ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1121/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1121/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asuprea recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința

penală nr. 503/2011, Tribunalul Galați a condamnat pe

inculpatul G.I., la o pedeapsă principală de 3 ani și 4 luni închisoare

și la

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea

pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prevăzută

de art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000 (modificată) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. S-a aplicat inculpatului G.I. pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. iar conform art.

86

1

și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub

supraveghere a pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata termenului

de încercare de 7 ani. S-a dispus ca supravegherea executării pedepsei să fie

efectuată de către Serviciul Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați. În baza art.

86

3

C. pen. a fost obligat inculpatul G.I. ca pe durata suspendării

executării sub supraveghere a pedepsei să respecte următoarele obligații:- să

se prezinte la datele fixate și să respecte cele dispuse de Serviciul de

Probațiune, să anunțe în prealabil orice schimbare a domiciliului sau a

reședinței, precum și orice deplasare care depășește 8 zile, să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele de existență ale inculpatului, să nu ia legătura cu

martorul denunțător S.T.T. S-a atras atenția inculpatului G.I. asupra

consecințelor prevăzute de art. 86

4

C. proc. pen. În baza art. 350

alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus punerea deîndată în libertate a inculpatului

G.I., dacă nu este arestat în altă cauză. Conform art. 88 C. pen. s-a dedus

pedeapsa executată de inculpat de la 16 martie 2011 și până la punerea efectivă

în libertate a acestuia. În baza art. 254 alin. (3) C. pen., s-a confiscat în

folosul statului suma de 700 lei RON, ridicată de la inculpatul G.I. Potrivit art.

189 și 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul G.I. la plata sumei de 1200

lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a avut în vedere următoarele:

În luna martie 2011 inculpatul G.I.

lucra ca agent de poliție la Postul Comunal de Poliție Corod, jud. Galați.

Denunțătorul

S.T.T. locuiește în comuna Corod, este posesorul unui autoturism iar la data de

8 martie 2011, în jurul orelor prânzului se deplasa pe șoseaua din comună și la

un moment dat a fost oprit în trafic de către inculpatul G.I., care efectua de

serviciu supraveghind traficul rutier, inculpatul fiind însoțit și de către

martora C.M. (elevă - polițistă). La controlul efectuat asupra denunțătorului,

inculpatul G.I. a constatat că acesta nu are asupra sa certificatul de

înmatriculare al autoturismului, denunțătorul fiind trimis acasă pentru a aduce

la postul de poliție certificatul de înmatriculare al autoturismului său. Denunțătorul

G.I. s-a conformat celor ordonate de lucrătorul de poliție a mers acasă și după

aproximativ 20 de minute s-a întors la Postul de Poliție Corod cu certificatul

de înmatriculare al autoturismului său, înmânându-l inculpatului G.I. Pentru

abaterea contravențională constatată, respectiv lipsa certificatului de

înmatriculare asupra șoferului prevăzută de art. 101 din O.U.G. nr. 195/2002,

denunțătorul a fost amendat pe bază de proces-verbal de către inculpat cu suma

de 402 lei, după care denunțătorul S.T.T. a primit o copie a procesului-verbal

de contravenție și a fost determinat să facă mențiunea pe procesul-verbal în

sensul că pe viitor se obligă să aibă asupra sa certificatul de înmatriculare

al autoturismului și celelalte documente obligatorii. În continuare inculpatul

a reproșat denunțătorului că nu are inspecția tehnică a autoturismului efectuată

la zi și că în urmă cu câteva săptămâni nu a oprit la semnalul unui polițist,

riscând pentru aceste abateri amenzi contravenționale, cerând totodată ca în

ziua următoare denunțătorul să se prezinte din nou la Postul de Poliție Corod. A

doua zi denunțătorul s-a prezentat la Postul de Poliție și a purtat o discuție

cu agentul de poliție A.N. și a revenit în ziua următoare unde a discutat mai

mult timp cu inculpatul G.I. Documentele auto erau oprite de către polițist și

în timpul discuției denunțătorul S.T.T. l-a întrebat pe inculpat ce se întâmplă

cu „actele sale", acesta i-a răspuns și i-a dat de înțeles că o să fie

bine dacă denunțătorul „se va face băiat bun". În continuare inculpatul a

făcut un mic calcul matematic și i-a spus denunțătorului că dacă îi va aplica

și amenda de 1000 lei RON, pentru lipsa inspecției tehnice auto la zi, va avea

de plătit denunțătorul în total 1400 lei RON, dar se poate rezolva această

problemă dacă denunțătorul îi va da inculpatului cu titlu de mită suma de 700

lei RON,

reprezentând jumătate din

contravenția totală posibil aplicabilă. Inculpatul i-a spus

explicit

denunțătorului că în cazul în care îi dă suma de 700 lei, nu va aplica amenda

de 1000 lei RON, îi va restitui toate documentele și totodată va anula primul

proces-verbal prin care i-a aplicat contribuția de 402 lei RON.

Față de

insistențele inculpatului G.I. denunțătorul a răspuns afirmativ dar a cerut

câteva zile pentru a face rost de suma de bani pretinsă de inculpat. În

continuare denunțătorul Z.T.T. a luat legătura cu unele persoane apropiate,

Ie-a relatat că inculpatul îi pretinde o sumă mare de bani, acestea sfătuindu-l

să se adreseze organelor de urmărire penală, inclusiv Departamentului National

Anticorupție. După formularea denunțului s-a autorizat interceptarea

convorbirilor telefonice dintre inculpatul G.I. și denunțătorul S.T.T., fiind

pregătită totodată procedura flagrantului de către procurorul de caz cât și de

către ofițerii D.G.A. și D.G.P.I. - Galați. Anterior organizării flagrantului

au fost purtate discuții telefonice între denunțător și inculpat, iar din

desfășurătorul acelor convorbiri se constată în mod cert dorința polițistului G.I.

de a primi suma de 700 lei RON, așa cum anterior o pretinsese, pentru ca în

schimb să nu mai aplice nicio contravenție denunțătorului și să îi restituie

toate documentele autoturismului. În timpul convorbirilor telefonice inculpatul

și-a manifestat dorința de a nu primi personal suma de 700 lei RON, ci această

sumă să fie dusă de către denunțătorul S.T.T. la o stație PECO din comuna Matca

și acești bani să fie preluați de un prieten al polițistului după care să îi

remită inculpatului. La data de 15 martie 2011, denunțătorul a dus plicul cu

suma de 700 lei RON la stația PECO, conform înțelegerii avute cu inculpatul G.I.,

și a lăsat această sumă martorului R.P. spunând că plicul este pentru

polițistul G.I. După câteva zeci de minute echipa operativă care a organizat

flagrantul a intervenit la stația PECO Matca unde a fost găsită suma de 700 lei

RON, fiecare bancnotă fiind inscripționată cu expresia „ mită". Deși

inculpatul la data de 15 martie 2011 nu se afla în serviciu, acesta era foarte

interesat de primirea sumei de 700 lei RON, deplasându-se de mai multe ori în

zona Corod - Matca să observe exact ce se întâmplă și dacă denunțătorul se ține

de promisiunea respectivă, dacă duce suma de bani la Stația PECO.

Imediat organele de urmărire penală l-au interogat pe

inculpat, acesta

negând

faptele comise și aflând de începerea cercetărilor penale a distrus prin rupere

procesele verbale de contravenție. La data de 16 martie 2011 inculpatul G.I. a

fost reținut pe baza de ordonanță, după care a fost arestat preventiv de către

Tribunalul Galați. Situația de fapt și vinovăția inculpatului G.I. a fost pe

deplin dovedită cu: plângerea și denunțul martorului S.T.T., desfășurătoarele

convorbirilor telefonice; procesele verbale de constatare, declarațiile date de

martorii C.S., F.V., A.N., C.M. și B.V. în faza de urmărire penală, înscrisuri,

planșe foto, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză.

În

drept, fapta inculpatului G.I. care în calitate de agent de poliție la data de

10 martie 2011 a pretins o sumă de bani de la denunțătorul S.T.T. pentru a-și

îndeplini obligațiile profesionale în mod defectuos, iar apoi la data de 15 martie2011

a primit suma de 700 lei RON, cu același scop, s-a reținut că întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată

prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 6 și 7 din Legea 78/2000 (modificată).

Pe rolul

Tribunalului Galați cauza a fost înregistrată la nr. 4415 din 27 aprilie 2011.

La

primul termen de judecată din 10 iunie 2011 inculpatul G.I. asistat de

apărători s-a prevalat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

precizând că recunoaște toate acuzațiile aduse prin rechizitoriu, regretă cele

întâmplate și dorește ca prezenta cauză să fie soluționată numai pe baza

probelor existente în dosarul de urmărire penală. Față de poziția procesuală a

inculpatului reprezentantul parchetului a solicitat condamnarea inculpatului,

menținând acuzațiile din rechizitoriu și totodată a arătat că pedeapsa aplicată

trebuie încadrată cu limite reduse cu 1/3 așa cum prevăd dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. Apărătorii inculpatului G.I. au solicitat în esență condamnarea

inculpatului la o pedeapsă redusă cu suspendare condiționată sau sub

supraveghere reținându-se în favoarea inculpatului și circumstanțele atenuante

din cele prevăzute de art. 74 C. pen. Având în vedere incidența dispozițiile art.

320

1

C. proc. pen., instanța a dispus condamnarea inculpatului G.I.

la pedeapsa închisorii cu reducerea limitelor cu o treime, iar ca modalitate de

executare a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale aplicate.

La

stabilirea modalității de executare s-a luat în considerare faptul că în cele

din urmă inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, este foarte tânăr și

are doi copii minori, nu a mai avut alte abateri în timpul activității sale de

polițist, iar pe de altă parte suma pretinsă și primită nu este foarte mare.

Având în

vedere gravitatea faptei comisă de inculpat și faptul că acesta în faza de

urmărire penală nu a recunoscut fapta comisă, s-a aplicat inculpatului G.I. și

pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi din cele prevăzute de art. 64

C. pen. iar cuantumul pedepsei principale și termenul de încercare vor avea

durate mai mari.

Întrucât

inculpatul a recunoscut toată situația de fapt și cele descrise în

rechizitoriu, apărările formulate ca „un subsidiar" în faza dezbaterilor

judiciare nu au putut fi luate în considerare și analizate.

S-a

considerat, de asemenea, că nu pot fi reținute circumstanțe atenuante judiciare

în favoarea inculpatului, deoarece fapta în esență este gravă, iar în faza de

urmărire penală inculpatul G.I. a fost necooperant, negând acuzațiile aduse de

către parchet.

S-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale și a

pedepsei accesorii conform art. 86

1

și 86

2

C. pen. iar supravegherea pedepsei s-a dispus a a fi

efectuată de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați.

Împotriva

acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, inculpatul G.I. care

apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică sub aspectul

modalității de executare a pedepsei, solicitând aplicarea suspendării

condiționate a acesteia, având în vedere atât conduita procesuală pe timpul

judecării cauzei cât și lipsa antecedentelor penale.

Analizând

cauza prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, în limitele

prevăzute de lege, Curtea a reținut următoarele :

În mod judicios, instanța de fond având în vedere

acordul de voință al

inculpatului

a făcut aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. cu consecința reducerii

limitelor de pedeapsă cu o treime.

De asemenea,

în mod judicios instanța de fond a constatat că probele administrate în faza de

urmărire penală stabilesc vinovăția inculpatului și a dat faptei comisă de

acesta încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.

Referitor

la pedeapsa aplicată inculpatului și modalitatea de executare, respectiv

suspendare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani, Curtea

a apreciat că aceasta este prea severă în raport de situația de fapt concretă,

reținută în sarcina inculpatului.

Fără a

nega gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite de inculpat, care în

calitate de lucrător de poliție a solicitat și primit mită de la denunțător

pentru a nu îndeplini un act ce-i revenea conform atribuțiunilor funcționale,

pedeapsa aplicată precum și modalitatea de executare s-a apreciat că apar ca

fiind puțin cam aspre în raport de suma relativ mică de 700 lei solicitată ca

mită și persoana inculpatului care până la acest moment a avut o conduită

ireproșabilă, atât în familie cât și în societate având o atitudine procesuală

corectă, recunoscând și regretând comiterea faptei, faptă care atrage după sine

și o altă sancțiune respectiv, pierderea calității de lucrător de poliție.

În

raport de aceste elemente, Curtea a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art.

52 C. pen. poate fi atins și dacă se dispune suspendarea condiționată a

acesteia.

În

consecință, s-a admis apelul declarat de inculpatul G.I. și în rejudecare, s-a

redus de la 3 ani și 4 luni închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată

acestuia, iar ca modalitate de executare s-a dispus suspendarea condiționată,

conform art. 81-82 C. pen. pe durata termenului de încercare de 5 ani.

Curtea a

apreciat că, în raport de cuantumul sumei cerută ca mită și persoana și

atitudinea procesuală ulterioară a inculpatului, durata termenului de încercare

mai sus menționat este suficientă pentru reeducarea inculpatului.

Față de

aceste considerente, s-a admis apelul declarat de inculpatul G.I. și în

rejudecare, s-a redus pedeapsa principală aplicată acestuia, și s-a dispus

suspendarea condiționată a executării ei, și s-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței penale apreciat ca legale și temeinice.

Împotriva

acestei decizii în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.I., criticând

decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen.

Prin

motivele de recurs susținute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și reducerea pedepsei

de 3 ani închisoare aplicată acestuia de instanța de apel și menținerea

modalității de executare dispusă de aceeași instanță, solicitând reținerea și a

circumstanțelor atenuante.

Examinând decizia recurată prin prisma

cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen. dar și din oficiu, înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce vor urma.

Înalta

Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către

recurentul inculpat G.I., întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că

pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, atât din punct de

vedere al cuantumului acesteia cât și a modalității de executare, nefiind

identificate circumstanțe favorabile inculpatului.

Astfel,

prinț dispozițiile art. 72 C. pen. sunt stabilite criteriile generale pe care

judecătorul le poate folosi prin aplicarea lor la cazul concret în vederea

determinării naturii și cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie în

măsură să atingă toate scopurile urmărite de dispozițiile art. 52 C. pen.:

funcția represivă și cea de prevenție generală și specială, astfel încât

inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct consecințele actului său social și

să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma

penală.

Așadar,

înalta Curte, reține că, la individualizarea pedepsei de 3 ani închisoare în

condițiile art. 81 C. pen., ce a fost aplicată inculpatului de către instanța

de apel, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei,

inculpatului G.I. care în calitate de agent de poliție la data de 10 martie

2011 a pretins o sumă de bani de la denunțătorul S.T.T. pentru a-și îndeplini

obligațiile profesionale în mod defectuos, iar apoi la data de 15 martie 2011 a

primit suma de 700 lei RON, cu același scop, de persoana inculpatului, poziția

procesuală a acestuia, care a recunoscut fapta în conformitate cu art. 320

1

C. proc. pen., însă, scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin

aplicarea unei pedepse întru-un cuantum de 3 ani închisoare și cu aplicarea

dispozițiilor suspendării condiționate prev. de art. 81 C.

pen.

Astfel,

înalta Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanțe favorabile

inculpatului care să conducă la o reindividualizare a pedepsei, inculpatul

având o atitudine procesuală constant sinceră și cooperantă, la soluționarea

cauzei a uzat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Față de

aceste considerente, înalta Curte, reține că în cauză nu sunt incidente

dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., neimpunându-se

reducerea pedepsei aplicată inculpatului G.I. prin decizia recurată.

În baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 293/A din 09

decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Va fi

obligat recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 293/A din 09

decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11

aprilie 2012.