ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2267/2010

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 1516 din 20 aprilie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 9222/1/2009 s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare formulată de C.V. A obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, contestatorul C.V. a formulat, din nou, contestație în anulare, invocând lipsa de procedură. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând contestația în anulare formulată de contestatorul C.V., prin prisma dispozițiilor art. 386 și urm. C. proc. pen., constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Contestația în anulare este o cale de atac prin care cei care au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procedural nul sunt repuși în aceste drepturi.

Dar, ținând seama de caracterul ei de cale extraordinară de atac, contestația în anulare trebuie folosită numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, aceasta contribuind la consolidarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive. Determinarea exactă a cazurilor în care poate fi exercitată contestația în anulare constituie o garanție că această cale de atac nu va deveni o posibilitate la îndemâna oricui și oricând pentru înlăturarea efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile judecătorești definitive. În cadrul procedurii de soluționare a contestației în anulare, instanța este obligată, potrivit art. 391 C. proc. pen., să examineze mai întâi admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, dacă este întemeiată pe vreunul din cazurile prevăzute de art. 386 C. proc.

pen., dacă cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se sprijină contestația este unul din cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației s-au depus ori au fost invocate dovezi care sunt la dosar. Prin urmare, în această fază prealabilă, instanța se limitează doar la verificarea cererii de contestație în anulare sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor legale de folosire a acestei căi de atac extraordinare, judecata fiind doar una de admisibilitate în principiu. În cauza de față, Înalta Curte constată că, deși contestația în anulare a fost introdusă de contestator, în termenul prevăzut de art. 388 alin. (1) C. proc.

pen., nu au fost depuse la dosar înscrisuri în sprijinul contestației. Rezultă, din actele dosarului, că decizia contestată a avut ca obiect tot o contestație în anulare, respinsă ca inadmisibilă, iar anterior, același contestator a formulat, în mod repetat, contestații în anulare, respinse de instanțele competente. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 391 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.V. împotriva Deciziei penale nr. 1516 din 20 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.V. împotriva Deciziei penale nr. 1516 din 20 aprilie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 9222/1/2009. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 09 iunie 2010.