ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra conflictului

negativ de competență de față ;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1 din 31 ianuarie

2012 a Tribunalului Militar Teritorial București a fost admisă excepția de

necompetență materială și funcțională a Tribunalului Militar Teritorial

București, iar în temeiul art. 41 alin. (1) raportat la art. 28

2

C. proc.

pen. a fost declinată competența de soluționare a căilor de atac declarate de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție, inculpatul colonel (r.) N.T. și părțile civile M.F.A. și E.G.S.

împotriva sentinței nr. 48 din 06 noiembrie 2009 a Tribunalului Militar

Timișoara, în favoarea Curții Militare de Apel.

S-a reținut, în

esență, că prin sentința nr. 48 din 06 noiembrie 2009 a Tribunalului Militar

Timișoara, inculpatul colonel (r.) N.T. a fost condamnat la pedepsele de: 2 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13

2

din

Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), b),

c), art. 76 lit. c) și art. 41 C. pen.; 5 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c), art. 76 lit. e)

și art. 41 alin. (2) C. pen. și 2 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) C. pen., art. 76

lit. e) și art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai

grea de 2 ani închisoare, dispunându-se suspendarea condiționată a acesteia pe

durata unui termen de încercare de 4 ani.

Potrivit art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul

pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 25 raportat la art. 290

alin. (1) C. pen. și art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Au fost respinse ca

neîntemeiate acțiunile civile formulate de părțile civile și partea

responsabilă civilmente; au fost anulate înscrisurile declarate false.

Prin decizia nr. 3

din 22 februarie 2011 a Tribunalului Militar Teritorial București au fost

admise apelurile declarate în cauză de inculpatul colonel (r.) N.T., Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție și părțile civile M.F.A. și E.G.S., s-a desființat hotărârea

atacată și s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță.

Împotriva acestei

ultime decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

Prin decizia nr. 30

din 05 octombrie 2011, Curtea Militară de Apel a admis recursul procurorului, a

casat hotărârea atacată și a dispus rejudecarea apelurilor de către Tribunalul

Militar Teritorial București.

Cauza a fost

reînregistrată la Tribunalul Militar Teritorial București la data de 16

decembrie 2011.

Examinând excepția necompetenței

materiale și funcționale a Tribunalului Militar Teritorial București, invocată din

oficiu, această instanță a reținut că, anterior modificărilor aduse art. 28 C. proc.

pen. prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării

proceselor, intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, potrivit competenței

materiale și funcționale, Tribunalul Militar Teritorialul judecă în primă instanță,

ca instanță de apel (apelurile împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță

de tribunalele militare, cu excepția infracțiunilor contra ordinii și disciplinei

militare, sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani) și ca instanță

de recurs.

S-a constatat că, potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 202/2010, numai hotărârile pronunțate înainte de

data intrării în vigoare a acestei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și

termenelor prevăzute de lege sub care a început procesul și, prin urmare, hotărârile

pronunțate ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 sunt supuse căilor

de atac, motivelor și termenelor prevăzute de dispozițiile C. proc. pen., astfel

cum au fost modificate prin această lege, fiind lipsită de relevanță data sesizării

instanței de judecată. În speță, hotărârea primei instanțe a fost pronunțată înainte

de data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.

S-a reținut, totodată,

că, în caz de desființare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile

tranzitorii din alin. (1) al art. 24 din Legea nr. 202/2010, trebuie interpretate

prin raportare la dispozițiile alin. (3) al aceluiași art., în conformitate cu care,

în aceste cazuri, dispozițiile respectivei legi privitoare la competență erau aplicabile,

o atare interpretare fiind în spiritul Legii nr. 202/2010, acela de a se ajunge

la o accelerare a soluționării proceselor, dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 202/2010 nu se referă la căile de atac, ci la competența instanțelor cu privire

la procesele în curs de judecată, în care instanțele au fost sesizate înainte de

intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 și nu au pronunțat hotărâri până la data

intrării în vigoare a acestei legi, în materia căilor de atac fiind aplicabile numai

dispozițiile art. 24 alin. (1), iar în caz de desființare sau casare cu trimitere

spre rejudecare, ca în speță, dispozițiile art. 24 alin. (3).

Din interpretarea prevederilor

art. 27 și 28, respectiv 28

1

și 28

2

C. proc. pen., astfel

cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, s-a concluzionat că, în ceea ce

privește competența de soluționare a apelului în materie penală, Curtea de apel

a dobândit o competență exclusivă, iar în ceea ce privește competența de soluționare

a recursului în materie penală, Curtea de apel are competență generală, iar Tribunalul

are competență specială, limitată strict la cazurile prevăzute în art. 27 pct. 3

și în art. 28 pct. 3 C. proc. pen.

S-a mai apreciat că hotărârea

instanței de recurs prin care s-a casat decizia instanței de apel cu trimitere spre

rejudecare a fost pronunțată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010,

instanța de rejudecare trebuind însă să fie legal sesizată și impunându-se, deci

să verifice, regularitatea sesizării sale atât sub aspectul respectării dispozițiilor

legale care prevăd sesizarea originară, cât și sub aspectul respectării dispozițiilor

legale care prevăd sesizarea cu trimitere, această cerință rezultând din specificul

nulității absolute [art. 197 alin. (2) C. proc. pen.] de a nu putea fi înlăturată

în niciun mod și de a putea fi invocată în orice stare a procesului, chiar și din

oficiu.

Având în vedere normele

care, ulterior datei de 25 noiembrie 2010, reglementau competența Tribunalului Militar

Teritorial (judecata în primă instanță și ca instanță de recurs) și față de excepțiile

prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 202/2010 s-a concluzionat că, începând

cu data de 25 noiembrie 2010, Tribunalul Militar Teritorial nu mai putea fi sesizat

cu rejudecarea unor apeluri, întrucât pct. 2 al art. 28 C. proc. pen. era abrogat

prin art. 28 pct. 6 din Legea nr. 202/2010, competentă să soluționeze, în rejudecare,

căile de atac formulate în speță împotriva sentinței penale nr. 48 din 06

noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara, este Curtea Militară

de Apel, care, în ceea ce privește competența de soluționare a apelului în materie

penală, a dobândit o competență exclusivă, iar în ceea ce privește competența de

soluționare a recursului, are competență generală (art. 28

2

pct. 2 și

3 C. proc. pen.) Tribunalul Militar Teritorial București având competență specială,

limitată strict la cazurile prevăzute în art. 28 pct. 3 C. proc. pen., obiectul

cauzei neregăsindu-se printre cele expres și limitativ prevăzute de lege.

Cauza a fost înregistrată

la 06 februarie 2012 la Curtea Militară de Apel.

În fața acestei instanțe,

inculpatul, prin apărătorul său, a ridicat excepția necompetenței materiale a Curții

Militare de Apel susținând că, întrucât hotărârea primei instanțe a fost pronunțată

mai înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, aceasta este supusă căilor

de atac prevăzute de C. proc. pen. până la apariția acestei legi.

Prin decizia nr. 4 din

18 aprilie 2012, pronunțată de Curtea Militară de Apel, a fost admisă excepția de

necompetență invocată de inculpatul N.T. și declinată competența de soluționare

a apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția Națională Anticorupție, inculpat și părțile civile M.F.A. și E.G.S. în

favoarea Tribunalului Militar Teritorial București. S-a constatat existența conflictului

negativ de competență între Curtea Militară de Apel și Tribunalul Militar Teritorial

București, cauza fiind trimisă Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pentru soluționarea conflictului de competență.

Examinând excepția ridicată,

Curtea a constatat că aceasta este întemeiată având în vedere dispozițiile art.

24 din Legea nr. 202/2010, cauza fiind soluționată în primă instanță prin sentința

nr. 48 din 06 noiembrie 2009 a Tribunalului Militar Timișoara, anterior datei de

25 octombrie 2010, la care a intrat în vigoare Legea nr. 202/2010, hotărârea instanței

de fond rămânând, deci, supusă apelului și recursului, căi de atac prevăzute de

legea sub care a început procesul.

S-a reținut, totodată,

că ulterior modificărilor aduse C. proc. pen., Curțile de apel judecă, ca instanțe

de apel, numai apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță

de Tribunale.

S-a concluzionat că hotărârea

instanței de fond a rămas supusă apelului chiar și după intrarea în vigoare a Legii

nr. 202/2010, neavând relevanță împrejurarea că hotărârea instanței de recurs, prin

care s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Militar Teritorial București

a fost pronunțată după intrarea în vigoare a acestei legi și că instanța Curții

Militare de Apel nu este competentă să judece apelurile împotriva hotărârilor penale

pronunțate în primă instanță de tribunalele militare, competența de soluționare

a apelurilor declarate în cauză revenind Tribunalului Militar Teritorial București.

Constatându-se ivit un

conflict negativ de competență între această instanță și Tribunalul Militar Teritorial

București, cauza s-a trimis la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, pentru rezolvarea conflictului.

Asupra conflictului negativ

de competență ivit între Curtea Militară de Apel și Tribunalul Militar Teritorial

București, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Astfel, după cum rezultă

din interpretarea dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 202/2010,

hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a Legii

nr. 202/2010 rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea

sub care a început procesul, iar procesele pendinte la data schimbării competenței

instanțelor legal învestite continuă să se judece de respectivele instanțe.

Totodată, potrivit dispozițiilor

art. 28

2

C. proc. pen., Curtea Militară de Apel judecă, ca instanță de

apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de

tribunalele militare teritoriale.

Raportând considerațiile

teoretice anterior expuse speței de față se constată că, în cauză, procesul penal

a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, iar soluționarea în

primă instanță a cauzei s-a realizat prin sentința nr. 48 din 06 noiembrie 2009

a Tribunalului Militar Timișoara.

Ulterior intrării în vigoare

a Legii nr. 202/2010, prin decizia nr. 3 din 22 februarie 2011 a Tribunalului Militar

Teritorial București au fost admise apelurile declarate, a fost desființată sentința

apelată și s-a dispus rejudecarea cauzei de aceeași instanță.

Recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție

împotriva acestei ultime decizii a fost ulterior admis, prin decizia nr. 30 din

05 octombrie 2011, pronunțată de Curtea Militară de Apel, a fost casată decizia

atacată și s-a dispus judecarea apelurilor de către Tribunalul Militar Teritorial

București.

Prevederile tranzitorii

ale art. 24 alin. (1) din Legea nr. 202/2010 își găseau aplicabilitatea în speță;

astfel, ulterior judecării în primă instanță, instanța de apel a apreciat că se

impune rejudecarea cauzei în fond (pentru nepronunțarea de către prima instanță

asupra unor fapte), hotărâre ce a fost însă casată de instanța de recurs care a

dispus judecarea apelurilor de instanța de apel, Tribunalul Militar Teritorial București.

Așadar, în speță nu a avut loc o rejudecare a cauzei, cursul judecății fiind practic

întrerupt la momentul ivirii conflictului negativ de competență în soluționarea

apelurilor.

Rezultă, deci, că judecata

era în mod evident guvernată de normele de competență în vigoare anterior modificărilor

aduse prevederilor C. proc. pen. prin dispozițiile Legii nr. 202/2010.

Astfel, sentința pronunțată

în primă instanță de către Tribunalul Militar Timișoara era supusă apelului – a

cărui competență de judecată revine Tribunalului Militar Teritorial București, decizia

instanței de apel fiind supusă recursului (de competența Curții Militare de Apel).

O concluzie contrară,

în sensul că, în speță, competența de soluționare a apelurilor declarate ar

reveni Curții Militare de Apel, iar nu Tribunalului Militar Teritorial București,

nu poate fi primită, având în vedere dispozițiile exprese ale art. 28

2

pct. 2 C. proc. pen., ce prevede competența Curții Militare de Apel ca instanță

de apel în cauze având ca obiect hotărâri pronunțate în primă instanță de tribunalele

militare teritoriale, ceea ce nu este cazul în speță.

Așa fiind, Înalta Curte

va constata întrerupt cursul justiției și cu motivarea ce precede, va stabili că,

în cauză, competența de soluționare a apelurilor declarate împotriva sentinței

nr. 48 din 06 noiembrie 2009 a Tribunalului Militar Timișoara revine Tribunalului

Militar Teritorial București, potrivit dispozițiilor art. 28 pct. 2 C. proc.

pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 202/2010, instanță căreia i se

va trimite cauza spre soluționare.

Potrivit dispozițiilor

art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului,

onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul N.T. urmând a se suporta din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Constată întrerupt cursul

justiției.

Trimite cauza în vederea

soluționării apelurilor formulate împotriva sentinței nr. 48 din 06 noiembrie 2009

a Tribunalului Militar Timișoara, la Tribunalul Militar Teritorial București.

Onorariul pentru apărarea

din oficiu pentru inculpatul N.T., în cuantum de 50 RON, se va suporta din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2012.