ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3493/2012

Asupra

conflictului negativ de competență de față:

Din

analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei.

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios

administrativ și fiscal, sub nr. 1099/39/2011 din 17 noiembrie 2011, reclamanta

T.L. a chemat în judecată pârâții Direcția Relații Consulare din Cadrul

Ministerului Afacerilor Externe București și Inspectoratul General al Poliției

de Frontieră din cadrul Ministerului Administrației și Internelor București

solicitând obligarea acestora la anularea măsurii interzicerii intrării pe

teritoriu României pentru o perioadă de 5 ani și a deciziei de anulare a vizei

de scurtă ședere emisă de Poliția de Frontieră Română - Punct de Trecere a

Frontierei Șiret.

În

motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, la data de 04 noiembrie 2011, dorind

să călătorească în România, la intrare prin Vama Șiret, la controlul vamal

efectuat s-a descoperit în autoturismul pe care îl conducea un nr. de 61

pachete de țigări. Cu toate că a declarat verbal înainte de efectuarea

controlului că deține aceste pachete de țigări și că intenționa să le

depoziteze în vamă, până la întoarcerea din România, s-a procedat la întocmirea

unui proces verbal de constatare și sancționare a contravenției, stabilindu-se

că s-au încălcat dispozițiile art. 612 din Regulamentul Vamal aprobat prin H.G.

nr. 707/2006 și art. 225 din Regulamentul CEE 2454/93. în acest sens s-a

aplicat sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 5.000

lei și sancțiunea complementară a confiscării atât a pachetelor de țigări cât

și a autovehiculului.

A

susținut reclamanta că până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești

definitive și irevocabile prin care să se stabilească existența faptei

contravenționale, nu se poate reține ca temei de drept al anulării vizei,

încălcarea reglementărilor vamale ale României consacrat de art. 33 alin. (1)

și (2) pct. d) din O.U.G. nr. 194/2002.

În

drept au fost invocate dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art.

105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002.

Prin

sentința nr. 24 din 26 ianuarie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a

civilă de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței

instanței și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând, în

esență, că măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de către o

autoritate centrală, respectiv Inspectoratul General al Poliției de Frontieră

și că decizia emisă de I.G.P.F. se atacă la Curtea de Apel București, potrivit art.

10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamanta având domiciliul în Ucraina,

iar la Curtea de Apel Suceava doar măsurile de punere în aplicare a deciziei de

interzicere a intrării în România, măsuri luate de către formațiunile

teritoriale ale I.G.P.F., respectiv de către Inspectoratul Județean al Poliției

de Frontieră.

Și

Curtea de Apel București, la rândul ei, prin sentința nr. 1741 din 12 martie

2012 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Suceava și constatând intervenit conflictul negativ de competență între cele

două instanțe a înaintat cauza înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

soluționarea conflictului.

În

pronunțarea soluției, această instanță a reținut că, în temeiul dispozițiilor art.

105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, măsura interzicerii intrării în România

poate fi contestată de către străin la curtea de apel în a cărei rază de

competență se află formațiunea care a dispus această măsură, în speță

formațiunea fiind Punctul de trecere a Frontierei Șiret, indiferent dacă măsura

este dispusă de Oficiul Român pentru Imigrări sau de Inspectoratul General al

Poliției de Frontieră.

II.

Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta

Curte, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin.

(3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel București - secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal.

Pentru

a adopta această soluție, înalta Curte a avut în vedere considerentele în

continuare arătate:

După

cum se constată, obiectul cauzei deduse judecății îl constituie anularea

măsurii interdicției de intrare în România pentru o perioadă de 5 ani și a

deciziei de anulare a vizei de scurtă ședere.

Potrivit

dispozițiilor art. 105 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul

străinilor în România, măsura interzicerii intrării în România pe o perioadă

determinată poate fi dispusă de Oficiul Român pentru Imigrări sau de

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, în condițiile legii.

Conform

art. 105 alin. (5) din același act normativ, "Interzicerea intrării în

România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la

comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea

care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de

îndepărtare. Hotărârea instanței este irevocabilă".

Aceste

dispoziții stabilesc o regulă de competență teritorială exclusivă, în funcție

de sediul autorității publice care a dispus această măsură a interzicerii

intrării în România.

Cum

măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de Inspectoratul General

al Poliției de Frontieră care are sediul în București, potrivit dispozițiilor art.

105 alin. (5) menționat, contestarea acestei măsuri se poate face la Curtea de

Apel București căreia îi revine și competența teritorială de soluționare a

cauzei.

Tot

acestei instanțe revine și competența de soluționare a cereri privind anularea

deciziei de anulare a vizei de scurtă ședere, acest capăt de cerere fiind unul

accesoriu, operând o prorogare legală de competență în temeiul art. 17 C. proc.

civ.

În

consecință, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., revine competența de

soluționare a cauzei, Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul T.L. în

contradictoriu cu pârâții Direcția Relații Consulare din Cadrul Ministerului

Afacerilor Externe București și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră

în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2012.