ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2497/2012

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 224 din 07 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 4176/91/2011 a fost condamnat inculpatul G.I. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 76 alin. (3) C. pen. a fost înlăturată pedeapsa complementară. În condițiile art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a menținut arestarea preventivă a inculpatului. S-a dedus din pedeapsă perioada executată începând cu 04 iulie 2011 la zi. S-a constatat că partea vătămată G.M. nu s-a constituit parte civilă. A fost obligat inculpatul la 5000 lei daune morale către partea civilă C.D.

și s-au respins pretențiile materiale ca neîntemeiate. În baza art. 7 alin. (1) din Legea 76/2008 s-a dispus recoltarea de probe biologice de la inculpatul G.I. A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile către Spitalul de Urgență „Sf. Pantelimon" Focșani la suma de 446,00 lei și către Serviciul de Ambulanță Județean Vrancea la suma de 723,42 lei plus dobânzile legale pentru ambele sume începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a debitelor. A fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul pentru apărătorul din oficiu în sumă de 100 lei a fost plătit din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea nr. 1435/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.I.

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., constând în aceea că în seara de 02 iulie 2011, în jurul orei 20 00 , pe fondul unei stări conflictuale mai vechi și a unei puternice stări de tulburare (determinată de injuriile și comportamentul violent manifestat inițial față de el de una din părțile vătămate), în timp ce se afla pe un drum public în zona magazinului numitului B.G. în aceeași împrejurare, a aplicat lovituri cu un topor în zona capului atât lui G.M. cât și lui C.D., urmărind suprimarea vieții celor două victime, rezultat socialmente periculos care nu s-a produs.

Examinând actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În seara de 02 iulie 2011, în jurul orei 20 00 , inculpatul G.I. s-a deplasat la magazinul numitului B.G., pentru unele cumpărături. Anterior, la aceeași unitate comercială au ajuns părțile vătămate G.M. și C.D., împreună cu frații S.C. și S.I., care intenționau să facă unele cumpărături și să consume câte o bere. Întrucât între G.I. și G.M. exista o stare conflictuală mai veche, inculpatul, pentru a evita orice incident, nu a intrat în incinta magazinului, ci s-a așezat pe o bancă situată pe partea cealaltă a drumului comunal, unde stătea de vorbă cu un alt localnic, respectiv cu numitul G.M.I. Acesta din urmă avea asupra sa un topor pe care l-a înfipt într-o buturugă.

La scurt timp partea vătămată G.M. (unchiul martorului G.M.I.) l-a observat în zonă pe G.I., moment în care a început să-i adreseze injurii, a smuls o scândură din gardul magazinului și s-a îndreptat spre inculpat pentru a-l lovi. Fiind sub o puternică stare de tulburare, de surescitare psihică, G.I. a luat toporul adus de G.M.I. și s-a îndreptat la rândul său spre partea vătămată G.M. Cei doi s-au întâlnit în mijlocul drumului, împrejurare în care G.I. a ridicat toporul și a încercat să-l lovească în cap pe G.M., partea vătămată ferindu-se și parând lovitura cu acea scândură pe care o avea în mâini. Datorită loviturii scândura s-a rupt în două, iar cu unul din cele două capete G.M. l-a lovit pe inculpat peste antebrațul stâng.

în apărarea numitului G.M. a intervenit C.D., care a fost lovit de inculpat de două ori cu muchia peste umărul drept și cu tăișul toporului în zona capului. întrucât partea vătămată C.D. a început să sângereze abundent, G.I. a abandonat toporul și a fugit spre domiciliul său, timp în care între G.M. și G.M.I. violentele au continuat. În cele din urmă G.M.I. a fugit și el spre domiciliul său, iar C.D., care suferise o plagă deschisă la urechea dreaptă, a fost transportat cu ambulanța la Spitalul Județean de Urgență „Sf.Pantelimon" Focșani unde a rămas internat în secția chirurgie până a doua zi. Pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele organele de urmărire penală au dispus efectuarea unor constatări medico-legale față de partea vătămată C.D.

și inculpatul G.I., de către specialiști din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală Vrancea. Astfel, la fila 53 dosar urmărire penală, prin raportul de constatare medico-legală nr.139 B din 04 iulie 2011, s-au concluzionat următoarele: numitul C.D. prezintă leziuni de natură traumatică, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur, cu muchii ascuțite și pot data din 02 iulie 2011; din punct de vedere medico-legal, la momentul actual, necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare; prin natura lor și la momentul producerii, leziunile traumatice nu au pus în primejdie viața sus-numitului; timpul de îngrijiri medicale real va fi stabilit numai după efectuarea examenului radiologie al mandibulei.

Ulterior prin raportul din 18 iulie 2011 (aflat la fila 55 dosar urmărire penală), după primirea tuturor datelor medicale au fost formulate următoarele concluzii: numitul C.D.

prezintă plagă contuză, excoriații, pareză facială periferică dreaptă; leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu corp dur cu muchii ascuțite și pot data din 02 iulie 2011; din punct de vedere medico-legal, timpul de îngrijiri medicale acordat inițial (prin raportul de constatare medico-legală nr. 139B din 04 iulie 2011) se prelungește totalizând 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (acest interval ia în considerare pareza facială periferică dreaptă); leziunile traumatice prin natura lor și la momentul producerii nu au pus în primejdie viața sus-numitului; pareza facială periferică dreaptă are potențial infirmizant; aprecierea/constatarea unei eventuale infirmități fizice permanente posttraumatice se va putea face (doar prin examinarea nemijlocită a persoanei) după epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice de recuperare anatomo-funcțională, nu mai devreme de șase luni de la momentul traumatic.

Prin raportul nr. 141/B din 05 iulie 2011 (aflat la fila 58 dosar urmărire penală) aceiași specialiști au concluzionat, după examinarea inculpatului G.I., faptul că acesta a prezentat o echimoză pe antebrațul stâng, care s-a putut produce la 02 iulie 2011 prin lovire cu corp dur, cu suprafața alungită, în condițiile unui mecanism de apărare, necesitând pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale. Prima instanță a arătat că situația de fapt astfel cum a fost reținută mai sus rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului, rapoartele de expertiză și de constatare medico-legală, raportul de expertiză psihiatrică nr. A1/7676/2011 al Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici", coroborate cu declarațiile părții vătămate G.M.

și ale părții civile C.D. date în cursul urmăririi penale (la filele (15-20 dosar urmărire penală) și la instanță (la filele 25,26) și în parte cu declarațiile inculpatului G.I. date în cursul urmăririi penale (la filele 21-26) și la instanță (la filele 23,24) precum și cu declarațiile martorilor C.L., S.C., S.I. date la urmărirea penală (la filele 27-39) și la instanță (la filele 96,117,118) și ale martorului B.N. dată la instanță (la fila 49). Instanța de fond a reținut că în drept fapta inculpatului G.I., care în seara de 02 iulie 2011, în jurul orei 20 00 , pe fondul unei stări conflictuale mai vechi și a unei puternice stări de tulburare determinată de injuriile și comportamentul violent manifestat inițial față de el de una dintre părțile vătămate, în timp ce se afla pe un drum public, în zona magazinului numitului B.G.

, în aceeași împrejurare, a aplicat lovituri cu un topor în zona capului, atât lui G.M. cât și lui C.D., urmărind suprimarea vieții celor două victime, rezultat care nu s-a produs, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (2) C. pen. pentru care urmează să răspundă penal. Prima instanță a arătat că pentru această încadrare juridică de tentativă la omor deosebit de grav față de cele două părți vătămate G.M. și C.D., și nu de încăierare prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. față de partea vătămată G.M.

și de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. (1) C. pen. raportat la art. 180 alin. (2) C. pen. față de partea vătămată C.D., pledează următoarele argumente: Prima instanță a reținut că din această declarație rezultă cu certitudine că obiectul vulnerant folosit de inculpat a fost toporul, că inculpatul a ridicat toporul să lovească pe partea vătămată G.M. care a parat cu scândura, că între timp a intervenit partea civilă C.D. care a apucat de coada toporului, că inculpatul și C.D. trăgeau de topor, că între timp a intervenit și G.M. și că inculpatul l-a lovit mai apoi pe C.D. cu toporul. Instanța de fond a arătat că nu pot fi reținute susținerile inculpatului cum că acesta nu l-ar fi lovit pe C.D.

de două ori cu muchia toporului peste umărul drept și cu tăișul în zona capului și că l-ar fi lovit în mod indirect, întrucât expertiza medicală nr. 139 B din 04 iulie 2011 și raportul din 08 iulie 2011 (depuse la filele 54-56 în dosarul de urmărire penală) menționează gravitatea leziunilor pe care le prezintă C.D. și anume : pe cap, preauricular dreapta, la nivelul inserției lobului auricular, plagă contuză liniară dispusă vertical, de aproximativ 2 cm lungime, suturată chirurgical, plagă situată pe fond tumefiat, sensibil la palpare; pe cap, la nivelul pavilionului auricular drept, pe antehelix 1n 1/3 medie,două zone excoriate superficiale, neregulate juxtapuse, 0,6/0,2 cm și respectiv 1,2/0,5 cm, crustă hematică fină maronie.

De asemenea, se consemnează ca diagnostic „TC facial cu plagă contuză lob urechea dreaptă. Traumatism toracic închis+umăr drept" La examenul ORL efectuat la data de 04 iulie 2011, se consemnează : „traumatism facial acut cu plagă tăiată reg. preauriculară dr.; traumatism otic drept cu leziune perete inferior CAE și sufuziuni hemoragice la nivelul membranei timpanice; pareză facială dr. posttraumatică. S-a recomandat Rx.mandibulă". Concluziile acestei expertize sunt în sensul că „numitul C.D. prezintă leziuni de natură traumatică, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur cu muchii ascuțite și pot data din 02 iulie 2011". Nu lipsit de importanță este că prin suplimentul la raportul de expertiză (aflat la fila 56 dosar urmărire penală), se arată că partea civilă C.D.

prezintă plagă contuză, excoriații, pareză facială periferică dreaptă și că pareza facială periferică dreapta are potențial infirmizant situație față de care convingerea instanței de fond este că inculpatul a lovit pe C.D. de două ori cu muchia toporului peste umărul drept și cu tăișul în zona capului. Prima instanță a arătat că faptul că inculpatul a lovit și cu tăișul în zona capului rezultă tot din raportul de constatare medico-legală nr. 139/P din 04 iulie 2011 și din suplimentul la acest raport, care consemnează că leziunile părții civile C.D. s-au putut produce prin lovire cu corp dur cu muchii ascuțite.

Prima instanță a reținut că obiectul vulnerant folosit, respectiv toporul și zona vitală vizată a corpului, respectiv capul, duc la concluzia că inculpatul a urmărit suprimarea vieții părții vătămate având în vedere totodată și intensitatea loviturilor aplicate care au dus la pareză facială periferică dreapta, așa cum s-a consemnat în raportul de expertiză și suplimentul la acest raport (filele 54-57 dosar urmărire penală). Față de cele de mai sus, prima instanță nu a dispus schimbarea de încadrare juridică în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 180 alin. (2) C. pen., întrucât este pe deplin dovedită infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav față de partea civilă C.D.

În ceea ce privește partea vătămată G.M. prima instanță nu a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., reținând că și în această situație rezultă cu certitudine că inculpatul a folosit ca obiect pentru lovire toporul, iar zona vizată a fost o zonă vitală și anume capul. Chiar dacă partea vătămată G.M. nu s-a prezentat la spital, obiectul vulnerant folosit și zona vitală vizată pledează pentru infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav și nicidecum pentru infracțiunea de încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. S-a apreciat că, față de cele două părți vătămate este dovedită intenția directă cu care a acționat inculpatul, aceasta rezultând din faptul că inculpatul a aplicat lovituri ambelor victime în zone vitale, cu un obiect apt de a produce decesul.

Prima instanță a aplicat în cauza de față și dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., așa cum s-a reținut și prin actul de inculpare, având în vedere că inculpatul G.I. a săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări și emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, respectiv G.M., produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității inculpatului. Prima instanță a arătat că, din actele și lucrările dosarului rezultă că partea vătămată G.M. l-a observat în zonă pe G.I., moment în care a început să-i adreseze injurii, a smuls o scândură din gardul magazinului și s-a îndreptat spre inculpat pentru a-l lovi. Împotriva sentinței sus-menționate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul G.I.

Prin decizia penală nr. 77 din 4 aprilie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul G.I., împotriva sentinței penale nr. 224 din 07 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 4176/91/2011. A fost desființată în parte sentința penală apelată, fiind înlăturate dispozițiile de obligare a inculpatului G.I. la plata despăgubirilor civile către părțile civile Spitalul Județean de Urgență „Sf. Pantelimon" Focșani și Serviciul de Ambulanță Județean Vrancea și în rejudecare: În baza art. 14 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C.civ., a fost obligat inculpatul G.I.

la plata despăgubirilor civile, astfel: - 223 lei plus dobânda legală aferentă, calculată până la data efectuării plății, către partea civilă Spitalul Județean de Urgență „Sf.Pantelimon Focșani; - 361,71 lei plus dobânda legală aferentă calculată până la data efectuării plății, către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Vrancea. Conform disp. art. 109 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus restituirea corpului delict (un topor) către martorul G.M.I., depus la compartimentul corpuri delicte al Tribunalului Vrancea, conform procesului verbal încheiat la 25 august 2011 (f.17 dosar fond) și s-a pus în vedere martorului că este obligat să îl păstreze până la soluționarea definitivă a cauzei.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. În baza disp. art. 383 alin. (1) 1 C. proc. pen. în ref. la art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului G.I., iar conform disp. art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G.I., durata reținerii și arestării preventive de la 04 iulie 2011 la zi. Împotriva deciziei penale nr. 77 din 4 aprilie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul G.I. În ședința publică din 1 august 2012, recurentul inculpat, asistat de apărător ales, a învederat instanței că își retrage recursul declarat. Față de această manifestare de voință a recurentului inculpat, urmează a se lua act de retragerea recursului declarat de acesta, în conformitate cu dispozițiile art. 385 4 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc.

pen. și a se dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E la act de retragerea recursului declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 77 din 4 aprilie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 4 iulie 2011 la 1 august 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 1 august 2012.