ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3860/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 6897 din 25 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare împotriva sentinței civile nr. 59 din 08 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de contestatorul C.D., în contradictoriu cu intimata Cooperativa Meșteșugărească P. Drobeta Turnu Severin. Contestația în anulare formulată de contestator este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind invocată încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

În raport de prevederile art. 317 C. proc. civ., Curtea a apreciat că, în cauză, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții pentru admisibilitatea contestației în anulare de drept comun: hotărârea atacată să fie irevocabilă și motivele contestației să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. În cauză, s-a constatat că nu este îndeplinită cea de-a doua condiție de admisibilitate, întrucât contestatorul a formulat aceeași critică referitoare la încălcarea normelor de competență absolută și cu ocazia recursului declarat împotriva aceleiași sentințe.

Analizând cererea de recurs formulată împotriva sentinței civile nr. 59 din 08 octombrie 2008 a Curții de Apel București, Curtea a constatat că singura critică formulată de recurent a privit încălcarea normelor de competență materială, iar instanța de recurs a analizat cererea, reținând că litigiul era susceptibil de soluționare în fond pe calea arbitrajului, motiv pentru care a respins recursul ca nefondat. În aceste condiții, contestatorul nu se regăsește nici în situația de excepție prevăzuta de art. 317 alin. (2) C. proc. civ., deoarece recursul a fost judecat în fond și aceleași motive au fost analizate și soluționate în mod irevocabil de instanța de recurs, intrând astfel în puterea de lucru judecat.

Contestația în anulare obișnuită are caracter subsidiar și partea nu poate reitera motivele invocate în promovarea unei căi de atac de reformare și cu ocazia declarării unei căi de atac în retractare. Împotriva deciziei civile nr. 6897 R din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă, a formulat cerere de recurs la data de 27 ianuarie 2010, reclamantul C.D., prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte: S-a susținut că decizia cuprinde motive contradictorii, întrucât, așa cum se poate observa din carnetul de muncă inițial, în anul 1976, acesta s-a angajat la instituția pârâtă, prin transfer, apoi în anul 1998 a revenit în aceleași condiții.

Art. 69 din statutul invocat are 4 puncte care nu au nicio legătură cu competența arbitrajului. Mai mult, art. 55 pct. 6 din statut nominalizează strict raportul patrimonial între unitatea cooperatistă și membrii acesteia, în sensul că instituția are dreptul să pretindă, iar membrul cooperator să plătească contravaloarea părților sociale. Obiectul cererii a fost modificat fără niciun drept, iar modificarea a fost menținută prin decizia criticată. Prevederile C. proc. civ. și art. 284 C. muncii au caracter imperativ și, în același timp, excepțiile invocate pe aceste texte sunt excepții de ordine publică. Instanța a lăsat să se înțeleagă că această excepție a mai fost invocată și soluționată. Sub acest aspect, instanța a trecut peste art. 163 alin. (1) C. proc.

civ., în sensul că, în cazul nulităților absolute, excepția autorității lucrului judecat nu operează. În spațiul acordat contestației în anulare, nu este stabilită procedura, astfel că în speță sunt operabile art. 721 C. proc. civ. și Titlul III, art. 109-281 C. proc. civ., distincte procedurii în primă instanță. Recursul este nefondat. În drept, în mod formal au fost invocate dispozițiile art. 304. pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., fără însă ca acestea să-și găsească corespondent în expunerea de motive a cererii de recurs. S-au reținut corect considerente de fapt și de drept relevante în soluționarea cauzei pendinte, astfel: Contestația în anulare formulată de contestator a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., fiind invocată încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Prevederile art. 317 C. proc. civ. prescriu că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Curtea a constatat în mod judicios că, în cauză, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții pentru admisibilitatea contestației în anulare de drept comun: hotărârea atacată să fie irevocabilă și motivele contestației să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

Analizând cererea de recurs formulată împotriva sentinței civile nr. 59 din 08 octombrie 2008 a Curții de Apel București, Curtea a constatat că singura critică formulată de recurent a privit încălcarea normelor de competență materială. Instanța de recurs a analizat recursul în fond și a reținut că litigiul era susceptibil de soluționare în fond pe calea arbitrajului, motiv pentru care a respins recursul ca nefondat. S-a reținut astfel că, în cauza pendinte, nu este îndeplinită cea de-a doua condiție de admisibilitate, întrucât contestatorul a formulat aceeași critica referitoare la încălcarea normelor de competență absolută și cu ocazia recursului declarat împotriva aceleiași sentințe. Contestatorul nu se regăsește nici în situația de excepție prevăzută de art. 317 alin. (2) C. proc.

civ., deoarece recursul a fost judecat în fond și aceleași motive au fost analizate și soluționate în mod irevocabil de instanța de recurs, intrând astfel în puterea de lucru judecat. Contestația în anulare obișnuită are caracter subsidiar și partea nu poate reitera motivele invocate în promovarea unei căi de atac de reformare și cu ocazia declarării unei căi de atac în retractare Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul reclamantului, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.D. împotriva deciziei civile nr. 6897/R din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2012.