar neîndeplinirea condițiilor cerute de dispozițiile art. 504 -

505 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 504 alin. (2) C. proc. pen.,

are dreptul la repararea pagubei persoana care, în cursul procesului penal, a fost

privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.

Se mai arată în continuare că privarea sau restrângerea

de libertate în mod nelegal trebuie stabilită după caz, prin ordonanța procurorului

de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanță a procurorului

de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza

prevăzută în art. 10 alin. (1) lit. j) prin hotărâre a instanței de revocare a măsurii

privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau

prin hotărâre de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10

alin. (1).

Pentru a putea fi antrenată răspunderea Statului, este

necesar îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: împotriva persoanei să

se fi luat o măsură de privare ori restrângere a libertății, iar ulterior aceasta

să fi fost scoasă de sub urmărire penală sau achitată, fără a se face distincție

între motivele scoaterii de sub urmărire penală sau achitării.

În speța supusă analizei, s-a constatat irevocabil că reclamantul

a fost reținut prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din 11 aprilie

2007 și arestat preventiv pe perioada 12 aprilie 2007 - 18 aprilie 2008, iar prin

decizia penală nr. 78/A/2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea s-a dispus achitarea

reclamantului.

În concluzie, condițiile de admisibilitate ale acțiunii

întemeiată pe dispozițiile art. 504 C. proc. pen. sunt cert îndeplinite și contrar

criticilor formulate în acest sens, legal instanțele de fond au constatat că acțiunea

este admisibilă.

B. Referitor la motivul de recurs invocat de recurenta

pârâtă D.G.F.P. Bihor ca reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice, prin care

se susține că, acțiunea a fost judecată în contradictoriu cu o persoană fără calitate

procesuală pasivă, trebuie mai întâi menționat că, reclamantul prin cererea de chemare

în judecată, conform principiului disponibilității, corect a creat cadru procedural,

în sensul că a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor,

care are calitate procesuală pasivă în astfel de cauze.

Instanța fondului a soluționat cauza în contradictoriu

cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice acesta, fiind obligat la despăgubiri

în cuantum de 40.000 euro, această sumă fiind diminuată în calea de atac a apelului

la suma de 30.000 euro. Mai mult, în apel a fost citat Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice așa cum rezultă din încheierile preparatorii aflate la dosarul

cauzei.

C. Ultimul motiv de recurs vizează cuantumul despăgubirilor

acordate, recurentul-reclamant susținând că acestea în mod nelegal au fost acordate

în cuantumul solicitat prin cererea introductivă și dimpotrivă recurentul-pârât

susține că daunele acordate sunt excesiv de mari.

În materia daunelor morale, dată fiind natura prejudiciului

care le generează, practica judiciară și literatura de specialitate au evidențiat

că nu există criterii precise pentru cuantificarea lor, respectiv că problema stabilirii

despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi

și valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferința psihică încercată

de cel ce le pretinde), ci ca o valoare complexă a aspectelor în care vătămările

produse se exteriorizează supusă puterii de apreciere a instanțelor de judecată.

Prin urmare, chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate

în bani, atingerile aduse acestora îmbracă forme concrete de manifestare, iar instanța

de judecată are astfel posibilitatea să aprecieze intensitatea și gravitatea lor

și să dispună repararea prejudiciului moral produs.

În acest sens și cu atare semnificație, nu se poate tăgădui

că lipsirea de libertate cauzată de arestarea sa îi provoacă celui în contra căruia

măsura a fost luată o suferință psihică semnificativă, el trebuind să suporte nu

doar restrângerea severă a libertății de mișcare, ci și tensiunea și disconfortul

continuu pe care situația de persoană încarcerată le presupun. Nu mai puțin, buna

reputație a celui arestat este atinsă, percepția publică privitoare la persoana

sa modificându-se în sens defavorabil. Tot astfel, suferința psihică produsă de

lipsirea de libertate ajunge să fie amplificată de conștientizarea faptului că imaginea

publică și reputația au de suferit.

În cauza de față, durata arestării a fost de un an și șapte

zile iar în ceea ce-l privește pe reclamant s-a reținut corect și perioada excesiv

de grea prin care a trecut întreaga familie.

În raport de aceste circumstanțe concrete, instanța de

apel a apreciat legal că suma de 30.000 euro este suficientă în ceea ce privește

cuantumul daunelor morale.

În temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, criteriul

echității în materia despăgubirilor morale are în vedere necesitatea ca persoana

vătămată, victima să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral

suferit, cu efecte compensatorii, dar, în același timp, despăgubirile să nu se constituie

în amenzi excesive pentru autorii prejudiciului și nici venituri nejustificate pentru

victime.

Așadar, în raport de cele reținute, Înalta Curte constată

că motivele de nelegalitate invocate de recurenți sunt nefondate, motiv pentru care

în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul

B.E.D. și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat

de D.G.F.P. Bihor împotriva deciziei nr. 102/A din 12 octombrie 2010 a Curții de

Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2011.