ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2267/2010

Asupra contestației

în anulare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1516 din 20 aprilie

2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în

Dosarul nr. 9222/1/2009 s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a contestației

în anulare formulată de C.V.

A obligat

contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei

decizii, contestatorul C.V. a formulat, din nou, contestație în anulare,

invocând lipsa de procedură.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând contestația în anulare formulată de

contestatorul C.V., prin prisma dispozițiilor art. 386 și urm. C. proc. pen.,

constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Contestația în

anulare este o cale de atac prin care cei care au pierdut anumite drepturi sau

prerogative din cauza unui act procedural nul sunt repuși în aceste drepturi.

Dar, ținând seama de

caracterul ei de cale extraordinară de atac, contestația în anulare trebuie

folosită numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, aceasta contribuind la

consolidarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive.

Determinarea exactă a

cazurilor în care poate fi exercitată contestația în anulare constituie o

garanție că această cale de atac nu va deveni o posibilitate la îndemâna oricui

și oricând pentru înlăturarea efectelor pe care trebuie să le producă

hotărârile judecătorești definitive.

În cadrul procedurii

de soluționare a contestației în anulare, instanța este obligată, potrivit art.

391 C. proc. pen., să examineze mai întâi admisibilitatea în principiu a

cererii de contestație, dacă este întemeiată pe vreunul din cazurile prevăzute

de art. 386 C. proc. pen., dacă cererea de contestație este făcută în termenul

prevăzut de art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se sprijină

contestația este unul din cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și dacă în

sprijinul contestației s-au depus ori au fost invocate dovezi care sunt la

dosar.

Prin urmare, în

această fază prealabilă, instanța se limitează doar la verificarea cererii de

contestație în anulare sub aspectul regularității sale, respectiv al

îndeplinirii condițiilor legale de folosire a acestei căi de atac

extraordinare, judecata fiind doar una de admisibilitate în principiu.

În cauza de față,

Înalta Curte constată că, deși contestația în anulare a fost introdusă de

contestator, în termenul prevăzut de art. 388 alin. (1) C. proc. pen., nu au

fost depuse la dosar înscrisuri în sprijinul contestației.

Rezultă, din actele

dosarului, că decizia contestată a avut ca obiect tot o contestație în anulare,

respinsă ca inadmisibilă, iar anterior, același contestator a formulat, în mod

repetat, contestații în anulare, respinse de instanțele competente.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție, în

temeiul dispozițiilor art. 391 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul C.V. împotriva Deciziei

penale nr. 1516 din 20 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.V. împotriva

Deciziei penale nr. 1516 din 20 aprilie 2010, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 9222/1/2009.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 09 iunie 2010.