ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1121/2012

Asuprea recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 503/2011, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul G.I., la o pedeapsă principală de 3 ani și 4 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (modificată) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. S-a aplicat inculpatului G.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen.

iar conform art. 86 1 și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 7 ani. S-a dispus ca supravegherea executării pedepsei să fie efectuată de către Serviciul Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați. În baza art. 86 3 C. pen. a fost obligat inculpatul G.I. ca pe durata suspendării executării sub supraveghere a pedepsei să respecte următoarele obligații:- să se prezinte la datele fixate și să respecte cele dispuse de Serviciul de Probațiune, să anunțe în prealabil orice schimbare a domiciliului sau a reședinței, precum și orice deplasare care depășește 8 zile, să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență ale inculpatului, să nu ia legătura cu martorul denunțător S.T.T.

S-a atras atenția inculpatului G.I. asupra consecințelor prevăzute de art. 86 4 C. proc. pen. În baza art. 350 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus punerea deîndată în libertate a inculpatului G.I., dacă nu este arestat în altă cauză. Conform art. 88 C. pen. s-a dedus pedeapsa executată de inculpat de la 16 martie 2011 și până la punerea efectivă în libertate a acestuia. În baza art. 254 alin. (3) C. pen., s-a confiscat în folosul statului suma de 700 lei RON, ridicată de la inculpatul G.I. Potrivit art. 189 și 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul G.I. la plata sumei de 1200 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele: În luna martie 2011 inculpatul G.I.

lucra ca agent de poliție la Postul Comunal de Poliție Corod, jud. Galați. Denunțătorul S.T.T. locuiește în comuna Corod, este posesorul unui autoturism iar la data de 8 martie 2011, în jurul orelor prânzului se deplasa pe șoseaua din comună și la un moment dat a fost oprit în trafic de către inculpatul G.I., care efectua de serviciu supraveghind traficul rutier, inculpatul fiind însoțit și de către martora C.M. (elevă - polițistă). La controlul efectuat asupra denunțătorului, inculpatul G.I. a constatat că acesta nu are asupra sa certificatul de înmatriculare al autoturismului, denunțătorul fiind trimis acasă pentru a aduce la postul de poliție certificatul de înmatriculare al autoturismului său.

Denunțătorul G.I. s-a conformat celor ordonate de lucrătorul de poliție a mers acasă și după aproximativ 20 de minute s-a întors la Postul de Poliție Corod cu certificatul de înmatriculare al autoturismului său, înmânându-l inculpatului G.I. Pentru abaterea contravențională constatată, respectiv lipsa certificatului de înmatriculare asupra șoferului prevăzută de art. 101 din O.U.G. nr. 195/2002, denunțătorul a fost amendat pe bază de proces-verbal de către inculpat cu suma de 402 lei, după care denunțătorul S.T.T. a primit o copie a procesului-verbal de contravenție și a fost determinat să facă mențiunea pe procesul-verbal în sensul că pe viitor se obligă să aibă asupra sa certificatul de înmatriculare al autoturismului și celelalte documente obligatorii.

În continuare inculpatul a reproșat denunțătorului că nu are inspecția tehnică a autoturismului efectuată la zi și că în urmă cu câteva săptămâni nu a oprit la semnalul unui polițist, riscând pentru aceste abateri amenzi contravenționale, cerând totodată ca în ziua următoare denunțătorul să se prezinte din nou la Postul de Poliție Corod. A doua zi denunțătorul s-a prezentat la Postul de Poliție și a purtat o discuție cu agentul de poliție A.N. și a revenit în ziua următoare unde a discutat mai mult timp cu inculpatul G.I. Documentele auto erau oprite de către polițist și în timpul discuției denunțătorul S.T.T.

l-a întrebat pe inculpat ce se întâmplă cu „actele sale", acesta i-a răspuns și i-a dat de înțeles că o să fie bine dacă denunțătorul „se va face băiat bun". În continuare inculpatul a făcut un mic calcul matematic și i-a spus denunțătorului că dacă îi va aplica și amenda de 1000 lei RON, pentru lipsa inspecției tehnice auto la zi, va avea de plătit denunțătorul în total 1400 lei RON, dar se poate rezolva această problemă dacă denunțătorul îi va da inculpatului cu titlu de mită suma de 700 lei RON, reprezentând jumătate din contravenția totală posibil aplicabilă. Inculpatul i-a spus explicit denunțătorului că în cazul în care îi dă suma de 700 lei, nu va aplica amenda de 1000 lei RON, îi va restitui toate documentele și totodată va anula primul proces-verbal prin care i-a aplicat contribuția de 402 lei RON.

Față de insistențele inculpatului G.I. denunțătorul a răspuns afirmativ dar a cerut câteva zile pentru a face rost de suma de bani pretinsă de inculpat. În continuare denunțătorul Z.T.T. a luat legătura cu unele persoane apropiate, Ie-a relatat că inculpatul îi pretinde o sumă mare de bani, acestea sfătuindu-l să se adreseze organelor de urmărire penală, inclusiv Departamentului National Anticorupție. După formularea denunțului s-a autorizat interceptarea convorbirilor telefonice dintre inculpatul G.I. și denunțătorul S.T.T., fiind pregătită totodată procedura flagrantului de către procurorul de caz cât și de către ofițerii D.G.A. și D.G.P.I. - Galați. Anterior organizării flagrantului au fost purtate discuții telefonice între denunțător și inculpat, iar din desfășurătorul acelor convorbiri se constată în mod cert dorința polițistului G.I.

de a primi suma de 700 lei RON, așa cum anterior o pretinsese, pentru ca în schimb să nu mai aplice nicio contravenție denunțătorului și să îi restituie toate documentele autoturismului. În timpul convorbirilor telefonice inculpatul și-a manifestat dorința de a nu primi personal suma de 700 lei RON, ci această sumă să fie dusă de către denunțătorul S.T.T. la o stație PECO din comuna Matca și acești bani să fie preluați de un prieten al polițistului după care să îi remită inculpatului. La data de 15 martie 2011, denunțătorul a dus plicul cu suma de 700 lei RON la stația PECO, conform înțelegerii avute cu inculpatul G.I., și a lăsat această sumă martorului R.P. spunând că plicul este pentru polițistul G.I.

După câteva zeci de minute echipa operativă care a organizat flagrantul a intervenit la stația PECO Matca unde a fost găsită suma de 700 lei RON, fiecare bancnotă fiind inscripționată cu expresia „ mită". Deși inculpatul la data de 15 martie 2011 nu se afla în serviciu, acesta era foarte interesat de primirea sumei de 700 lei RON, deplasându-se de mai multe ori în zona Corod - Matca să observe exact ce se întâmplă și dacă denunțătorul se ține de promisiunea respectivă, dacă duce suma de bani la Stația PECO. Imediat organele de urmărire penală l-au interogat pe inculpat, acesta negând faptele comise și aflând de începerea cercetărilor penale a distrus prin rupere procesele verbale de contravenție.

La data de 16 martie 2011 inculpatul G.I. a fost reținut pe baza de ordonanță, după care a fost arestat preventiv de către Tribunalul Galați. Situația de fapt și vinovăția inculpatului G.I. a fost pe deplin dovedită cu: plângerea și denunțul martorului S.T.T., desfășurătoarele convorbirilor telefonice; procesele verbale de constatare, declarațiile date de martorii C.S., F.V., A.N., C.M. și B.V. în faza de urmărire penală, înscrisuri, planșe foto, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză. În drept, fapta inculpatului G.I. care în calitate de agent de poliție la data de 10 martie 2011 a pretins o sumă de bani de la denunțătorul S.T.T. pentru a-și îndeplini obligațiile profesionale în mod defectuos, iar apoi la data de 15 martie2011 a primit suma de 700 lei RON, cu același scop, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 6 și 7 din Legea 78/2000 (modificată). Pe rolul Tribunalului Galați cauza a fost înregistrată la nr. 4415 din 27 aprilie 2011. La primul termen de judecată din 10 iunie 2011 inculpatul G.I. asistat de apărători s-a prevalat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. precizând că recunoaște toate acuzațiile aduse prin rechizitoriu, regretă cele întâmplate și dorește ca prezenta cauză să fie soluționată numai pe baza probelor existente în dosarul de urmărire penală. Față de poziția procesuală a inculpatului reprezentantul parchetului a solicitat condamnarea inculpatului, menținând acuzațiile din rechizitoriu și totodată a arătat că pedeapsa aplicată trebuie încadrată cu limite reduse cu 1/3 așa cum prevăd dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen. Apărătorii inculpatului G.I. au solicitat în esență condamnarea inculpatului la o pedeapsă redusă cu suspendare condiționată sau sub supraveghere reținându-se în favoarea inculpatului și circumstanțele atenuante din cele prevăzute de art. 74 C. pen. Având în vedere incidența dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., instanța a dispus condamnarea inculpatului G.I. la pedeapsa închisorii cu reducerea limitelor cu o treime, iar ca modalitate de executare a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale aplicate. La stabilirea modalității de executare s-a luat în considerare faptul că în cele din urmă inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, este foarte tânăr și are doi copii minori, nu a mai avut alte abateri în timpul activității sale de polițist, iar pe de altă parte suma pretinsă și primită nu este foarte mare.

Având în vedere gravitatea faptei comisă de inculpat și faptul că acesta în faza de urmărire penală nu a recunoscut fapta comisă, s-a aplicat inculpatului G.I. și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi din cele prevăzute de art. 64 C. pen. iar cuantumul pedepsei principale și termenul de încercare vor avea durate mai mari. Întrucât inculpatul a recunoscut toată situația de fapt și cele descrise în rechizitoriu, apărările formulate ca „un subsidiar" în faza dezbaterilor judiciare nu au putut fi luate în considerare și analizate. S-a considerat, de asemenea, că nu pot fi reținute circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, deoarece fapta în esență este gravă, iar în faza de urmărire penală inculpatul G.I.

a fost necooperant, negând acuzațiile aduse de către parchet. S-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale și a pedepsei accesorii conform art. 86 1 și 86 2 C. pen. iar supravegherea pedepsei s-a dispus a a fi efectuată de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, inculpatul G.I. care apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică sub aspectul modalității de executare a pedepsei, solicitând aplicarea suspendării condiționate a acesteia, având în vedere atât conduita procesuală pe timpul judecării cauzei cât și lipsa antecedentelor penale. Analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, Curtea a reținut următoarele : În mod judicios, instanța de fond având în vedere acordul de voință al inculpatului a făcut aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen. cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime. De asemenea, în mod judicios instanța de fond a constatat că probele administrate în faza de urmărire penală stabilesc vinovăția inculpatului și a dat faptei comisă de acesta încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale. Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului și modalitatea de executare, respectiv suspendare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani, Curtea a apreciat că aceasta este prea severă în raport de situația de fapt concretă, reținută în sarcina inculpatului.

Fără a nega gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite de inculpat, care în calitate de lucrător de poliție a solicitat și primit mită de la denunțător pentru a nu îndeplini un act ce-i revenea conform atribuțiunilor funcționale, pedeapsa aplicată precum și modalitatea de executare s-a apreciat că apar ca fiind puțin cam aspre în raport de suma relativ mică de 700 lei solicitată ca mită și persoana inculpatului care până la acest moment a avut o conduită ireproșabilă, atât în familie cât și în societate având o atitudine procesuală corectă, recunoscând și regretând comiterea faptei, faptă care atrage după sine și o altă sancțiune respectiv, pierderea calității de lucrător de poliție.

În raport de aceste elemente, Curtea a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins și dacă se dispune suspendarea condiționată a acesteia. În consecință, s-a admis apelul declarat de inculpatul G.I. și în rejudecare, s-a redus de la 3 ani și 4 luni închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată acestuia, iar ca modalitate de executare s-a dispus suspendarea condiționată, conform art. 81-82 C. pen. pe durata termenului de încercare de 5 ani. Curtea a apreciat că, în raport de cuantumul sumei cerută ca mită și persoana și atitudinea procesuală ulterioară a inculpatului, durata termenului de încercare mai sus menționat este suficientă pentru reeducarea inculpatului.

Față de aceste considerente, s-a admis apelul declarat de inculpatul G.I. și în rejudecare, s-a redus pedeapsa principală aplicată acestuia, și s-a dispus suspendarea condiționată a executării ei, și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apreciat ca legale și temeinice. Împotriva acestei decizii în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.I., criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Prin motivele de recurs susținute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și reducerea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată acestuia de instanța de apel și menținerea modalității de executare dispusă de aceeași instanță, solicitând reținerea și a circumstanțelor atenuante.

Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. dar și din oficiu, înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma. Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul inculpat G.I., întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului acesteia cât și a modalității de executare, nefiind identificate circumstanțe favorabile inculpatului. Astfel, prinț dispozițiile art. 72 C. pen.

sunt stabilite criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi prin aplicarea lor la cazul concret în vederea determinării naturii și cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie în măsură să atingă toate scopurile urmărite de dispozițiile art. 52 C. pen.: funcția represivă și cea de prevenție generală și specială, astfel încât inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct consecințele actului său social și să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală. Așadar, înalta Curte, reține că, la individualizarea pedepsei de 3 ani închisoare în condițiile art. 81 C. pen., ce a fost aplicată inculpatului de către instanța de apel, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, inculpatului G.I.

care în calitate de agent de poliție la data de 10 martie 2011 a pretins o sumă de bani de la denunțătorul S.T.T. pentru a-și îndeplini obligațiile profesionale în mod defectuos, iar apoi la data de 15 martie 2011 a primit suma de 700 lei RON, cu același scop, de persoana inculpatului, poziția procesuală a acestuia, care a recunoscut fapta în conformitate cu art. 320 1 C. proc. pen., însă, scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse întru-un cuantum de 3 ani închisoare și cu aplicarea dispozițiilor suspendării condiționate prev. de art. 81 C. pen. Astfel, înalta Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanțe favorabile inculpatului care să conducă la o reindividualizare a pedepsei, inculpatul având o atitudine procesuală constant sinceră și cooperantă, la soluționarea cauzei a uzat de dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen. Față de aceste considerente, înalta Curte, reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., neimpunându-se reducerea pedepsei aplicată inculpatului G.I. prin decizia recurată. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 293/A din 09 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 293/A din 09 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2012.