CtEDO 12.12.2006 Auto

SURMELIOGLU c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
12.12.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SURMELIOGLU c. TURQUIE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 17940/03 prezentate de Nimet SÜRMEL graffière de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 13 mai 2003, după ce a deliberat, pronunță următoarea decizie: reclamanta, dl Nimet Sürmeliouilu, este cetățean turc, născută în 1952 și rezidentă în Kayseri. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl T.N. Cuhruk și dl Sarihan, avocați în Ankara. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: La 30 iunie 1980, în cadrul unui litigiu privind succesiunea, frații și surorile recurentei au sesizat Tribunalul de Mare Instanță din Kayseri cu privire la o cerere în anulare a părții reclamantei, precum și cu privire la cea a soției tatălui lor decedat, în ceea ce privește douăzeci și cinci de titluri de proprietate. La 8 iunie 1981, Tribunalul a constatat că titlurile de proprietate nu erau înscrise în registrul funciar și le-a decăzut din cererea acestora. La 11 martie 1982, Curtea de Casație a rupt hotărârea de primă instanță. La 15 iunie 1982, aceasta a respins recursul prin rectificarea hotărârii. La 6 decembrie 1982, instanța care se pronunță cu trimitere s-a conformat hotărârii Curții de Casație și le-a dat câștig de cauză reclamanților și a acordat înregistrarea titlurilor de proprietate în numele acestora. La 5 iulie 1983, Curtea de Casație a statuat că instanța de gradul I nu era pronunțată asupra acțiunii de reducere a dreptului de proprietate asupra unei excepții (tenkis defi) La 8 decembrie 1983 a declarat inadmisibilă cererea de rectificare a hotărârii. Tribunalul a dispus trei expertize pentru a determina valoarea bunurilor în cauză. Rapoartele de competențe au fost întocmite la 16 noiembrie 1984, 19 septembrie 1989 și 15 mai 1990. Prin hotărârea din 18 februarie 1991, Tribunalul a evaluat bunurile în cauză și le-a ordonat reclamanților să plătească partea recurentei care s-a ridicat la 1 677 166 de lire turcești (TRL). Prin hotărârea din 11 februarie 1992, Curtea de Casație a constatat că cota disponibilă a succesiunii (tazararuf nisab La 26 octombrie 1992, tribunalul a decis transcrierea bunurilor în registrul funciar în funcie de cota-parte a moștenitorilor. Partea reclamantei în succesiune a fost stabilită la 9/16 La 25 mai 1993, Curtea de Casație a observat că, în cursul dezbaterilor, reclamanții renunțaseră la opoziție. La 22 decembrie 1993, Curtea de Casație a respins cererea de rectificare a hotărârii prezentate de reclamantă. La 23 iunie 1998, Tribunalul și-a reinițiat hotărârea inițială din 26 octombrie 1992. La 21 octombrie 1998, Adunarea Plenară a Curții de Casație a aprobat hotărârea din 23 iunie 1998 și a înaintat cauza la 2 Camera civilă a Curții de Casație. La 2 iunie 1999, Adunarea Plenară a Curții de Casație a respins recursul în soluționarea hotărârii din cauza introducerii tardive a cererii de către solicitanți. La 8 noiembrie 1999, Curtea de Casație a pronunțat hotărârea de primă instanță din 23 iunie 1998. printr-o hotărâre din 27 septembrie 2001 confirmată la 1 noiembrie 2001, în urma rectificării unei erori materiale, instanța a evaluat bunurile în litigiu pe baza unui nou raport de expertiză din 15 mai 2001 și a acordat recurentei suma de 4 291 858 500 TRL în schimbul înscrierii în registrul funciar a bunurilor aflate în conflict cu numele reclamanților. Prin hotărârea din 18 aprilie 2002, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre. La 18 noiembrie 2002, aceasta a respins cererea de rectificare a hotărârii. Clée și hotărârea din 27 septembrie 2001 (rectificată la 1 noiembrie 2001) a devenit definitivă. GRIFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta se plânge că cauza sa nu a fost ascultată într-un termen rezonabil. Recurenta se plânge de încheierea procedurii și susține că a fost privat de un proces echitabil cu încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție și consideră că reclamanții la proces în temeiul dreptului intern au abuzat de dreptul lor de a acționa în justiție și că instanțele naționale nu au luat măsuri adecvate pentru a opri acest abuz. Recurenta susține că, din cauza termenului excesiv al procedurii, valoarea bunurilor în cauză a fost subevaluată; aceasta a declarat o încălcare a dreptului său la respectarea bunurilor sale și, în acest sens, invocă art. 1 din Protocolul privind dreptul reclamantei că cauza sa nu a fost ascultată într-un termen rezonabil; aceaceasta a fost contestată la art. 6 alineatul (1) din Convenție. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră că este necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Recurenta a declarat că nu a beneficiat de un proces echitabil cu încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție. A la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Or, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței Curții, în primul rând instanțelor interne trebuie să le revină aprecierea elementelor de probă și, în special, să decidă dacă reclamanții la proces au comis un abuz de drept. Astfel, nu este de competența Curții să cunoască erori de fapt sau de drept presupuse comise de o instanță națională, cu excepția cazului în care și în măsura în care acestea ar fi putut aduce atingere drepturilor și libertăților protejate prin convenție (a se vedea în special García Ruiz Spania [GC], n 30544/96, CEDH 1999 I și Schenk c. Elveția, Hotărârea din 12 iulie 1988, seria A n 140). În speță, Curtea nu identifică nicio aparență de încălcare a pretinsului motiv. Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatele (1) și (4) din Convenție. Recurenta: art. 1 din Protocolul nr 1 și se plânge de o încălcare a dreptului său la respectarea bunurilor sale. Curtea arată că instanțele naționale au decis după ce au dispus expertiză pentru a determina valoarea bunurilor. Din dosar reiese că, în calculul evaluării, data valorii de piață a fost stabilită în funcție de data la care legatarul a ales fie să-și elibereze produsul în schimbul rambursării la data la care acesta a fost revocat, fie să solicite disponibilul, în conformitate cu articolele din Codul civil care reglementează dreptul succesiunilor. Având în vedere cele de mai sus și având în vedere toate elementele dosarului, Curtea nu constată nicio interferență în dreptul la respectarea bunurilor recurentei. În consecință, acest fapt este în mod vădit nefondat și trebuie declarat inadmisibil în conformitate cu art. 35 alineatul (1) și art. 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Amin (a se vedea art. 6 alineatul (1) din Convenția privind durata procedurii Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Dolle J.-P. Costa grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2008-02-19
0,95
AFFAIRE SÜRMELİOĞLU c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SÜRMELİOĞLU c. TURQUIE ( Requête n o 17940/03) ARRÊT STRASBOURG 19 février 2008 DÉFINITIF 07/07/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2006-05-23
0,94
SACLI ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 42710/04 présentée par Rauf SAÇLI et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 23 mai 2006 en une chambre comp
CtEDO 2008-01-08
0,94
KOSE c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 1272/04 présentée par Zekeriya KÖSE contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 8 janvier 2008 en une chambre composée
CtEDO 2006-03-02
0,94
ANSAY ET AUTRES c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 49908/99 présentée par Şakir Tuğrul ANSAY et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 2 mars 2006 en une chambre comp
CtEDO 2006-03-28
0,94
UCAK ET KARGILI c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ des requêtes n os 75527/01 et 11837/02 présentées respectivement par Besra ÜÇAK et Güllüşah KARGILI et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siége
Sursă