ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3499/2011

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 27 septembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 7537/99/2010*, Curtea de Apel Iași, în baza art. 300 2 cu referire la dispozițiile art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., a verificat și a constatat legalitatea și temeinicia măsurii de arest preventiv luată față de inculpații C.D.M. și U.C.A. În temeiul dispozițiilor art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpaților C.D.M. și U.C.A., aflați în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Iași, urmând a fi verificată nu mai târziu de 60 de zile. Dispoziția instanței a fost comunicată locului de deținere. În temeiul dispozițiilor art. 198 alin. (2) C. proc.

pen. a dispus amendarea martorului M.S., pentru lipsa nejustificată de la acest termen de judecată, cu suma de 500 RON. Copia de pe prezenta încheiere a fost comunicată persoanei amendate, cu precizarea că în temeiul disp. art. 199 C. proc. pen., are dreptul de a formula cerere de scutire sau de reducere de la plata amenzii aplicate, în termen de 10 zile de la comunicare. A amânat judecarea cauzei la data de 25 octombrie 2011 pentru când s-a repetat procedura de citare cu inculpații, cu indicarea datelor de stare civilă, la locul de deținere. S-a repetat procedura de citare cu martorul propus de inculpați, cu mențiunea amendării în caz de neprezentare. De asemenea, pe numele martorului a fost emis și un mandat de aducere.

S-a revenit cu adresă către I.G.P. – B.C.C.O. Iași pentru a fi asigurată prezența martorului cu identitate protejată A.N., în vederea audierii, în condițiile prev. de disp. art. 86 1 – 86 2 C. proc. pen. Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Iași a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C. proc. pen., cât și disp. art. 148 lit. f) C. proc. pen., fapt pentru care apreciază că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului. Menținerea acestei măsuri este apreciată ca fiind impusă de scopul derulării în bune condiții a procesului penal, iar pe de altă parte de necesitatea izolării inculpaților de comunitatea din care fac parte. Apreciază, de asemenea Curtea de Apel Iași că durata arestării preventive a inculpaților C.D.M.

și U.C.A., din 3 august 2010 și până la data soluționării cauzei, în raport de toate fazele procesuale parcurse, judecata pe fond se situează în limitele guvernate de rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, așa cum se desprinde din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul U.C.A., solicitând judecarea sa în stare de libertate, având în vedere circumstanțele personale pozitive de care beneficiază. Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, reține Înalta Curte că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte constată că soluția dispusă de Curtea de Apel Iași, de menținere a stării de arest a inculpatului U.C.A. este legală și temeinică, în mod corect apreciind că, în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și fac necesară, în continuare, privarea de libertate a inculpatului. Din actele dosarului rezultă că inculpatul U.C.A. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., constând în aceea că l-a ajutat pe inculpatul C.D.M.

să importe, fără drept, droguri de mare risc din China în sensul că a supravegheat traseul pachetului și a asigurat predarea acestuia către celălalt inculpat, iar, ulterior a transportat pe raza municipiului Iași fără drept, droguri de mare risc. Înalta Curte reține că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 C. proc. pen., existând probe la dosar care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor reținute în sarcina sa. Și condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., sunt întrunite în cauză atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât și sub aspectul pericolului pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului.

Legea procesual penală nu definește noțiunea de pericol pentru ordinea publică, fapt pentru care această noțiune urmează a fi analizată în raport de disp. art. 136 alin. (8) C. proc. pen., care reglementează criteriile în raport de care este doar o măsură preventivă printre aceste criterii enumerându-se și gravitatea faptei, scopul procesului penal ca și datele ce caracterizează persoana inculpatului. Astfel, reține Înalta Curte că faptele comise de inculpat, prezintă un grad ridicat de pericol social concretizat atât în natura faptelor comise cât și în modalitatea de comitere a acestora, fapt pentru care apreciază că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului. Nici datele personale ale inculpatului nu justifică adoptarea unei alte soluții contrare, celei dispuse de Curtea de Apel Iași, în condițiile în care inculpatul U.C.A.

este recidivist, săvârșind faptele deduse judecății în condițiile art. 37 lit. a) C. pen. Este adevărat că starea de recidivă nu poate să determine menținerea unei măsuri preventive însă reprezintă un indiciu referitor la persoana inculpatului care, perseverează în săvârșirea de fapte penale, fapt ce impune o reacție mai fermă a autorităților. Nu în ultimul rând, reține Înalta Curte că prin Sentința penală nr. 195 din 5 aprilie 2011, Tribunalul Iași a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă consistentă cu executare în regim de detenție, hotărâre care deși nu este definitivă și nici nu răstoarnă prezumția de nevinovăție, conferă legitimitate stării de arest a inculpatului atât în raport de legislația Curții Europene a Drepturilor Omului, cât și de cea națională.

Față de toate argumentele prezentate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat recursul declarat de inculpat. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.C.A. împotriva Încheierii din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 7537/99/2010*. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2011.