ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4191/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4191/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
În baza actelor dosarului, constată
următoarele:
Prin sentința penală nr. 4 din 17
ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, în baza art.
296
1
alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen., a fost condamnată
inculpata A.E., la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 9 alin. (l) lit. a) din
Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. și
art. 74 – art. 76 C. pen., a fost condamnată inculpata A.E. la pedeapsa 6 luni
închisoare.
În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,
s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpata A.E. să execute
pedeapsa cea mai grea respectiv 6 luni închisoare.
În baza art. 81 – art. 82 C. pen., s-a
dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei A.E.,
stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat de la data
rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 71 C. pen., i-au fost
interzise inculpatei A.E. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l)
lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a
prezentei sentințe și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a
dispus suspendarea pedepsei accesorii.
În baza art. ll pct. 2 lit. a)
raportat la art. 10 lit. b
1
) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul
I.V., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 296
1
lit.
l) din Legea nr. 571/2003 și art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 18
1
raportat
la art. 91 C. pen., s-a aplicat inculpatului I.V. o amendă administrativă îh
cuantum de 1000 lei.
A fost admisă cererea de despăgubiri
civile formulată de partea civilă A.N.A.F.
S-a luat act că inculpatul I.V. a
achitat integral prejudiciul produs A.N.A.F. în valoare totală de 12.932 lei
(din care 9799 lei accize și 3133 lei TVA).
A fost obligată inculpata A.E. către
A.N.A.F. la plata sumei de 19.847 lei (din care 15.520 lei accize și 4327 lei
TVA).
S-a luat act că inculpata a achitat
din acest prejudiciu suma de 3000 lei, rămânând de plată un rest de 16.847 lei,
sumă la care se vor calcula dobânzi până la plata integrală a debitului.
În baza art. 118 lit. f) C. pen., s-a
dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpata A.E. a
cantității de 2.374 pachete țigări mărcile Viceroy, MT, Winston, Doina și More,
aflate la Camera de Corpuri delicte a I.P.J. Călărași cu dovada seria H nr.
0039375 din 7 februarie 2011.
În baza art. 118 lit. f) C. pen., s-a
dispus confiscarea specială în folosul
statului de
la inculpatul I.V. a cantității de
1499 parchete țigări marca Winston Blue aflate la Camera de corpuri delicte a
IPJ Călărași conform dovezii seria H nr. 0039372 din 3 februarie 2011.
A fost obligat fiecare inculpat către
stat la plata sumei de 300 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 31 ianuarie 2011, în jurul
orelor 20,15, un echipaj al Poliției Municipiului Călărași, aflat în serviciul
de patrulare cu autoturismul din dotare, la intersecția străzilor Cornișei cu
Bulevardul Nicolae Titulescu a constatat că un autoturism, marca Logan de
culoare albastră, la vederea echipajului a mărit viteza și s-a deplasat pe
bulevardul Nicolae Titulescu spre Prelungirea București.
Întrucât manevra a părut suspectă,
echipajul de poliție a pornit în urmărirea autoturismului, punând în funcțiune
semnale luminoase și acustice, însă conducătorul auto le-a ignorat și fără a se
asigura a pătruns pe strada Prelungirea București, intrând în coliziune cu două
autoturisme care se deplasau regulamentar.
Fiind legitimat conducătorul
autoturismului care a comis accidentul a fost identificat în persoana
inculpatului I.V., iar în portbagajul mașinii sale au fost găsite 1499 pachete
țigări marca Winston Blue, având aplicate pe ele timbre din Republica Moldova,
bunuri care au fost ridicate.
Procesul-verbal de sesizare din
oficiu, autorizația de percheziție emisă de Judecătoria Călărași,
procesul-verbal de percheziție domiciliară și dovada seria H nr. 0039375 din 7
februarie 2011, au confirmat faptul că la data de 2 februarie 2011 la
domiciliul inculpatei A.E. au fost găsite 2374 pachete de țigări mărcile
Viceroy, MT, Winston, Doina si More, bunuri accizabile achiziționate în afara
antrepozitului fiscal cu ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau
taxabile.
Procesul-verbal de sesizare din
oficiu, autorizația de percheziție emisă de Judecătoria Călărași,
procesul-verbal de constatare din data de 31 ianuarie 2011 și procesul-verbal
de percheziție domiciliară și dovada seria H nr. 0039372 din 3 februarie 2011,
au confirmat faptul că la data 31 ianuarie 2011 inculpatul I.V. a deținut 1499
pachete de țigări marca Winston Blue, bunuri accizabile achiziționate în afara
antrepozitului fiscal cu ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau
taxabile.
În fața instanței, inculpații I.V. și
A.E. au recunoscut săvârșirea infracțiunilor în modalitatea reținută în actul
de inculpare si au solicitat judecarea cauzei în baza dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen., referitoare la recunoașterea vinovăției.
Inculpatul I.V. a achitat după primul
termen de judecată prejudiciul integral motiv pentru care a solicitat prin
apărător achitarea în baza dispozițiilor art. 18
1
C. pen., susținând
că fapta săvârșită nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Inculpata A.E. a achitat și ea o parte
din prejudiciu respectiv suma de 3000 lei susținând că în fiecare lună va
achita câte o sumă întrucât veniturile ei și ale familiei sunt foarte mici,
având și soțul bolnav de o boală gravă.
Prima instanță a apreciat că probele
administrate în cauză dovedesc cu certitudine și fără putință de tăgadă
vinovăția inculpaților si săvârșirea infracțiunilor de către aceștia, motiv
pentru care a fost admisă cererea formulată de inculpați de judecată în baza
dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen., cu consecința reducerii cu o
treime a limitelor pedepselor prevăzute de lege.
Din fișele de cazier judiciar ale
inculpaților A.E. și I.V. instanța de fond a constatat că aceștia nu sunt
cunoscuți cu antecedente penale.
La individualizarea pedepsei aplicată
inculpatei A.E., instanța de fond a avut în vedere circumstanțele personale ale
acesteia, respectiv persoană în vârstă de 59 ani, fără antecedente penale, fără
ocupație, cu o situație materială precară și bolnavă, împrejurările reale ale
comiterii faptei, natura infracțiunilor săvârșite, gradul concret de pericol
social al faptei, valoarea redusă a prejudiciului produs din care a achitat
parțial o sumă, poziția sinceră de recunoaștere și regret a faptelor, urmarea
produsă.
S-a apreciat că toate aceste
circumstanțe impun aplicarea
dispozițiilor
art. 74 – art.
76
C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub limita specială prevăzută de lege
pentru infracțiunea săvârșită.
Ca modalitate de executare a pedepsei,
prima instanță a apreciat că suspendarea condiționată este în măsură să asigura
reeducarea inculpatei si să îndeplinească scopul preventiv si educativ al
pedepsei astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.
Cu privire la inculpatul I.V., prima
instanță a constatat că-acesta a achitat integral prejudiciul, dar după primul
termen de judecată, făcând inoperabile dispozițiile art. 10 din Legea nr.
241/2005 care permitea instanței aplicarea unei amenzi administrative, în
raport de faptul că prejudiciul este sub 50.000 euro.
Totuși, având în vedere faptul că
inculpatul este tânăr, în vârstă de 26 ani, fără antecedente penale, valoarea
prejudiciului este redusă, că a achitat integral prejudiciul produs, că a avut
o poziție sinceră de recunoaștere și regret, s-a apreciat că fapta săvârșită de
acesta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, motiv pentru
care s-a dispus achitarea acestuia, în baza art. 18
1
C. pen., cu
consecința aplicării unei amenzi administrative, sancțiune care de altfel ar fi
fost permisă și de legea specială dacă inculpatul achita prejudiciul mai din
timp.
În ceea ce privește latura civilă a
cauzei, s-a constatat că A.N.A.F. s-a constituit parte civilă după cum urmează:
Pentru inculpata A.E. cu suma de
19.847 lei din care 15.520 lei accize si 4.327 lei TVA;
I.V. cu suma de 12.932 lei din care
9.799 accize si 3.133 lei TVA.
Urmează a admite cererea de
despăgubiri civile formulată de partea civilă A.N.A.F.
S-a luat act că inculpatul I.V. a
achitat integral prejudiciul produs A.N.A.F. în valoare totală de 12.932 lei
(din care 9799 lei accize și 3133 lei TVA).
Inculpata A.E. a fost obligată să
achite A.N.A.F. suma de 19.847 lei (din care 15.520 lei accize și 4327 lei
TVA).
S-a luat act că inculpata a achitat
din acest prejudiciu suma de 3000 lei, rămânând de plată un rest de 16.847 lei,
sumă la care se vor calcula dobânzi până la plata integrală a debitului.
În baza art. 118 lit. f) C. pen., s-a
dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpata A.E. a
cantității de 2.374 pachete țigări mărcile Viceroy, MT, Winston, Doina și More,
aflate la Camera de Corpuri delicte a IPJ Călărași cu dovada seria H nr.
0039375 din 7 februarie 2011 și de la inculpatul I.V. a cantității de 1499
parchete țigări marca Winston Blue aflate la Camera de corpuri delicte a IPJ
Călărași conform dovezii seria H nr. 0039372 din 3 februarie 2011.
Împotriva acestei hotărâri a declarat
apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași,
criticând-o ca fiind netemeinică, motivând că faptele
comise de inculpatul I.V., în raport de circumstanțele reale în care au fost
comise, de prejudiciul cauzat și de persoana acestuia, prezintă gradul de
pericol social al unei infracțiuni și a solicitat condamnarea acestuia, cu
aplicarea art. 320
1
C. proc. pen. și art. 74 lit. c) C. pen., la o
pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a
executării acesteia.
Prin decizia penală nr. 172/ A din 5
iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a
II-
a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de
Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași împotriva sentinței penale nr. 4 din
17 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală.
Onorariul apărătorului desemnat din
oficiu în sumă de câte 200 lei pentru fiecare inculpat, s-a dispus să fie
suportat din fondul Ministerului Justiției.
Instanța de apel, examinând hotărârea
atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, în raport de motivele de apel
invocate, dar și din oficiu conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc.
pen., a reținut următoarele:
Instanța de fond a manifestat rol
activ în cauză, a stabilit corect situația de fapt și a reținut judicios
vinovăția inculpatului în concordanță cu probele administrate și poziția
procesuală adoptată de acesta, care a recunoscut și regretat faptele comise.
În raport de circumstanțele reale în
care inculpatul a comis faptele, scopul urmărit, de urmarea produsă și conduita
acestuia care a acoperit integral prejudiciul și a recunoscut și regretat
faptele reținute în sarcina sa, s-a constatat că în mod judicios instanța de
fond a' reținut că acestea nu prezintă gradul de pericol social al unei
infracțiuni și în mod legal i-a aplicat inculpatului o amendă administrativă.
Împotriva hotărârilor pronunțate în
cauză a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București
împotriva deciziei penale nr. 172/ A din 5 iunie 2012 a Curții de Apel
București, secția a
II-
a penală, privind pe intimatul
inculpat I.V., solicitând admiterea căii de atac exercitate, casarea
hotărârilor pronunțate în cauză și rejudecând, condamnarea inculpatului I.V.
pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 296
1
lit. l) din
Legea nr. 571/2003 și art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005, întrucât
în mod greșit instanțele de fond și instanța de apel a apreciat că acestea nu
prezintă gradul de pericol social specific unei infracțiuni, caz de casare
prevăzut de art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen.
În motivarea recursului, parchetul a
arătat că, în mod greșit instanța de fond a dat o prea mare eficiență
pretinselor circumstanțe personale ale inculpatului I.V., considerând în mod
neîntemeiat că lipsa antecedentelor penale, că după primul termen de judecată a
achitat prejudiciul, dar și că ar fi avut o poziție sinceră, fac ca faptele
săvârșite să nu prezinte gradul de pericol social specific unei infracțiuni și
nu a avut în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptelor.
S-a mai arătat că, instanța de fond,
în motivarea hotărârii, se referă doar la infracțiunea de evaziune fiscală,
prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, fiind omisă
infracțiunea de deținere ilegală în afara antrepozitului fiscal de produse
accizabile, prevăzută de art. 296
1
lit. 1) din Legea nr. 571/2003,
în raport de care nu și-a motivat soluția de achitare, aspect pe care instanța
de apel l-a omis de asemenea atunci când a respins apelul Parchetului de pe
lângă Tribunalul Călărași.
Înalta Curte, analizând recursul
declarat prin prisma motivelor invocate care se înscriu în cazurile de casare
prevăzute de art. 385
9
pct. 14 și 18 C. proc. pen., a materialului probator
administrat dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385
6
alin.
(3) C. proc. pen., constată că acesta este fondat pentru următoarele
considerente:
Instanța de recurs reține că, potrivit
art. 18
1
alin. (1) C. pen., nu constituie infracțiune fapta
prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile
apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de
importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Alin. (2) al aceluiași articol,
prevede că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama
de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de
împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi
putut produce.
Potrivit art. 2 C. proc. pen., care
consacră principiul legalității incrirninării, „Legea penală prevede care fapte
constituie infracțiuni, pedepsele ce se pot aplica infractorilor și măsurile ce
se pot lua în cazul săvârșirii acestor fapte”.
Răspunderea penală este un mijloc
juridic de apărare a intereselor generale ale societății, aceasta fiind
instituită pentru acea categorie de fapte care prezintă un grad mai mare de
pericol social.
Potrivit art. 17 C. pen.,
„infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție
și prevăzută de legea penală. Infracțiunea este singurul temei al răspunderii
penale”.
Instanța de recurs constată că,
potrivit art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, evaziunea fiscală
presupune ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile în scopul
sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Infracțiunea are ca situație premisă
existența unei obligații legale de a plăti taxe sau impozite pentru anumite
activități prestate sau bunuri deținute.
Elementul material al laturii
obiective al acestei infracțiuni constă în neîndeplinirea obligațiunilor
fiscale prin ascunderea bunului sau a sursei impozabile. Această acțiune de
ascundere implică întreprinderea unor măsuri pentru a face ca bunul sau sursa
impozabilă să nu fie cunoscută da autoritățile fiscale.
Urmarea imediată a acestei infracțiuni
constă în crearea unei stări de pericol cu privire la încasarea integrală, de
la cei obligați potrivit legii a sumelor reprezentând obligații fiscale către
stat.
Raportând cauzei aceste considerații
teoretice, se constată că achiziționarea de către inculpat a unei număr de 1400
pachete de țigări se putea realiza, doar în scopul de revânzare.
Mai mult decât atât, această
activitate de achiziționare a țigărilor nu a fost evidențiată în contabilitatea
vreunei societăți comerciale, ceea ce a însemnat că inculpatul a ascuns sursa
impozabilă sau taxabilă pentru a nu se achita de obligațiile datorate bugetului
statului, această faptă întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de
evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.
În ceea ce privește cantitatea de
țigări identificată asupra inculpatului și proveniența acesteia, se reține că,
potrivit dispozițiilor art. 142 și art. 199 C. fisc., o persoană fizică poate
intra pe teritoriul U.E. fără a avea obligația plății accizelor și TVA, cu 200
țigări sau 40 țigarete, fiecare din cantitățile menționate reprezentând, în
sensul alin. (4) al art. 8 Directiva 2007/74/C.E., 100% din totalul admis
pentru produsele din tutun.
Prin menționarea acestor cantități
maxime admise a fi introduse pe teritoriul României, fără plata accizelor
aferente și TVA, legiuitorul a instituit o prezumție legală, potrivit căreia
cantitățile deținute în plus față de maximul admis, sunt contrare dispozițiilor
legale.
În autoturismul condus de inculpat a
fost identificată o cantitate de 1400 de țigări cu privire la care inculpatul
nu a prezentat niciun document justificativ care să ateste posesia legală a
produselor, respectiv documentul administrativ prevăzut de Titlul VII secțiunea
9 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. și nici nu s-a făcut dovada plății
accizelor sau a importului în România.
Așadar, inculpatul ar fi trebuit să
cunoască faptul că deținerea unei cantități care depășește de 140 ori
cantitatea maximă admisă a fi introdusă în țară, fără dovada plății accizelor,
constituie infracțiune, iar pe de altă parte, față de normele restrictive,
acesta ar fi trebuit să cunoască faptul că o asemenea cantitate nu poate fi
introdusă în țară decât cu ocolirea prevederilor legale, prin contrabandă.
Or, cantitatea foarte mare de țigări
identificată asupra inculpatului, imposibilitatea acestuia de a prezenta
documente justificative care să ateste posesia legală a produselor respectiv,
documentele prevăzute de Codul fiscal pentru transportul acestor produse,
dovedesc faptul că acesta â săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală cu
intenția directă, încercând să se sustragă de la plata accizelor aferente celor
1400 pachete țigări, către bugetul statului.
Instanța de recurs constată că, art.
296
1
alin. (1) lit. 1) C. fisc. [(Legea nr. 571/2003 publicată în M.
Of. nr. 927/23.12.2003, cu modificările și completările ulterioare)] incriminează
deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau
comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării,
potrivit Titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu
marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 gr., 200
țigări de foi mai mari de 3 gr., peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste
40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool
peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300
litri, sancționând-o, conform alin. (2) lit. a) a aceluiași articol, cu
pedeapsa închisorii de la un an la 4 ani.
Cum din procesul-verb al de constatare
din data de 31 ianuarie 2011 încheiat de lucrătorii de poliție din cadrul
Poliției Municipiului Călărași, procesul-verbal de percheziție domiciliară și
dovada seria
II
nr. 0039372 din 03
februarie 2011, calculul prejudiciului raportat TVA-ului prezentat de Garda
Financiară Călărași coroborate cu declarația de recunoaștere a faptelor de
către inculpat, confirmă că la data de 31 ianuarie 2011, acesta a deținut 1499
pachete de țigări marca Winston Blue, fără marcaje fiscale legale, în afara
antrepozitului fiscal peste limita prevăzută de lege și a ascuns bunul ori
sursa impozabilă sau taxabilă întrunesc elementele constitutive ale
infracțiunilor de deținere în afara antrepozitului fiscal sau comercializare pe
teritoriul României a produselor accizabile, supuse marcării, fără a fi marcate
sau marcate necorespunzător, ori cu marcaje false peste limita de 10.000 de
țigarete, prevăzute de art. 296
1
C. pen. și de art. 9 alin. (1) lit.
a) din Legea nr. 241/2005.
Înalta Curte constată că faptele
săvârșite de inculpatul I.V., contrar opiniei instanței de fond și instanței de
apel, prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, raportat la modul
și mijloacele de săvârșire a faptelor, de scopul urmărit, de împrejurările în
care faptele au fost comise, de cantitatea mare de țigări deținută de inculpat,
respectiv 1400 pachete, valoarea mare a prejudiciului produs bugetului de stat
prin neplata accizelor și TVA/ului, care conform adresei Gărzii Financiare, secția
Călărași, este în suma de 12932 lei, precum și relațiile sociale lezate și
anume, cele privitoare la stabilirea corectă și exactă a stării de fapt
fiscale, colectarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor precum și
îndeplinirea obligațiilor fiscale stabilite în sarcina contribuabililor sau a
altor persoane, la urmarea imediată care constă în crearea unei stări de
pericol social cu privire la încasarea sumelor de bani reprezentând obligații
fiscale, persoana inculpatului care conform fișei de cazier judiciar nu este
cunoscut cu antecedente penale, dar a mai fost amendat contravențional.
Totodată, instanța de recurs mai are
în vedere că pretinsa atitudine sinceră a inculpatului nu s-a datorat
inițiativei acestuia, ci urmarea probelor evidente care îl incriminau.
În acest sens se reține că, inculpatul
a refuzat să oprească autoturismul la semnalul polițiștilor. în cele din urmă,
inculpatul a oprit autoturismul pe care îl conducea, ca urmare a coliziunii cu
două autovehicule.
Așa cum rezultă din procesul-verbal de
constatare din data de 31 ianuarie 2011,întocmit de lucrătorii de poliție din
cadrul Poliției Municipiului Călărași, în urma verificării portbagajului
autoturismului care aparținea inculpatului, au fost găsite 1.499 pachete de
țigări marca Winston Blue, timbrate în Republica Moldova, acesta fiind și
motivul pentru care inculpatul nu a oprit autoturismul la solicitarea
echipajului de poliție.
Totodată, se reține că inculpatul I.V.
nu a avut o atitudine procesuală sinceră la momentul în care a fost depistat că
transportă o cantitate mare de țigări, din declarația dată la data de 31
ianuarie 2011, rezultând încercarea sa de a induce în eroare organele de
poliție, susținând că pachetele de țigări le-ar fi găsit la gunoi și că
intenționa să le predea la poliție, refuzând să relateze circumstanțele în care
a intrat în posesia celor 1.499 pachete de țigări.
Atunci când instanța de fond și
instanța de apel au apreciat asupra atitudinii inculpatului înainte de
comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, s-a
dat o prea mare importanță lipsei antecedentelor penale și nu s-a avut în
vedere faptul că acesta nu era la prima abatere de acest fel.
Deși inculpatul a susținut în fața
organelor de poliție că niciodată nu a mai transportat și comercializat țigări,
nici cele găsite asupra lui, se constatat că la data de 12 noiembrie 2010 la
locuința sa au fost găsite, cu ocazia unei percheziții domiciliare, un număr de
60 pachete de țigări marca MT, timbrate în Republica Moldova, în legătură cu
care a acesta a susținut că le-a cumpărat de la o persoană necunoscută cu
intenția de a le revinde.
La acel moment, având în vedere
numărul țigaretelor pe care le deținea în mod ilegal, a fost sancționat doar
contravențional, conform art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, iar țigările
i-au fost confiscate.
Așadar, inculpatul a perseverat în
comiterea unor fapte similare, trecând din domeniul contravențional, în cel
infracțional, într-un interval de timp de mai puțin de un an de zile, rezultând
că acesta se îndeletnicea cu astfel de activități ilegale.
Toate aceste elemente au fost ignorate
de instanța de fond și de instanța de apel, în momentul în care s-a apreciat că
faptele comise nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, atât
instanța de fond, cât și instanța de apel limitându-se doar la aspectul că
inculpatul a achitat integral prejudiciul, acest aspect fiind insuficient
pentru a se considera că faptele nu prezintă gradul de pericol social specific
unei infracțiuni.
Așa fiind, Înalta Curte constată că
faptele săvârșite de inculpatul I.V. prezintă pericolul social al unei infracțiuni,
întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de deținere în afara
antrepozitului fiscal sau comercializare pe teritoriul României a produselor
accizabile supuse marcării fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu
marcaje false peste limita de 10.00 de țigarete, faptă prevăzută de art. 296
1
alin. (1) din Legea nr. 571/2004 privind Codul fiscal și evaziune
fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005.
Din examinarea actelor dosarului, se
reține că la termenul de judecată din 10 noiembrie 2011, înainte de începerea
cercetării judecătorești, în fața instanței de fond, inculpatul I.V. a declarat
că recunoaște săvârșirea faptelor și dorește ca judecata cauzei să se facă în
baza probelor administrate în faza de urmărire penală fără administrarea de
alte probe noi, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C.
proc. pen.
Înalta Curte are în vedere că,
potrivit art. 320
1
alin. (1), (2) și (4) C. proc. pen., pentru
aplicarea procedurii simplificate de judecată se impune îndeplinirea cumulativă
a trei condiții, respectiv, cererea inculpatului să intervină până la începerea
cercetării judecătorești, în primă instanță, să existe din partea inculpatului
o recunoaștere totală și necondiționată a tuturor faptelor reținute în actul de
sesizare a instanței, iar probele administrate în faza de urmărire penală să
fie suficiente și de natură să permită stabilirea unei pedepse.
Pe de altă parte, conform alin. (8) al
aceluiași articol, instanța respinge cererea atunci când constată că probele
administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că
fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, iar în
acest caz instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept
comun,
Totodată, din conținutul art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., rezultă că, în cazul aplicării acestei proceduri,
instanța inculpatul care își recunoaște vinovăția beneficiază de reducerea limitelor
de pedeapsă prevăzute cu o treime și în ipoteza existenței altor circumstanțe, fie
atenuante, fie agravante, efectul acestora se raportează la limitele de
pedeapsă astfel reduse.
Acest beneficiu acordat persoanei care
este judecată în baza acordului de vinovăție, trebuie reflectat în pedeapsa
aplicată, având în vedere că durata procedurii este redusă considerabil, nu se
mai administrează alte probe, prin urmare, celeritatea procedurii este
accentuată.
În baza examenului propriu, în raport
de materialul probator amplu administrat în cauză, din care rezultă că, în
perioada 31 ianuarie 2011 - 02 februarie 2011, a deținut 1499 pachete de țigări
fără marcaje fiscale legale, în afara antrepozitului fiscal, peste limita
prevăzută de lege și a ascuns bunul ori sursa impozabilă sau taxabilă, Înalta
Curte constată că situația de fapt este corect stabilită, iar vinovăția
inculpatului I.V., este pe deplin dovedită, în cauză fiind îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., pentru
aplicarea acestor dispoziții și anume că, probele administrate în cursul
urmăririi penale sunt suficiente pentru a stabili că faptele există, constituie
infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, iar acesta a solicitat până la
începerea cercetării judecătorești ca judecata să aibă loc în procedura
simplificată.
Totodată, Înalta Curte are în vedere
că, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține
seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă
fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de
persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează
răspunderea penală.
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este
o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul
pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa
are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea
concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta
penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de
executare a acesteia, trebuie individualizate in așa fel, încât inculpatul să
se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii
altor fapte penale.
Inculpatul a fost trimis în judecată
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 296
1
lit. (1) din
Legea nr. 571/2003 pedepsită cu închisoare de la un an la 4 ani și a
infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005
pedepsită cu închisoarea de la 2 ani la 8 ani.
La stabilirea și aplicarea pedepselor
inculpatului, instanța recurs are în vedere probele administrate și starea de
fapt reținută în rechizitoriu, precum și criteriile reglementate de
dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv, dispozițiile Părții generale a acestui
cod, limitele de pedeapsă prevăzute de legile speciale, respectiv a modalității
și împrejurării comiterii lor, natura și gravitatea faptelor comise, urmarea
produsă și anume, crearea unei stări de pericol în legătură cu încasarea
sumelor reprezentând obligații fiscale către stat, valoarea mare a
prejudiciului cauzat prin săvârșirea faptelor.
Totodată, în operațiunea de
individualizare a pedepselor se va ține seama de datele ce caracterizează
persoana inculpatului, care a recunoscut și regretat comiterea faptelor, urmând
să beneficieze de aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen., nu
este cunoscut cu antecedente penale, situație ce rezultă din fișa de cazier
judiciar, iar chitanțele aflate la dosarul instanței de fond confirmă faptul că
inculpatul a depus toate diligentele pentru achitarea integrală a prejudiciul
cauzat, elemente față de care se apreciază că în cauză sunt îndeplinite
condițiile reținerii în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante
judiciare prevăzute de art. 74 C. pen.
Totodată, Înalta Curte apreciază că
aplicarea unor pedepse de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 296
1
alin. (l) lit. 1) din Legea nr. 571/2003, cu
aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) și
art. 76 C. pen. și de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.
320
1
alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 C. pen.,
sub aspectul cuantumului lor sunt în măsură să asigure atingerea scopului
pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea sa și prevenirea
comiterii de noi infracțiuni
Cu privire la modalitatea de executare
a pedepsei, instanța de recurs reține că, potrivit dispozițiilor art. 81 C.
pen., instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei
aplicate persoanei fizice, dacă sunt întrunite următoarele condiții: a)
pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă; b) infractorul
nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni,
afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în
art. 38; c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără
executarea acesteia.
Suspendarea condiționată a executării
pedepsei poate fi acordată și în caz de concurs de infracțiuni, dacă pedeapsa
aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani și sunt întrunite condițiile
prevăzute în alin. (1) lit. b) și c).
Suspendarea condiționată a executării
pedepsei nu este un drept al persoanei condamnate, iar simpla îndeplinire a
condițiilor referitoare la cuantumul sancțiunii, nu conduce la aplicarea în mod
obligatoriu a acestor dispoziții.
Totodată, suspendarea condiționată a
executării pedepsei este o măsură bazată pe încrederea în posibilitățile de îndreptare
a infractorului fără executarea efectivă a pedepsei, aplicate și supunerea lui
la încercare în acest scop, prin această măsură se evită dezavantajele
privațiunii de libertate, respectiv scoaterea condamnatului din mediul familia
și social obișnuit.
Raportând cauzei aceste considerații
teoretice, Înalta Curte apreciază că față de natura și gravitatea faptelor,
circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente
penale, înainte de comiterea faptelor a avut o conduită de respect față de lege
și de regulile de conviețuire socială, pe parcursul desfășurării procesului
penal a avut o atitudine sinceră și cooperantă, contribuind la soluționarea cu
celeritate a cauzei și a depus diligente pentru achitarea în integralitate a
valorii prejudiciului, în cauză sunt îndeplinite toate condiții instituite de
lege cu privire la posibilitatea acordării inculpatului a beneficiului
suspendării condiționate a executării pedepsei, acesta având posibilitatea
reală și efectivă de a conștientiza gravitatea faptelor comise, astfel că
realizarea în mod eficient a scopului preventiv și educativ al pedepsei și
reeducarea și reintegrarea lui socială, pot fi garantate și fără executarea
propriu-zisă a pedepselor.
Față de aceste considerente, Înalta
Curte, în temeiul art. 385
15
alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va
admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București
împotriva deciziei penale nr. 172/ A din 5 iunie 2012 a Curții de Apel
București, secția a
II-
a penală, privind pe intimatul
inculpat I.V.
Va casa, în parte, atât decizia penală
atacată, cât și sentința penală nr. 4 din 17 ianuarie 2012 a Tribunalului
Călărași, secția penală și rejudecând:
În baza art. 296
1
alin. (l)
lit. 1) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C.
proc. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 C. pen., va condamna pe inculpatul
I.V. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 9 alin. (l) lit. a) din
Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.,
art. 74 alin. (2) și art. 76 C. pen., va condamna pe același inculpat la
pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34
lit. b) C. pen., inculpatul I.V. urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 6
luni închisoare.
În baza
art. 81 - art. 82
C. pen., va dispune suspendarea
condiționată a executării pedepsei de 6 luni aplicată inculpatului, pe o durată
de 2 ani și 6 luni ce constituie termen de încercare, calculat de la data
rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Va atrage atenția inculpatului asupra
dispozițiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., va interzice
inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a
II-
a și lit. b) C. pen., începând cu data
rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării
pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., va
dispune suspendarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului.
Se vor menține celelalte dispoziții
ale hotărârilor atacate.
Onorariul parțial, în sumă de 50 lei,
cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat I.V., până
la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului
Justiției.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu
soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
București, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 172/ A din 5
iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a
II-
a penală, privind pe intimatul inculpat I.V.
Casează, în parte, atât decizia penală
atacată, cât și sentința penală nr. 4 din 17 ianuarie 2012 a Tribunalului
Călărași, secția penală și rejudecând:
În baza art. 296
1
alin. (1)
lit. 1) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C.
proc. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 C. pen., condamnă pe inculpatul I.V.
la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 9 alin. (l) lit. a) din
Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.,
art. 74 alin. (2) și art. 76 C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa
de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34
lit. b) C. pen., inculpatul I.V. urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 6
luni închisoare.
În baza
art. 81 - art. 82
C. pen., dispune suspendarea
condiționată a executării pedepsei de 6 luni aplicată inculpatului, pe o durată
de 2 ani și 6 luni ce constituie termen de încercare, calculat de la data
rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Atrage atenția inculpatului asupra
dispozițiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., interzice
inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a
II-
a și lit. b) C. pen., începând cu data
rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării
pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen.,
dispune suspendarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului.
Menține celelalte dispoziții ale
hotărârilor atacate.
Onorariul parțial, în sumă de 50 lei,
cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat I.V., până
la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului
Justiției.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu
soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
București, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 17 decembrie 2012.