CtEDO 12.12.2006 Auto

AFFAIRE ERTOGRUL KILIC c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
12.12.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de P1-1;Non-lieu à examiner l'art. 13;Dommage matériel - réparation pécuniaire;Préjudice moral - constat de violation suffisant;Remboursement partiel frais et dépens - procédure nationale;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE ERTOGRUL KILIC c. TURQUIE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CERINȚĂ ERTUUL KILIÇ c. TURCIA (Cercetarea nr. 38667/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 12 decembrie 2006 DEFINITIVF 12/03/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. Domnii J.-P. Costa, președinte, I. Cabral Barreto, R. Türmen, domnul Ugrekhelidze, mei A. Mularoni, E. Fura-Sandström, D. Popović, judecători, și a dlui Dolle, graffière de secțiune După ce ați deliberat în camera Consiliului la 21 noiembrie 2006, Rend la hotărârea pe care ați adoptat-o aici, adoptată la această dată judiciară La originea cauzei se găsește o cerere (n 38667/02) îndreptat împotriva Republicii Turcia și al cărui resortisant al acestui stat, dl Ertu La 4 octombrie 2005, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice obiecțiile care decurg din art. 1 din Protocolul nr. 1 și 13 din Convenția privind Guvernul. Reclamantul s-a născut în 1978 și locuiește în Izmir. Reclamantul a fost arestat la 16 aprilie 1995 și arestat provizoriu la 26 aprilie 1995. La 23 iulie 1997, a fost eliberat temporar și, la 30 decembrie 1998, a fost achitat de acuzații. 466, reclamantul sesizează instanța de judecată a Bergama cu privire la o acțiune în despăgubire pentru prejudiciul suferit ca urmare a deținerii sale ilegale. La 30 aprilie 2001, hotărând pentru a doua oară pe această temă ca urmare a căsării hotărârii sale inițiale, instanța de asediu a acordat reclamantului 1 619 757 000 de lire turce [aproximativ 1 La 17 septembrie 2001, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre. În perioada septembrie 2001-decembrie 2002, inflația medie anuală a fost de aproximativ 37 % în Turcia. Efectele inflației sunt indicate pe indicii prețurilor cu amănuntul publicate de către Institutul de Statistică de la 328469,1 mai exact în decembrie 2002 (data la care a fost plătită plata despăgubirii). PE VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL N 12. Reclamantul se plângea de pierderea suferită ca urmare a reținerii lente a despăgubirii, care nu era însoțită de dobânzi restante. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Potrivit guvernului, reclamantul nu a epuizat căile de atac interne conform prevederilor articolului 35 alineatul (1) din Convenție, din cauza faptului că a inițiat o procedură de executare forțată. 14. Curtea reamintește jurisprudența sa potrivit căreia nu este oportun să se impună unui individ, care a obținut o creanță împotriva . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17747/03, 25 iulie 2006). În consecință, această excepție nu poate fi reținută. Nerespectarea termenului de șase luni 15. Guvernul constată că reclamantul ar fi trebuit să își depună cererea în termen de șase luni de la decizia internă definitivă, în măsura în care pretinde că nu dispune de o acțiune pentru obținerea plății. 16. Curtea arată că litigiul recurentului se referă în principal la întârzierea pe care l-a luat instanțele interne cu privire la plata despăgubirii. Faptele care constituie, în funcție de situație, o încălcare a dispoziției nu au încetat decât la 27 decembrie 2002, data la care a fost plătită taxa. Or, recurentul își introducese cererea înainte de această dată. În consecință, Curtea respinge excepția. 17. Curtea constată că acest mai mult nu este în mod vădit nefondat în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. În plus, aceasta arată că acesta nu se confruntă cu nici un alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 18. Guvernul susține că autoritățile au efectuat plata cât mai curând posibil după ce reclamantul a solicitat acest lucru. 19. Curtea constată că, printr-o hotărâre din 30 aprilie 2001, devenit definitivă la 17 septembrie 2001, instanța de judecată a acordat reclamantului o despăgubire pentru prejudiciile materiale și morale suferite. Cu toate acestea, la 27 decembrie 2002, la mai mult de 15 luni de la decizia internă definitivă, suma alocată de instanțele interne nu a fost însoțită de dobânzi în timp ce, în perioada respectivă, inflația medie anuală a atins 37 % (punctul 11 de mai sus). 20. În opinia Curții, valoarea reală a creanței reclamantului a scăzut semnificativ ca urmare a întârzierii plății sale, coroborată cu inflația observată în această perioadă. Decalajul dintre valoarea creanței la data hotărârii Curții de Casație și valoarea acesteia la momentul decontării efective a făcut obiectul unui prejudiciu important (a se vedea mutatis mutandis) Akac. Turcia , Hotărârea din 23 septembrie 1998, Rec., 1998, Rec., 1998, și Akkuș c. Turcia , Hotărârea din 9 iulie 1997, Rec., 1997 IV). C În lumina concluziei formulate la punctul 21 de mai sus, Curtea nu consideră necesar să examineze problema separat din perspectiva acestei dispoziții. III. CU PRIVIRE LA APLICAREA LEGĂTURII DE LA ARTICOLUL 41 DIN CONVENȚIE 24. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de la o astfel de încălcare, Curtea acordă părții vizate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Prejudiciul 25. Reclamantul solicită 3 000 EUR pentru prejudiciul material și moral pe care l-ar fi suferit. 26. Guvernul contestă aceste pretenții. 27. În lumina jurisprudenței Curții în această privință (Aka Akkuș În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, în circumstanțele din speță, constatarea încălcării constituie, în sine, o satisfacție suficientă. Reclamantul solicită 1 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața Curții și nu furnizează nicio justificare. 30. Guvernul consideră că această sumă este excesivă. 31. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 800 EUR toate costurile și acordul reclamantului. Interese moratorii 32. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CESURI, CURȚIA, ÎN L 13 din Convenție A spus că prezenta hotărâre constituie prin sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamant A spus că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 620 EUR (șase sute douăzeci de euro) pentru daune materiale și 800 EUR (88 de cenți) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care trebuie convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 12 decembrie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. Costa Modululre Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-12-12
0,97
AFFAIRE KIRKAZAK c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KIRKAZAK c. TURQUIE (Requête n o 20265/02) ARRÊT STRASBOURG 12 décembre 2006 DÉFINITIF 12/03/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2006-07-18
0,97
AFFAIRE BALTACI c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BALTACI c. TURQUIE (Requête n o 495/02) ARRÊT STRASBOURG 18 juillet 2006 DÉFINITIF 18/10/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2008-02-12
0,97
AFFAIRE KILIC ET KORKUT c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KILIÇ et KORKUT c. TURQUIE (Requêtes n os 25949/03 et 25976/03) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2008 DÉFINITIF 12/05/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. I
CtEDO 2006-06-13
0,97
AFFAIRE KUTAL ET UĞRAȘ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KUTAL ET UĞRAŞ c. TURQUIE (Requête n o 61648/00) ARRÊT STRASBOURG 13 juin 2006 DÉFINITIF 13/09/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2006-10-10
0,97
AFFAIRE FALAKAOĞLU c. TURQUIE (N° 2)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE FALAKAOĞLU c. TURQUIE (N o 2) (Requête n o 11840/02) ARRÊT STRASBOURG 10 octobre 2006 DÉFINITIF 10/01/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subi
Sursă