ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.10.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3732/2010

HOTĂRÂRE
22.10.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3732/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 octombrie 2010,

pronunțată în Dosarul nr. 2068/101/2010, Curtea de Apel Craiova, secția penală

și pentru cauze cu minori, printre altele, a respins cererea de înlocuire a

măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. A

menținut arestarea preventivă a inculpatului B.I.

Curtea a reținut că,

prin Încheierea nr. 5 din Camera de consiliu din data de 04 martie 2010,

pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 1472/101/2010, s-a dispus

arestarea preventivă a inculpatului B.I., apreciindu-se că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., fiind indicii temeinice

că în data de 2 martie 2010 și în noaptea de 3/4 martie 2010, în jurul orei 01

00

a fost prins în flagrant împreună cu concubina sa în timp ce vindeau unei

persoane sub acoperire cantitatea de aproximativ 100 grame de droguri de mare

risc (cocaină) cu suma de 4000 euro.

Măsura a fost

prelungită și menținută, iar prin Sentința penală nr. 168 din 29 iunie 2010,

pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) raportat la

art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa principală de

3 ani închisoare.

Analizând materialul

probator existent la dosar, curtea a constatat că nu s-au schimbat temeiurile

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, deoarece, în continuare

există în cauză indicii temeinice care să ducă la presupunerea rezonabilă că

inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, infracțiune pentru care

legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. De asemenea, s-a arătat că

nu este oportună nici înlocuirea stării de arest cu o altă măsură preventivă.

S-a mai constatat că s-au respectat drepturile inculpatului prevăzute de art. 5

și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Împotriva încheierii

a declarat recurs inculpatul B.I.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că, prin Sentința penală nr. 168 din 29 iunie 2010,

pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția penală, inculpatul a fost condamnat,

în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen.

Curtea constată că

temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive subzistă și la acest moment, întrucât pe de o parte, în cauză există

mai mult decât o presupunere rezonabilă în sensul săvârșirii de către inculpat

a faptei ce i se impută (fiind de altfel și condamnat în primă instanță), iar

pe de altă parte, natura acesteia, împrejurările în care a fost comisă (în

timpul nopții, pentru a nu fi descoperit, cantitatea de droguri de mare risc

vândută) și persoana inculpatului, justifică aprecierea că lăsarea acestuia în

libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, făcând necesară

cercetarea sa în continuare, în stare de arest, așa cum corect a stabilit instanța

de apel.

De asemenea, ținând

cont de gravitatea și natura infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul,

de împrejurarea că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive nu au suferit modificări, nu este oportună înlocuirea stării de

arest cu o altă măsură preventivă.

În consecință,

recursul inculpatului este nefondat și va fi respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva Încheierii din 14

octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori, pronunțată în Dosarul nr. 2068/101/2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 octombrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-04-29
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1687/2010
Asupra recursului penal de față constată: Prin Sentința penală nr. 289 din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția penală, a fost respinsă cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de
ÎCCJ 2010-09-16
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3189/2010
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 53/P din 20 aprilie 2010 Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a admis apelul inculpatu
ÎCCJ 2010-04-30
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1734/2010
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Inculpatul R.V. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, și două infracțiuni
ÎCCJ 2010-10-08
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3519/2010
de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani. În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a
ÎCCJ 2010-03-09
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 902/2010
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 116 din 4 iunie 2009 a Tribunalului Neamț, inculpatul C.C.M. (fiul lui L. și al M.) a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de
Sursă