ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3499/2011

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 septembrie 2011

pronunțată în Dosarul nr. 7537/99/2010*, Curtea de Apel Iași, în baza art. 300

2

cu referire la dispozițiile art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., a

verificat și a constatat legalitatea și temeinicia măsurii de arest preventiv

luată față de inculpații C.D.M. și U.C.A.

În temeiul

dispozițiilor art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. a menținut

starea de arest preventiv a inculpaților C.D.M. și U.C.A., aflați în

Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Iași, urmând a fi verificată nu mai

târziu de 60 de zile.

Dispoziția instanței

a fost comunicată locului de deținere.

În temeiul

dispozițiilor art. 198 alin. (2) C. proc. pen. a dispus amendarea martorului

M.S., pentru lipsa nejustificată de la acest termen de judecată, cu suma de 500

RON.

Copia de pe prezenta

încheiere a fost comunicată persoanei amendate, cu precizarea că în temeiul

disp. art. 199 C. proc. pen., are dreptul de a formula cerere de scutire sau de

reducere de la plata amenzii aplicate, în termen de 10 zile de la comunicare.

A amânat judecarea

cauzei la data de 25 octombrie 2011 pentru când s-a repetat procedura de citare

cu inculpații, cu indicarea datelor de stare civilă, la locul de deținere.

S-a repetat procedura

de citare cu martorul propus de inculpați, cu mențiunea amendării în caz de

neprezentare. De asemenea, pe numele martorului a fost emis și un mandat de

aducere.

S-a revenit cu adresă

către I.G.P. – B.C.C.O. Iași pentru a fi asigurată prezența martorului cu

identitate protejată A.N., în vederea audierii, în condițiile prev. de disp.

art. 86

1

– 86

2

C. proc. pen.

Pentru a dispune

astfel, Curtea de Apel Iași a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile

prev. de art. 143 C. proc. pen., cât și disp. art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

fapt pentru care apreciază că se impune în continuare privarea de libertate a

inculpatului.

Menținerea acestei

măsuri este apreciată ca fiind impusă de scopul derulării în bune condiții a

procesului penal, iar pe de altă parte de necesitatea izolării inculpaților de

comunitatea din care fac parte.

Apreciază, de

asemenea Curtea de Apel Iași că durata arestării preventive a inculpaților

C.D.M. și U.C.A., din 3 august 2010 și până la data soluționării cauzei, în

raport de toate fazele procesuale parcurse, judecata pe fond se situează în

limitele guvernate de rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, așa cum

se desprinde din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul U.C.A., solicitând

judecarea sa în stare de libertate, având în vedere circumstanțele personale

pozitive de care beneficiază.

Critica adusă nu este

fondată.

Analizând legalitatea

și temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate cât

și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate

aspectele de fapt și de drept, reține Înalta Curte că recursul declarat de

inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce

urmează.

Înalta Curte constată

că soluția dispusă de Curtea de Apel Iași, de menținere a stării de arest a

inculpatului U.C.A. este legală și temeinică, în mod corect apreciind că, în

cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive nu s-au schimbat și fac necesară, în continuare, privarea de

libertate a inculpatului.

Din actele dosarului

rezultă că inculpatul U.C.A. a fost trimis în judecată în stare de arest

preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 26 C. pen. rap. la art.

3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., constând în aceea că l-a ajutat pe inculpatul C.D.M. să importe, fără

drept, droguri de mare risc din China în sensul că a supravegheat traseul

pachetului și a asigurat predarea acestuia către celălalt inculpat, iar,

ulterior a transportat pe raza municipiului Iași fără drept, droguri de mare

risc.

Înalta Curte reține

că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 C. proc. pen., existând

probe la dosar care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul se face

vinovat de comiterea faptelor reținute în sarcina sa.

Și condițiile prev.

de art. 148 lit. f) C. proc. pen., sunt întrunite în cauză atât sub aspectul

cuantumului pedepsei cât și sub aspectul pericolului pe care l-ar prezenta

pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului.

Legea procesual

penală nu definește noțiunea de pericol pentru ordinea publică, fapt pentru

care această noțiune urmează a fi analizată în raport de disp. art. 136 alin. (8)

C. proc. pen., care reglementează criteriile în raport de care este doar o

măsură preventivă printre aceste criterii enumerându-se și gravitatea faptei,

scopul procesului penal ca și datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Astfel, reține Înalta

Curte că faptele comise de inculpat, prezintă un grad ridicat de pericol social

concretizat atât în natura faptelor comise cât și în modalitatea de comitere a

acestora, fapt pentru care apreciază că se impune în continuare privarea de

libertate a inculpatului.

Nici datele personale

ale inculpatului nu justifică adoptarea unei alte soluții contrare, celei

dispuse de Curtea de Apel Iași, în condițiile în care inculpatul U.C.A. este

recidivist, săvârșind faptele deduse judecății în condițiile art. 37 lit. a) C.

pen.

Este adevărat că

starea de recidivă nu poate să determine menținerea unei măsuri preventive însă

reprezintă un indiciu referitor la persoana inculpatului care, perseverează în

săvârșirea de fapte penale, fapt ce impune o reacție mai fermă a autorităților.

Nu în ultimul rând,

reține Înalta Curte că prin Sentința penală nr. 195 din 5 aprilie 2011,

Tribunalul Iași a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă consistentă cu

executare în regim de detenție, hotărâre care deși nu este definitivă și nici nu

răstoarnă prezumția de nevinovăție, conferă legitimitate stării de arest a

inculpatului atât în raport de legislația Curții Europene a Drepturilor Omului,

cât și de cea națională.

Față de toate

argumentele prezentate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat recursul declarat de

inculpat.

Văzând și disp. art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul U.C.A. împotriva Încheierii din 27

septembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în Dosarul nr. 7537/99/2010*.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 octombrie 2011.