ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6045/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 46/C din 22 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, în Dosar nr. 730/111/2009, s-a a dmis în parte acțiunea formulată de reclamantul B.E.D. domiciliat în localitatea L., județul Bihor împotriva pârâtului Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, strada A., județul Bihor și în consecință: A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 35.000 RON cu titlu de daune materiale și 40.000 euro cu titlu de daune morale sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății. S-a luat act de faptul că reclamantul nu a pretins cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța în acest mod, Tribunalul a reținut urătoarele: Prin sentința penală nr. 161/P din 18 aprilie 2008 a Tribunalului Bihor în baza art. 334 C. proc.

pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului B.E.D. din infracțiunea de omor deosebit de grav în scop de tâlhărie, prevăzut și pedepsit de art. 174-176 lit. d) C. pen. în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzute de art. 183 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.E.D. de sub săvârșirea infracțiunilor de lovituri cauzatoare de moarte prevăzute de art. 183 C. pen. tâlhărie prevăzut de art. 211 alin. (2) lit. b) alin. (2), lit. c) C. pen. și violare de domiciliu prevăzut de art. 192 alin. (2) C. pen. S-a constatat că inculpatul a fost reținut prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din 11 aprilie 2007 și arestat preventiv în perioada 12 aprilie 2007-18 aprilie 2008. În baza art. 350 alin. (2) C. proc.

pen. s-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpatului B.E.D., arestat preventiv prin încheierea nr. 9/2007 în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă din 12 aprilie 2007. Prin decizia penală nr. 78/A/2009 a Curții de Apel Oradea a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinței civile susmenționate care a fost desființată în sensul că au fost înlăturate dispozițiile art. 334 C. proc. pen. privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului B.E.D. din infracțiunea de omor deosebit de grav în scop de tâlhărie în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. s-a dispus achitarea inculpatului B.E.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174-176 lit. a) C. pen. Din probele administrate în cauză, rezultă că în urma arestării a avut de suferit atât el cât și familia lui. A stat arestat 1 an și 7 zile, trăind sub imperiul fricii de a fi condamnat chiar în mod definitiv. În această perioadă datorită stresului s-a îmbolnăvit. Soția sa a rămas singură timp de 1 an și 7 zile să aibă grijă de cei trei copii a lor. Martora audiată a arătat că pentru familie a fost un mare necaz. Soția reclamantului nu a fost angajată în muncă, deoarece părțile au un copil bolnav, o fetiță care a fost lovită de mașină, accident în urma căruia a rămas cu dereglări psihice, unul dintre copii suferă cu inima, iar cealaltă fiică era elevă la liceu.

Ca să facă față cerințelor traiului soția reclamantului lucra cu ziua prin sat. Împotriva acestei sentințe, în termen a formulat apel Ministerul Finanțelor prin D.G.F.P. Bihor, care a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței și în principal respingerea acțiunii, iar în subsidiar reducerea cuantumului despăgubirilor acordate de Tribunalul Bihor. În motivarea apelului s-a susținut, în esență, că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 504 C. proc. pen., reclamatul nefiind în nici unul din situațiile expres și limitativ prevăzute în textul de lege arătat. Cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate, apelanta a susținut că acestea nu sunt probate, iar daunele morale acordate sunt excesive.

Împotriva aceeași sentințe a mai formulat apel și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, care a reiterat aceleași critici formulate de Ministerul Finanțelor, invocând cuantumul excesiv al daunelor acordate și de asemenea s-a mai invocat că inculpatul se face vinovat de comiterea erorii judiciare pe care o invocă, dând declarații contradictorii care au indus în eroare anchetatorii. S-a mai invocat că reclamantul a fost supus testului poligraf, din care a rezultat un comportament simulat și de asemenea a recunoscut comiterea faptei cu ocazia reconstituirii la fața locului, inducând astfel în eroare pe anchetatori. Împotriva aceleași sentințe a formulat apel și reclamantul, care a solicitat schimbarea în parte a sentinței și admiterea acțiunii sale cum a fost formulată, în sensul majorării daunelor până la cuantumul solicitat.

În motivarea apelului s-a susținut că reclamantul a fost arestat 1 an și 7 zile pentru o faptă deosebit de gravă, ulterior fiind achitat, astfel că prejudiciul material și moral ce i-a fost cauzat este mult mai mare decât cel recunoscut de instanța de fond. Curtea de Apel Oradea prin decizia nr. 102 din 12 octombrie 2010 a admis apelurile declarate de pârâți, a redus despăgubirile civile la suma de 30.000 euro și s-a respins ca nefondat apelul reclamantului. În considerentele hotărârii s-a reținut cu privire la apelul Ministerului Finanțelor și Ministerului Public prin care s-a invocat că reclamantul nu este îndreptățit la despăgubiri, întrucât nu se încadrează în dispozițiile art. 504 C. proc.

pen., respectiv a contribuit la comiterea erorii judiciare, Curtea apreciază că acestea sunt în întregime nefondate. Reclamantul B.E.D. a fost arestat preventiv 1 ani și 7 zile, imputându-i-se infracțiunea de omor deosebit de grav, ulterior prin decizia penală nr. 78/2009 a Curții de Apel Oradea, definitivă, fiind achitat, reținându-se că fapta ce i-a fost imputată a fost comisă de altă persoană. Curtea a apreciat că este cert prejudiciul moral cauzat reclamantului prin fapta imputată, dar aprecierea acestora nu a fost făcută judicios de Tribunalul Bihor, ținând seama de toate elementele prezente în speță. La acest cuantum de 24.000 euro s-a apreciat că este just a se acorda reclamantului încă 6.000 euro, reținându-se situația sa familială grea din perioada detenției și împrejurarea că familia sa, deși îndreptățită, nu a formulat acțiune în despăgubiri împotriva Statului Român pentru prejudiciul cauzat.

În ce privește daunele materiale acordate reclamantului, s-a apreciat că acestea au fost cuantificate corect de prima instanță, în baza depozițiilor martorilor audiați în cauză, care sunt probe pertinente și utile cauzei și care au justificat prejudiciul material cauzat familiei reclamantului, ca fiind în cuantum de 35.000 RON. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta D.G.F.P. invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 1. Recurentul reclamant critică hotărârea numai sub aspectul cuantumului danelor morale invocând următoarele aspecte. - S-a apreciat greșit cuantumul daunelor morale, apreciindu-se o sumă fixă pentru fiecare lună de arest preventiv fără a se cuantifica suferința efectivă a reclamantului.

Nu s-a ținut cont că după achitare a fost renegat de societate. 2. Recurenta D.G.F.P. critică hotărârea sub următoarele aspecte. - Decizia recurată a fost pronunțată în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Bihor, așadar în nume propriu și nu în calitate de reprezentant al Statului Român. - În speța supusă analizei nu sunt aplicabile dispozițiile art. 504-505 C. proc. pen. întrucât nu sunt îndeplinite expres condițiile prevăzute de lege, acțiunea fiind inadmisibilă. - Nici cuantumul sumei solicitate denumite generic prejudiciu compus din daune materiale și morale se susține că nu s-a analizat în mod temeinic starea de fapt și că nu s-a dovedit cuantumul daunelor acordate.

Examinând criticile formulate prin intermediul cererilor de recurs se constată nefondate recursurile în considerentele celor ce succed: Se va elabora o singură analiză a motivelor de nelegalitate invocate prin cererile de recurs dar, ordonate procedural. A. Recurenta pârâtă susține prin motivele de recurs inadmisibilitatea demersului judiciar neîndeplinirea condițiilor cerute de dispozițiile art. 504 - 505 C. proc. pen. Potrivit dispozițiilor art. 504 alin. (2) C. proc. pen., are dreptul la repararea pagubei persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.

Se mai arată în continuare că privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită după caz, prin ordonanța procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. (1) lit. j) prin hotărâre a instanței de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. (1). Pentru a putea fi antrenată răspunderea Statului, este necesar îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: împotriva persoanei să se fi luat o măsură de privare ori restrângere a libertății, iar ulterior aceasta să fi fost scoasă de sub urmărire penală sau achitată, fără a se face distincție între motivele scoaterii de sub urmărire penală sau achitării.

În speța supusă analizei, s-a constatat irevocabil că reclamantul a fost reținut prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din 11 aprilie 2007 și arestat preventiv pe perioada 12 aprilie 2007 - 18 aprilie 2008, iar prin decizia penală nr. 78/A/2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea s-a dispus achitarea reclamantului. În concluzie, condițiile de admisibilitate ale acțiunii întemeiată pe dispozițiile art. 504 C. proc. pen. sunt cert îndeplinite și contrar criticilor formulate în acest sens, legal instanțele de fond au constatat că acțiunea este admisibilă. B. Referitor la motivul de recurs invocat de recurenta pârâtă D.G.F.P.

Bihor ca reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice, prin care se susține că, acțiunea a fost judecată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, trebuie mai întâi menționat că, reclamantul prin cererea de chemare în judecată, conform principiului disponibilității, corect a creat cadru procedural, în sensul că a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor, care are calitate procesuală pasivă în astfel de cauze. Instanța fondului a soluționat cauza în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice acesta, fiind obligat la despăgubiri în cuantum de 40.000 euro, această sumă fiind diminuată în calea de atac a apelului la suma de 30.000 euro.

Mai mult, în apel a fost citat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice așa cum rezultă din încheierile preparatorii aflate la dosarul cauzei. C. Ultimul motiv de recurs vizează cuantumul despăgubirilor acordate, recurentul-reclamant susținând că acestea în mod nelegal au fost acordate în cuantumul solicitat prin cererea introductivă și dimpotrivă recurentul-pârât susține că daunele acordate sunt excesiv de mari.

În materia daunelor morale, dată fiind natura prejudiciului care le generează, practica judiciară și literatura de specialitate au evidențiat că nu există criterii precise pentru cuantificarea lor, respectiv că problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi și valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferința psihică încercată de cel ce le pretinde), ci ca o valoare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează supusă puterii de apreciere a instanțelor de judecată. Prin urmare, chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate în bani, atingerile aduse acestora îmbracă forme concrete de manifestare, iar instanța de judecată are astfel posibilitatea să aprecieze intensitatea și gravitatea lor și să dispună repararea prejudiciului moral produs.

În acest sens și cu atare semnificație, nu se poate tăgădui că lipsirea de libertate cauzată de arestarea sa îi provoacă celui în contra căruia măsura a fost luată o suferință psihică semnificativă, el trebuind să suporte nu doar restrângerea severă a libertății de mișcare, ci și tensiunea și disconfortul continuu pe care situația de persoană încarcerată le presupun. Nu mai puțin, buna reputație a celui arestat este atinsă, percepția publică privitoare la persoana sa modificându-se în sens defavorabil. Tot astfel, suferința psihică produsă de lipsirea de libertate ajunge să fie amplificată de conștientizarea faptului că imaginea publică și reputația au de suferit. În cauza de față, durata arestării a fost de un an și șapte zile iar în ceea ce-l privește pe reclamant s-a reținut corect și perioada excesiv de grea prin care a trecut întreaga familie.

În raport de aceste circumstanțe concrete, instanța de apel a apreciat legal că suma de 30.000 euro este suficientă în ceea ce privește cuantumul daunelor morale. În temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, criteriul echității în materia despăgubirilor morale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată, victima să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar, în același timp, despăgubirile să nu se constituie în amenzi excesive pentru autorii prejudiciului și nici venituri nejustificate pentru victime. Așadar, în raport de cele reținute, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate invocate de recurenți sunt nefondate, motiv pentru care în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul B.E.D. și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Bihor împotriva deciziei nr. 102/A din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2011.