ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3860/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

decizia civilă nr. 6897 din 25 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția

a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

a respins, ca inadmisibilă, contestația în

anulare împotriva sentinței civile nr. 59 din 08 octombrie 2008 a Curții de Apel

București, secția a Vll-a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de contestatorul

C.D., în contradictoriu cu intimata Cooperativa Meșteșugărească P. Drobeta Turnu

Severin.

Contestația în anulare formulată de contestator este întemeiată

în drept pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind invocată

încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor de ordine publică privitoare

la competență.

În

raport de prevederile

art. 317 C. proc. civ., Curtea a apreciat că, în cauză, trebuie îndeplinite cumulativ

două condiții pentru admisibilitatea contestației în anulare de drept comun: hotărârea

atacată să fie irevocabilă și motivele contestației să nu fi putut fi invocate pe

calea apelului sau recursului.

În

cauză, s-a constatat

că nu este îndeplinită cea de-a doua condiție de admisibilitate, întrucât contestatorul

a formulat aceeași critică referitoare la încălcarea normelor de competență absolută

și cu ocazia recursului declarat împotriva aceleiași sentințe.

Analizând cererea de recurs formulată împotriva sentinței

civile nr. 59 din 08 octombrie 2008 a Curții de Apel București, Curtea a constatat

că singura critică formulată de recurent a privit încălcarea normelor de competență

materială, iar instanța de recurs a analizat cererea, reținând că litigiul era susceptibil

de soluționare în fond pe calea arbitrajului, motiv pentru care a respins recursul

ca nefondat.

În

aceste condiții,

contestatorul nu se regăsește nici în situația de excepție prevăzuta de art. 317

alin. (2) C. proc. civ., deoarece recursul a fost judecat în fond și aceleași motive

au fost analizate și soluționate în mod irevocabil de instanța de recurs, intrând

astfel în puterea de lucru judecat.

Contestația în anulare obișnuită are caracter subsidiar

și partea nu poate reitera motivele invocate în promovarea unei căi de atac de reformare

și cu ocazia declarării unei căi de atac în retractare.

Împotriva deciziei civile nr. 6897 R din 25 noiembrie

2009 a Curții de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte

de muncă, a formulat cerere de recurs la data de 27 ianuarie 2010, reclamantul C.D.,

prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:

S-a susținut că decizia cuprinde motive contradictorii,

întrucât, așa cum se poate observa din carnetul de muncă inițial, în anul 1976,

acesta s-a angajat la instituția pârâtă, prin transfer, apoi în anul 1998 a revenit

în aceleași condiții.

Art. 69 din statutul invocat are 4 puncte care nu au nicio

legătură cu competența arbitrajului.

Mai mult, art. 55 pct. 6 din statut nominalizează strict

raportul patrimonial între unitatea cooperatistă și membrii acesteia, în sensul

că instituția are dreptul să pretindă, iar membrul cooperator să plătească contravaloarea

părților sociale.

Obiectul cererii a fost modificat fără niciun drept, iar

modificarea a fost menținută prin decizia criticată.

Prevederile C. proc. civ. și art. 284 C. muncii au caracter

imperativ și, în același timp, excepțiile invocate pe aceste texte sunt excepții

de ordine publică.

Instanța a lăsat să se înțeleagă că această excepție a

mai fost invocată și soluționată.

Sub acest aspect, instanța a trecut peste art. 163

alin. (1) C. proc. civ., în sensul că, în cazul nulităților absolute, excepția autorității

lucrului judecat nu operează.

În

spațiul acordat

contestației în anulare, nu este stabilită procedura, astfel că în speță sunt operabile

art. 721 C. proc. civ. și Titlul III, art. 109-281 C. proc. civ., distincte procedurii

în primă instanță.

Recursul este nefondat.

În

drept, în mod

formal au fost invocate dispozițiile art. 304. pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.,

fără însă ca acestea să-și găsească corespondent în expunerea de motive a cererii

de recurs.

S-au reținut corect considerente de fapt și de drept relevante

în soluționarea cauzei pendinte, astfel:

Contestația în anulare formulată de contestator a fost

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind

invocată încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor de ordine publică

privitoare la competență.

Prevederile art. 317 C. proc. civ. prescriu că hotărârile

irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai

jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de

judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Curtea a constatat în mod judicios că, în cauză, trebuie

îndeplinite cumulativ două condiții pentru admisibilitatea contestației în anulare

de drept comun: hotărârea atacată să fie irevocabilă și motivele contestației să

nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

Analizând cererea de recurs formulată împotriva sentinței

civile nr. 59 din 08 octombrie 2008 a Curții de Apel București, Curtea a constatat

că singura critică formulată de recurent a privit încălcarea normelor de competență

materială.

Instanța de recurs a analizat recursul în fond și a reținut

că litigiul era susceptibil de soluționare în fond pe calea arbitrajului, motiv

pentru care a respins recursul ca nefondat.

S-a reținut astfel că, în cauza pendinte, nu este îndeplinită

cea de-a doua condiție de admisibilitate, întrucât contestatorul a formulat aceeași

critica referitoare la încălcarea normelor de competență absolută și cu ocazia recursului

declarat împotriva aceleiași sentințe.

Contestatorul nu se regăsește nici în situația de excepție

prevăzută de art. 317 alin. (2) C. proc. civ., deoarece recursul a fost judecat

în fond și aceleași motive au fost analizate și soluționate în mod irevocabil de

instanța de recurs, intrând astfel în puterea de lucru judecat.

Contestația în anulare obișnuită are caracter subsidiar

și partea nu poate reitera motivele invocate în promovarea unei căi de atac de reformare

și cu ocazia declarării unei căi de atac în retractare

Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept,

Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

va respinge recursul reclamantului, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul

C.D. împotriva deciziei civile nr. 6897/R din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel

București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2012.