CASE OF SARAFANOV AND OTHERS v. UKRAINE

CASE OF SARAFANOV AND OTHERS v. UKRAINE (CtEDO, 2006)

CAUZA CU PREZENTA SECȚIUNE A SARAFANOV ȘI ALE ALȚII v. UKRAINE (Depunerea nr. 32166/04) HOTĂRÂREA STASBOURG 14 decembrie 2006 FINAL 14/03/2007 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supus unei revizuiri editoriale. În cazul Sarafanov și alții v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Președintele Lorenzen Jungwiert Butkevych Doamna Tsatsa-Nikolovska Borrego Borrego Dna Jaeger Villiger, judecători și grefierul Secției Westerdiek Având deliberat în privat la 20 noiembrie 2006, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 32166/04) împotriva Ucrainei depusă în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de șase cetățeni ucraineni: dl Nikolay Ivanovich Sarafanov, dl Nikolay Markovich Kolbasa, dl Nikolay Aleksandrovich Kuzminskiy, dl Pavel Ivanovich Lysenko, dl La 25 august 2004, Yevgeniy Mikhaylovich Seredin și Pyotr Mikhaylovich Solonkin („reclamanții”) au fost reprezentați de dl V. Bychkovskiy de la Miusinsk. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl Y. Zaytsev. La 2 noiembrie 2005, Curtea a hotărât să comunice plângerile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecuția hotărârilor în favoarea reclamanților în favoarea Guvernului. În conformitate cu dispozițiile art. 3 din Convenție, aceasta a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea acesteia. Reclamanții locuiesc în Miusinsk, regiunea Lugansk. Primul, al treilea, al patrulea, al cincilea și al șaselea solicitanți s-au născut în 1943, 1936, 1940, 1950 și, respectiv, 1934. Al doilea reclamant nu a specificat data nașterii sale. La 29 noiembrie 2000, Curtea Krasnyy Luch ( √раснолу împotriva Companiei de Stat Mining Novopavlivska ( „Mina”, în plus, între 2001 și 2004 (a se vedea tabelul anexat) fiecare dintre reclamanții a obținut o hotărâre a Curții Krasnyy Luch care ordonă Mina să-i furnizeze o anumită cantitate de cărbune. Toate hotărârile acordate în favoarea reclamanților au devenit definitive și scrierile de executare în ceea ce privește Krasnyy Luch Bailiffs au fost transferate la serviciul Krasnyy („Bailiffs”) („Bailiffs”) („Utilivificii”) („дд 2005 Balificii au informat reclamanții că, în temeiul unei hotărâri a Curții Comerciale Regionale Lugansk (ă) ) din 14 noiembrie 2002, Mina a fost declarată faliment și a fost supusă unei proceduri de reabilitare financiară care să continue până la 31 decembrie 2007. Bailiffs a remarcat, de asemenea, că Mina nu exploata niciun cărbune, datorită lipsei de finanțare din partea statului. Hotărârea din 29 noiembrie 2000 de atribuire a compensației primului reclamant a fost pusă în aplicare la 12 decembrie 2005. Alte hotărâri de atribuire a cărbunelui reclamanților nu au fost aplicate. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ 10. O descriere a dreptului intern relevant poate fi găsită în Sokur c. Ucraina (nr. 29439/02, § 17-22, 26 aprilie 2005). HOTĂRÂREA 11. Reclamanții se plângeau în legătură cu nerespectarea hotărârilor Curții Krasnyy Luch în favoarea lor în timp util și au invocat art. 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1. Cea de-a treia a invocat în plus art. 13 din Convenție cu aceleași motive ca și art. 6 § 1. Aceste dispoziții, în măsura în care sunt relevante, prevăd următoarele: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege. ...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate, astfel cum sunt prevăzute în Convenție, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu interesul general.” ADMISSIBILITATE 12. Guvernul nu a prezentat observații cu privire la admisibilitatea plângerilor reclamanților. 13. Curtea concluzionează că cererea susține chestiuni de fapt și de drept în temeiul Convenției, ale căror hotărâre necesită o examinare în fond. Curtea nu constată niciun motiv pentru declararea acesteia inadmisibilă. Prin urmare, Curtea trebuie să o declare admisibilă. II. MERITS 14. În observațiile lor cu privire la fondul cererilor, Guvernul a susținut că nu a existat nicio încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție sau a articolului 1 din Protocolul nr. 15. Reclamanții nu sunt de acord. 16. Curtea observă că întârzierea în aplicare a hotărârii din 29 noiembrie 2000 în favoarea primului reclamant a fost de cinci ani și două săptămâni. De asemenea, constată că celelalte hotărâri din favoarea reclamanților nu au fost aplicate, întârzierile cuprinse între doi ani și zece luni la cinci ani și opt luni. 17. Curtea reamintește că a constatat deja încălcări ale articolului 1 din Convenția și a articolului din Protocolul nr. 1 în mai multe cazuri similare (a se vedea, de exemplu, Sokur v. Ucraina , citate mai sus §§ 36-37 și Sharenok v. Ucraina , nr. 35087/02 , §§ 37-38, 22 februarie 2005 ). 18. După examinarea tuturor materialelor în posesia sa, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. 19. În consecință, a existat o încălcare a articolului 1 din Convenția și a articolului din Protocolul nr. 20. Curtea nu consideră necesară în circumstanțele de a examina în temeiul articolului 13 din Convenție aceeași plângere ca în temeiul articolului 1 (a se vedea Derkach și Palek c. Ucraina , nr. 34297/02 și 39574/02, § 42, 21 decembrie 2004). III. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE 21. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamanții au solicitat cantitățile de cărbune datorate acestora în temeiul hotărârilor Curții Krasnyy Luch și interesul pedepsiei pentru executarea tardivă a acestor hotărâri în ceea ce privește prejudiciile materiale. 23. În plus, au solicitat următoarele sume în compensare pentru prejudiciu moral Nikolay Sarafanov - 2.000 EUR; Nikolay Kolbasa – 2.000 EUR; Nikolay Kuzminskiy – UAH 5.000 EUR (800 EUR); Pavel Lysenko - UAH 3.000 (480 EUR); Yevgeniy Seredin – UAH 3.000 (480 EUR); și Pyotr Solonkin - UAH 3.000 (480 EUR). 24. Guvernul a susținut că cererile reclamanților pentru prejudiciu material ar trebui respinse. Cu toate acestea, au convenit să plătească sumele solicitate în ceea ce privește prejudiciile morale. 25. Curtea reamintește că hotărârile care atribuiu reclamanților anumite cantități de cărbune nu au fost aplicate, deci guvernul consideră că ar trebui să aplice aceste hotărâri în soluționarea cererilor reclamanților pentru prejudiciu material. Cu toate acestea, având în vedere circumstanțele cauzei și argumentele părților, Curtea atribuie, de asemenea, reclamanților sumele solicitate în ceea ce privește prejudiciile morale. Costuri și cheltuieli 26. Reclamanții au solicitat, de asemenea, Curtea să le compenseze pentru costurile și cheltuielile suportate în cadrul procedurii lor de la convenție, fără a specifica sumele. 27. În conformitate cu jurisprudența Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost efectuate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În acest caz, Curtea reamintește că reclamanții, reprezentați de avocat, nu au specificat sume și nu au prezentat documente justificative. În ceea ce privește informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea nu acordă nicio atribuire. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 1 din convenție; deține că nu este necesară examinarea plângerii în temeiul articolului 13 din Convenție; Declară că a existat o încălcare a Protocolului nr. 1 din Convenție; deține (a) că în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, Statul pârât trebuie să pună în aplicare hotărârile Curții Krasnyy Luch în favoarea reclamanților și să plătească reclamanților următoarele sume în ceea ce privește prejudiciile morale: dl Nikolay Sarafanov, 2000 EUR (2 mii de euro); dl Nikolay Kolbasa, 2000 EUR (2 mii de euro); dl Nikolay Kuzminskiy, 800 EUR (opt sute de euro); dl Nikolay Kolbasa, dl. Pavel Lysenko, 480 EUR (patru sute opt sute de euro); la dl Yevgeniy Seredin 480 EUR (patru sute opt sute de euro); și la dl Pyotr Solonkin, 480 EUR (patru sute opt sute de euro) plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că sumele de mai sus se transformă în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (c) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 14 decembrie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Claudia Westerdiek Președintele grefierului peer Lorenzen Apendice Listă a hotărârilor Curții Krasnyy Luch în ceea ce privește reclamantul cărbunelui Hotărârea instanței (data) Hotărârea de pronunțare a cărbunelui (kilos) dl Sarafanov 18 mai 2001 14.750 dl Kolbasa 24 mai 2001 11.800 dl Kuz'minskiy 18 aprilie 2001 14 750 dl Lysenko 18 februarie 2004 20.650 dl Seredin 18 februarie 2004 17.700 dl Solonkin 18 februarie 2004 23.600 [1] 61,60 euro („EUR”).

FIFTH SECTION

CASE OF

SARAFANOV AND OTHERS v. UKRAINE

(Application no. 32166/04)

JUDGMENT

STRASBOURG

14 December 2006

FINAL

14/03/2007

This judgment will become final in the circumstances set out in Article

44 §

2 of the Convention. It may be subject to editorial revision.

In the case of Sarafanov and Others v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Chamber composed of:

Mr

P.

Lorenzen

,

President

,

Mr

K.

Jungwiert

,

Mr

V.

Butkevych

,

Mrs

M.

Tsatsa-Nikolovska

,

Mr

J.

Borrego Borrego

,

Mrs

R.

Jaeger

,

Mr

M.

Villiger,

judges

,

and Mrs

C.

Westerdiek

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 20 November 2006,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 32166/04) against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by six Ukrainian nationals: Mr Nikolay Ivanovich Sarafanov, Mr Nikolay Markovich Kolbasa, Mr Nikolay Aleksandrovich Kuzminskiy, Mr Pavel Ivanovich Lysenko, Mr

Yevgeniy Mikhaylovich Seredin and Mr Pyotr Mikhaylovich Solonkin (“the applicants”) on 25

August

2004.

2.

The applicants were represented by Mr V.

Bychkovskiy from Miusinsk. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Y. Zaytsev.

3.

On 2

November

2005 the Court decided to communicate the complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol

No.

1 concerning the non-enforcement of the judgments in the applicants' favour to the Government. Under the provisions of Article

29

§

3 of the Convention, it decided to examine the merits of the application at the same time as its admissibility.

THE FACTS

I.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

4.

The applicants live in Miusinsk, the Lugansk region. The first, the third, the fourth, the fifth and the sixth applicants were born in 1943, 1936, 1940, 1950 and 1934 respectively. The second applicant did not specify the date of his birth.

5.

On 29

November

2000 the Krasnyy Luch Court (

Краснолуцький міський суд Луганської області

) awarded the first applicant UAH

286.68

[1]

against the State Mining Company Novopavlivska (“the Mine,”

ДВАТ

шахта „Новопавлівська”

) in compensation for a delayed salary payment.

6.

Additionally, between 2001 and 2004 (see annexed table) each of the applicants obtained a judgment of the Krasnyy Luch Court ordering the Mine to provide him with a certain quantity of coal.

7.

All of the judgments given in favour of the applicants became final and the enforcement writs in their respect were transferred to the Krasnyy Luch Bailiffs' Service (“the Bailiffs,”

Відділ державної виконавчої служби Краснолуцького міського управління юстиції

) for enforcement.

8.

On 8

February

2005 the Bailiffs informed the applicants that pursuant to a decision of the Lugansk Regional Commercial Court (

Господарський суд Луганської області

) of 14 November 2002, the Mine had been declared bankrupt and subjected to a financial rehabilitation procedure that was to continue until 31 December 2007. The Bailiffs further noted that the Mine was not mining any coal, due to the lack of financing from the State.

9.

The judgment of 29 November 2000 awarding compensation to the first applicant was enforced on 12 December 2005. The other judgments awarding the applicants coal have not been enforced.

II.

RELEVANT DOMESTIC LAW

10.

A description of the relevant domestic law can be found in

Sokur v.

Ukraine

(no. 29439/02, §

17-22, 26 April 2005).

THE LAW

11.

The applicants complained about the State authorities' failure to enforce the judgments of the Krasnyy Luch Court given in their favour in due time. They invoked Article 6 § 1 of the Convention and Article

1 of Protocol No. 1. The third applicant additionally invoked Article

13 of the Convention on the same grounds as Article 6 § 1. These provisions, insofar as relevant, provide as follows:

Article 6 § 1

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair and public hearing within a reasonable time by an independent and impartial tribunal established by law. ...”

Article 13

“Everyone whose rights and freedoms as set forth in the Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”

Article 1 of Protocol No. 1

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest .”

I.

ADMISSIBILITY

12.

The Government submitted no observations on the admissibility of the applicants' complaints.

13.

The Court concludes that the application raises issues of fact and law under the Convention, the determination of which requires an examination on the merits. The Court finds no ground for declaring it inadmissible. The Court must therefore declare it admissible.

II.

MERITS

14.

In their observations on the merits of the applicants' claims, the Government contended that there had been no violation of Article 6 § 1 of the Convention or Article

1 of Protocol No.

1.

15.

The applicants disagreed.

16.

The Court observes that the delay in enforcement of the judgment of 29

November

2000 in favour of the first applicant was five years and two weeks. It further notes that the other judgments given in the applicants' favour have not been enforced, the delays ranging from two years and ten months to five years and eight months.

17.

The Court recalls that it has already found violations of Article

6

§

1 of the Convention and Article

1

of Protocol

No.

1 in a number of similar cases (see, for instance,

Sokur v. Ukraine

, cited above, §§

36-37 and

Sharenok v. Ukraine

, no. 35087/02, §§

37-38, 22 February 2005).

18.

Having examined all the material in its possession, the Court considers that the Government have not put forward any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion in the present case.

19.

There has, accordingly, been a violation of Article

6

§

1 of the Convention and of Article

1

of Protocol

No.

1.

20.

The Court does not find it necessary in the circumstances to examine under Article

13 of the Convention the same complaint as under Article

6

§

1 (see

Derkach and Palek v. Ukraine

, nos. 34297/02 and 39574/02, § 42, 21 December 2004).

III.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

21.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

A.

Damage

22.

The applicants claimed the quantities of coal due to them under the judgments of the Krasnyy Luch Court and penalty interest for late execution of these judgments in respect of pecuniary damage.

23.

Additionally, they claimed the following sums in compensation for non-pecuniary damage

-

Mr

Nikolay Sarafanov - EUR

2,000;

-

Mr

Nikolay Kolbasa – EUR

2,000;

-

Mr

Nikolay Kuzminskiy – UAH

5,000 (EUR

800);

-

Mr

Pavel Lysenko - UAH

3,000 (EUR

480);

-

Mr

Yevgeniy Seredin – UAH

3,000 (EUR

480); and

-

Mr

Pyotr Solonkin - UAH

3,000 (EUR

480).

24.

The Government submitted that the applicants' claims for pecuniary damage should be rejected. They however agreed to pay the amounts claimed by the applicants in respect of non-pecuniary damage.

25.

The Court recalls that the judgments awarding the applicants certain quantities of coal have not been enforced. It therefore finds that the Government should enforce these judgments in settlement of the applicants' claims for pecuniary damage. However, having regard to the circumstances of the case and the submissions of the parties, the Court also awards the applicants the amounts claimed by them in respect of non-pecuniary damage.

B.

Costs and expenses

26.

The applicants also requested the Court to compensate them for the costs and expenses incurred in connection with their Convention proceedings, without specifying any amounts.

27.

The Government requested the Court to rule on an equitable basis.

28.

According to the Court's case-law, an applicant is entitled to reimbursement of his costs and expenses only in so far as it has been shown that these have been actually and necessarily incurred and were reasonable as to quantum. In the present case, the Court recalls that the applicants, represented by counsel, failed to specify any sums and did not present any supporting documents. Regard being had to the information in its possession and the above criteria, the Court gives no award.

C.

Default interest

29.

The Court considers it appropriate that the default interest should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Declares

the application admissible;

2.

Holds

that there has been a violation of Article

6

§

1 of the Convention;

3.

Holds

that there is no need to examine the complaint under Article

13 of the Convention;

4.

Holds

that there has been a violation of Article

1 Protocol

No.

1 of the Convention;

4.

Holds

(a)

that within three months from the date on which the judgment becomes final in accordance with Article

44

§

2 of the Convention, the respondent State is to enforce the judgments of the Krasnyy Luch Court given in the applicants' favour and to pay the applicants the following sums in respect of non-pecuniary damage:

-

to Mr

Nikolay Sarafanov, EUR

2,000 (two thousand euros);

-

to Mr

Nikolay Kolbasa, EUR

2,000 (two thousand euros);

-

to Mr

Nikolay Kuzminskiy, EUR

800 (eight hundred euros);

-

to Mr

Pavel Lysenko, EUR

480 (four hundred eighty euros);

-

to Mr

Yevgeniy Seredin EUR

480 (four hundred eighty euros); and

-

to Mr

Pyotr Solonkin, EUR

480 (four hundred eighty euros)

plus any tax that may be chargeable;

(b)

that the above amounts shall be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(c)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

5.

Dismisses

the remainder of the applicants' claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 14 December 2006, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Claudia

Westerdiek

Peer

Lorenzen

Registrar

President

APPENDIX

List of the judgments of the Krasnyy Luch Court in respect of coal

Applicant

The court decision (date)

The award of coal (kilos)

Mr Sarafanov

18 May 2001

14,750

Mr Kolbasa

24 May 2001

11,800

Mr Kuz'minskiy

18 April 2001

14,750

Mr Lysenko

18 February 2004

20,650

Mr Seredin

18 February 2004

17,700

Mr Solonkin

18 February 2004

23,600

[1]

.

61.60 euros (“EUR”).