ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4610/2012

Asupra recursului de

față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.M. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră București, anularea Deciziei nr. 117425 din 10 octombrie 2011 emisă

de acesta, decizie prin care s-a dispus interdicția de intrare pe teritoriul

României pentru o perioadă de timp de 5 ani.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a precizat că decizia a fost emisă după ce la data de 10

octombrie 2011, la Punctul de trecere a frontierei „Stânca”, au fost găsite

asupra sa un număr de 37 pachete din care 20 pachete (2 cartușe) de țigări

marca „P.” și 17 pachete de țigări „R.W.”, care i-au fost confiscate, deși a

justificat că nu le deținea în scopul comercializării, ci pentru a fi dăruite

cunoștințelor din România, care o găzduiau pe durata șederii în această țară.

Reclamanta a

învederat că decizia cuprinzând măsurile luate împotriva sa, este nelegală, în

condițiile în care ea posedă viză valabilă de ședere în România până la data de

4 noiembrie 2012 și în condițiile în care în cuprinsul deciziei se menționează

incidența în cauză a prevederilor O.U.G. nr. 194/2002 - art. 6 alin. (1) lit.

f) - abrogate prin Legea nr. 157/2011 pentru modificarea și completarea unor

acte normative privind regimul străinilor în România.

În cauză, pârâtul a

formulat întâmpinare, prin care a invocat în principal excepția necompetenței

materiale a instanței; în subsidiar, a solicitat respingerea ca nefondată a

acțiunii.

instanței de fond.

Prin Sentința nr. 367

din 7 noiembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a contencios

administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, excepția formulată de

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră București și, de asemenea a

respins ca nefondată acțiunea reclamantei.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:

Relativ la excepția

necompetenței materiale a instanței, Curtea a apreciat că textul invocat de

pârât - art. 105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 face referire expresă la

competența Curții de apel în a cărei rază teritorială de acțiune se află

„formațiunea” ce a dispus măsura contestată, ori în speță, măsura este luată de

Punctul de Trecere al Frontierei Stânca, sub jurisdicția Curții de Apel

Suceava.

De altfel, a mai

reținut prima instanță, reclamanta nu a atacat măsura ca atare a interzicerii

intrării în țară, ci Decizia nr. 117425 din 10 octombrie 2011 a IGPF București,

competența Curții de Apel Suceava fiind dată de prev. art. 3 pct. 1 C. proc.

civ.

Pe fondul cauzei,

Curtea a reținut că decizia atacată a fost emisă după ce la controlul din 10

octombrie 2011 la Punctul de Trecere a Frontierei „Stânca” reclamanta a fost

depistată cu țigări - marfă nedeclarată în scopul comercializării.

Situația a fost

calificată de organul emitent drept o încălcare a regimului vamal. Ori, conform

prevederilor art. 105 alin. (1), (2) din O.U.G. nr. 194/2002, modificată prin

Legea nr. 157/2011, măsura interzicerii intrării în România, poate fi dispusă

de IGPF, în situația străinilor prev. la art. 8 alin. (2) lit. b), respectiv

împotriva celor ce au încălcat regimul vamal.

Ca atare, aplicarea

în cazul reclamantei a acestei măsuri este legală atât sub aspectul motivelor,

cât și al duratei stabilite, conform art. 106 alin. (5) lit. b) - în speță 5

ani.

Cât privește

susținerea reclamantei, în sensul că decizia ar fi fost motivată pe baza unor

texte legale abrogate, prima instanță a înlăturat această apărare, textele legale

menționate ținând de O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,

astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 157/2011 pentru modificarea

și completarea unor acte privind regimul străinilor în România.

în cauză.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând cu

prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

excepția inadmisibilității recursului, invocată de pârât, Înalta Curte constată

că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca

inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin acțiunea

introductivă de instanță, recurenta reclamantă a solicitat anularea Deciziei

nr. 117425 din 10 octombrie 2011 emisă de General al Poliției de Frontieră

București - Punctul de Trecere al Frontierei Stânca, decizie prin care s-a

dispus interdicția de intrare pe teritoriul României pentru o perioadă de timp

de 5 ani.

Prin art. 105 alin.

(5) din O.U.G. nr. 194/2002 „Interzicerea intrării în România poate fi

contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de

apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această

măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea

instanței este irevocabilă”.

Potrivit

dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. sunt supuse recursului

„hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în

condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională".

Din interpretarea

textului de lege menționat rezultă că hotărârile judecătorești care potrivit

legii sunt irevocabile nu mai pot fi atacate cu recurs. Or, prin dispozițiile

art. 105 (5) din O.U.G. nr. 194/2002 se stabilește o procedură specială,

derogatorie de la dreptul comun, în ceea ce privește judecarea contestației

formulate împotriva deciziilor de returnare de pe teritoriul României, emise în

baza acestui act normativ.

În speță, calea de

atac este cea indicată de norma specială, astfel încât Sentința civilă nr. 367

din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal este irevocabilă, conform art. 105 alin. (5)

din O.U.G. nr. 194/2002, nefiind supusă recursului în raport cu prevederile

citate C. proc. civ.

În consecință, în

raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ.,

cu referire la dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. și ale art. 105

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, recursul va fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.M. împotriva Sentinței nr. 367 din 7 noiembrie 2011 a Curții de

Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM