ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3493/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 1099/39/2011 din 17 noiembrie 2011, reclamanta T.L. a chemat în judecată pârâții Direcția Relații Consulare din Cadrul Ministerului Afacerilor Externe București și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră din cadrul Ministerului Administrației și Internelor București solicitând obligarea acestora la anularea măsurii interzicerii intrării pe teritoriu României pentru o perioadă de 5 ani și a deciziei de anulare a vizei de scurtă ședere emisă de Poliția de Frontieră Română - Punct de Trecere a Frontierei Șiret.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, la data de 04 noiembrie 2011, dorind să călătorească în România, la intrare prin Vama Șiret, la controlul vamal efectuat s-a descoperit în autoturismul pe care îl conducea un nr. de 61 pachete de țigări. Cu toate că a declarat verbal înainte de efectuarea controlului că deține aceste pachete de țigări și că intenționa să le depoziteze în vamă, până la întoarcerea din România, s-a procedat la întocmirea unui proces verbal de constatare și sancționare a contravenției, stabilindu-se că s-au încălcat dispozițiile art. 612 din Regulamentul Vamal aprobat prin H.G. nr. 707/2006 și art. 225 din Regulamentul CEE 2454/93. în acest sens s-a aplicat sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 5.000 lei și sancțiunea complementară a confiscării atât a pachetelor de țigări cât și a autovehiculului.

A susținut reclamanta că până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care să se stabilească existența faptei contravenționale, nu se poate reține ca temei de drept al anulării vizei, încălcarea reglementărilor vamale ale României consacrat de art. 33 alin. (1) și (2) pct. d) din O.U.G. nr. 194/2002. În drept au fost invocate dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002. Prin sentința nr. 24 din 26 ianuarie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței instanței și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, că măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de către o autoritate centrală, respectiv Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și că decizia emisă de I.G.P.F.

se atacă la Curtea de Apel București, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamanta având domiciliul în Ucraina, iar la Curtea de Apel Suceava doar măsurile de punere în aplicare a deciziei de interzicere a intrării în România, măsuri luate de către formațiunile teritoriale ale I.G.P.F., respectiv de către Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră. Și Curtea de Apel București, la rândul ei, prin sentința nr. 1741 din 12 martie 2012 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava și constatând intervenit conflictul negativ de competență între cele două instanțe a înaintat cauza înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

În pronunțarea soluției, această instanță a reținut că, în temeiul dispozițiilor art. 105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, măsura interzicerii intrării în România poate fi contestată de către străin la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură, în speță formațiunea fiind Punctul de trecere a Frontierei Șiret, indiferent dacă măsura este dispusă de Oficiul Român pentru Imigrări sau de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. II. Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: După cum se constată, obiectul cauzei deduse judecății îl constituie anularea măsurii interdicției de intrare în România pentru o perioadă de 5 ani și a deciziei de anulare a vizei de scurtă ședere. Potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, măsura interzicerii intrării în România pe o perioadă determinată poate fi dispusă de Oficiul Român pentru Imigrări sau de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, în condițiile legii. Conform art. 105 alin. (5) din același act normativ, "Interzicerea intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură.

Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este irevocabilă". Aceste dispoziții stabilesc o regulă de competență teritorială exclusivă, în funcție de sediul autorității publice care a dispus această măsură a interzicerii intrării în România. Cum măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră care are sediul în București, potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (5) menționat, contestarea acestei măsuri se poate face la Curtea de Apel București căreia îi revine și competența teritorială de soluționare a cauzei. Tot acestei instanțe revine și competența de soluționare a cereri privind anularea deciziei de anulare a vizei de scurtă ședere, acest capăt de cerere fiind unul accesoriu, operând o prorogare legală de competență în temeiul art. 17 C. proc.

civ. În consecință, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., revine competența de soluționare a cauzei, Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul T.L. în contradictoriu cu pârâții Direcția Relații Consulare din Cadrul Ministerului Afacerilor Externe București și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2012.