ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4099/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 113 din 09 septembrie 2010 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul C.N., împotriva Rezoluției nr. 637/P/2009 din data de 19 mai 2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, precum și a Rezoluției nr. 885/II/2/2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

A fost menținută soluția adoptată prin aceste rezoluții.

A fost obligat petentul la 150 RON cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că prin plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. și înregistrată sub nr. 806/42/2009 din 04 august 2010, petentul C.N. a solicitat desființarea Rezoluțiilor nr. 637/P/2009 din data de 16 iunie 2010 și nr. 885/II/2/2010 din data de 16 iulie 2010, prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații H.A.G. și R.C., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248 C. pen. și art. 248

1

C. pen., exprimându-și nemulțumirea cu privire la modalitatea de soluționare a plângerii formulate și care viza pe intimații judecători, cu privire la comiterea de către aceștia a infracțiunilor mai sus menționate.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarea stare de fapt:

În esență, petentul C.N. a solicitat tragerea la răspundere penală a magistraților judecători, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248 C. pen. și art. 248

1

C. pen., fapte pretins comise în legătură cu soluționarea Dosarului nr. 1489/105/2009, aflat pe rolul Tribunalului Prahova, prin mai multe plângeri penale adresate atât Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cât și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

A reclamat petentul că „a fost dezmoștenit de propria casă ce-i aparține situată în comuna Berca, sat Rățești, jud. Buzău, în mod ilegal și abuziv de către cumnatul său, ajutat atât de funcționari ai Primăriei comunei Berca, cât și de magistrați procurori și judecători, motiv pentru care a fost nevoit formuleze o plângere împotriva statului român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor, prin care solicita acordarea de despăgubiri.”

Această plângere a făcut obiectul Dosarului civil nr. 1489/105/2009, aflat pe rolul Tribunalului Prahova, a cărui soluționare a fost tergiversată de către magistratul judecător H.G.A., tergiversare care i-a cauzat grave prejudicii („A.G.H. - judecător la Tribunalul Prahova, secția civilă, prin procedurile folosite, măsurile luate, în mod ilegal și abuziv, cu intenție, din culpă, a pricinuit amânarea repetată a procesului privind Dosarul nr. 1489/105/2009 ce se află pe rol la Tribunalul Prahova, secția civilă, constituie un pericol și ca parte/persoana vătămată cer să fie cercetată sub stare de arest.”).

Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat următoarea situație de fapt:

La data de 27 martie 2009 pe rolul Tribunalului Prahova s-a înregistrat acțiunea civilă formulată de C.N. împotriva Statului Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, A.G., S.O., D.C., N.S. și D.C., prin care solicita obligarea acestora să-i plătească sumele de bani expres menționate în acțiune pentru prejudicii materiale și morale pe care le-a cauzat.

Acțiunea a făcut obiectul Dosarului civil nr. 1489/105/2009, în care cercetarea judecătorească a fost efectuată de magistratul judecător R.C., care prin Sentința civilă nr. 2103 din 04 decembrie 2009 a respins acțiunea formulată de către C.N. ca neîntemeiată.

S-a mai reținut că nu sunt indicii din care să rezulte că magistratul judecător H.A.G. a intervenit în vreun mod în cercetarea judecătorească efectuată de magistratul judecător R.C., știut fiind că judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.

În ce privește amânarea judecării cauzei pentru termenul din 04 septembrie 2009, măsura a fost luată ca urmare a hotărârii din data de 31 august 2009 a Curții de Apel Ploiești și a articolului 6 din Cutea Europeană a Drepturilor Omului, fiind de notorietate că în acea perioadă magistrații judecători din raza Curții de Apel Ploiești au fost în protest.

Legea procesual civilă nu stabilește un anumit termen în care cauzele să fie soluționate.

Încuviințarea și administrarea probelor din dosar, cât și analiza acestora reprezintă chestiuni de judecată asupra cărora numai instanța de judecată se poate pronunța, nicio persoană neputând interveni și face aprecieri cu privire la cele dispuse de instanță. Criticile cu privire la administrarea probatoriului cât și cu privire la soluția pronunțată pot fi formulate numai în căile de atac, urmând a fi analizate de instanțele de control judiciar, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Prin Rezoluția nr. 637/P/2009 din 16 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, față de această stare de fapt s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatele H.G.A. și R.C., apreciindu-se că din analizarea aspectelor semnalate în plângerea formulată de petent nu au rezultat elemente, date sau indicii care să ateste existența infracțiunii prevăzute de art. 246, art. 247, art. 248, art. 248

1

C. pen.

Această soluție a fost menținută prin Rezoluția nr. 885/II/2/2010 din 16 iulie 2010 emisă de procurorul general al unității de parchet, respingându-se plângerea formulată de petentul C.N., ca neîntemeiată.

Analizând rezoluțiile atacate, prin prisma dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., sub aspectul criticilor formulate, instanța a apreciat că acestea sunt legale și temeinice, plângerea formulată fiind nefondată pentru următoarele considerente.

Curtea a reținut că în mod legal prin rezoluțiile atacate s-a apreciat că intimații, judecători la Tribunalul Prahova, au respectat obligațiile ce le reveneau în conformitate cu prevederile legale ce le guvernează activitatea, nefiind identificate indicii cu privire la comiterea infracțiunilor ce fac obiectul plângerii penale.

În esență, așa cum s-a reținut și prin rezoluțiile atacate, nemulțumirile petentului vizează modul de soluționare a unei cauze civile în care avea calitatea de parte, iar aspectele pe care acesta le învederează în multiplele înscrisuri pe care le-a depus atât la dosarul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cât și la alte unități de parchet, nu reprezintă decât criticile sale față de desfășurarea procesului civil.

În conformitate cu prevederile art. 124 alin. (3) din Constituția României, „Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii”, iar această independență vizează întreaga activitate a magistraților, iar modul de soluționare a cauzei cu care este învestit este aspectul esențial vizat de acest text constituțional.

Elementele invocate de către petent în plângerile pe care le-a formulat sunt în mod cert elemente care interesează tocmai modul în care a fost instrumentat Dosarul civil nr. 1489/105/2009 de pe rolul Tribunalului Prahova, iar acestea pot fi exprimate prin intermediul căilor legale de atac, putând constitui motive de reformare a hotărârii atacate.

În aceste condiții, în mod corect s-a dispus prin rezoluțiile atacate neînceperea urmăriri penale față de intimații H.A.G. și R.C. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248 C. pen. și art. 248

1

C. pen., în cauză neputându-se reține existența unor asemenea infracțiuni.

Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge plângerea ca nefondată, menținând soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate.

II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petiționarul C.N., criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale a judecătorilor H.A.G. și R.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248 C. pen. și art. 248

1

C. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, în raport de critica invocată cât și din oficiu, sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de petiționarul C.N. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta întrucât, în mod justificat, din cele rezultate din actele premergătoare de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a reținut că acțiunea civilă formulată de C.N. împotriva pârâților Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, A.G., S.O., D.C., N.S. și D.C., prin care solicita obligarea acestora să-i plătească sumele de bani expres menționate în acțiune pentru prejudicii materiale și morale pe care le-a cauzat ce a făcut obiectul Dosarului civil nr. 1489/105/2009, în care cercetarea judecătorească a fost efectuată de magistratul judecător R.C., prin Sentința civilă nr. 2103 din 04 decembrie 2009 a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nu sunt indicii din care să rezulte că magistratul judecător H.A.G. a intervenit în vreun mod în cercetarea judecătorească efectuată de magistratul judecător R.C., știut fiind că judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.

În ce privește amânarea judecării cauzei pentru termenul din 04 septembrie 2009, măsura a fost luată ca urmare a hotărârii din data de 31 august 2009 a Curții de Apel Ploiești și a articolului 6 din Convenției Europene a Drepturilor Omului, fiind de notorietate că în acea perioadă magistrații judecători din raza Curții de Apel Ploiești au fost în protest.

Pe de altă parte, legea procesual civilă nu stabilește un anumit termen în care cauzele să fie soluționate.

Încuviințarea și administrarea probelor din dosar, cât și analiza acestora reprezintă chestiuni de judecată asupra cărora numai instanța de judecată se poate pronunța, nicio persoană neputând interveni și face aprecieri cu privire la cele dispuse de instanță. Criticile cu privire la administrarea probatoriului cât și cu privire la soluția pronunțată pot fi formulate numai în căile de atac, urmând a fi analizate de instanțele de control judiciar, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Se conchide astfel că în mod legal și temeinic s-a dispus prin Rezoluția procurorului nr. 637/P/2009 din 16 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecătorești H.A.G. și R.C. pentru săvârșirea infracțiunilor imputate.

Văzând și dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.N. împotriva Sentinței penale nr. 113 din 09 septembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2010.

Procesat de GGC - NN