ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2497/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2497/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 224 din

07 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 4176/91/2011

a fost condamnat inculpatul G.I. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 76

alin. (3) C. pen. a fost înlăturată pedeapsa complementară.

În condițiile art.

71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a menținut arestarea preventivă a

inculpatului.

S-a dedus din

pedeapsă perioada executată începând cu 04 iulie 2011 la zi.

S-a constatat

că partea vătămată G.M. nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat

inculpatul la 5000 lei daune morale către partea civilă C.D. și s-au respins

pretențiile materiale ca neîntemeiate.

În baza art. 7

alin. (1) din Legea 76/2008 s-a dispus recoltarea de probe biologice de la

inculpatul G.I.

A fost obligat

inculpatul la despăgubiri civile către Spitalul de Urgență „Sf.

Pantelimon" Focșani la suma de 446,00 lei și către Serviciul de Ambulanță

Județean Vrancea la suma de 723,42 lei plus dobânzile legale pentru ambele sume

începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la achitarea

integrală a debitelor.

A fost obligat

inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul

pentru apărătorul din oficiu în sumă de 100 lei a fost plătit din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a

pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea nr. 1435/P/2011 s-a

dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.I. pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de

art. 20 C. pen. raportat la art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen. cu

aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., constând în aceea că în seara de 02 iulie 2011,

în jurul orei 20

00

, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi și a

unei puternice stări de tulburare (determinată de injuriile și comportamentul

violent manifestat inițial față de el de una din părțile vătămate), în timp ce

se afla pe un drum public în zona magazinului numitului B.G. în aceeași

împrejurare, a aplicat lovituri cu un topor în zona capului atât lui G.M. cât

și lui C.D., urmărind suprimarea vieții celor două victime, rezultat

socialmente periculos care nu s-a produs.

Examinând

actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut următoarea situație de

fapt:

În seara de 02

iulie 2011, în jurul orei 20

00

, inculpatul G.I. s-a deplasat la

magazinul numitului B.G., pentru unele cumpărături.

Anterior, la

aceeași unitate comercială au ajuns părțile vătămate G.M. și C.D., împreună cu

frații S.C. și S.I., care intenționau să facă unele cumpărături și să consume

câte o bere.

Întrucât între

G.I. și G.M. exista o stare conflictuală mai veche, inculpatul, pentru a evita

orice incident, nu a intrat în incinta magazinului, ci s-a așezat pe o bancă

situată pe partea cealaltă a drumului comunal, unde stătea de vorbă cu un alt

localnic, respectiv cu numitul G.M.I. Acesta din urmă avea asupra sa un topor

pe care l-a înfipt într-o buturugă.

La scurt timp

partea vătămată G.M. (unchiul martorului G.M.I.) l-a observat în zonă pe G.I.,

moment în care a început să-i adreseze injurii, a smuls o scândură din gardul

magazinului și s-a îndreptat spre inculpat pentru a-l lovi.

Fiind sub o

puternică stare de tulburare, de surescitare psihică, G.I. a luat toporul adus

de G.M.I. și s-a îndreptat la rândul său spre partea vătămată G.M. Cei doi s-au

întâlnit în mijlocul drumului, împrejurare în care G.I. a ridicat toporul și a

încercat să-l lovească în cap pe G.M., partea vătămată ferindu-se și parând

lovitura cu acea scândură pe care o avea în mâini.

Datorită

loviturii scândura s-a rupt în două, iar cu unul din cele două capete G.M. l-a

lovit pe inculpat peste antebrațul stâng. în apărarea numitului G.M. a

intervenit C.D., care a fost lovit de inculpat de două ori cu muchia peste

umărul drept și cu tăișul toporului în zona capului. întrucât partea vătămată

C.D. a început să sângereze abundent, G.I. a abandonat toporul și a fugit spre

domiciliul său, timp în care între G.M. și G.M.I. violentele au continuat.

În cele din

urmă G.M.I. a fugit și el spre domiciliul său, iar C.D., care suferise o plagă

deschisă la urechea dreaptă, a fost transportat cu ambulanța la Spitalul

Județean de Urgență „Sf.Pantelimon" Focșani unde a rămas internat în

secția chirurgie până a doua zi.

Pentru

lămurirea cauzei sub toate aspectele organele de urmărire penală au dispus

efectuarea unor constatări medico-legale față de partea vătămată C.D. și

inculpatul G.I., de către specialiști din cadrul Serviciului Județean de

Medicină Legală Vrancea.

Astfel, la

fila 53 dosar urmărire penală, prin raportul de constatare medico-legală nr.139

B din 04 iulie 2011, s-au concluzionat următoarele: numitul C.D. prezintă

leziuni de natură traumatică, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu corp

dur, cu muchii ascuțite și pot data din 02 iulie 2011; din punct de vedere

medico-legal, la momentul actual, necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale

pentru vindecare; prin natura lor și la momentul producerii, leziunile traumatice

nu au pus în primejdie viața sus-numitului; timpul de îngrijiri medicale real

va fi stabilit numai după efectuarea examenului radiologie al mandibulei.

Ulterior prin

raportul din 18 iulie 2011 (aflat la fila 55 dosar urmărire penală), după

primirea tuturor datelor medicale au fost formulate următoarele concluzii:

numitul C.D. prezintă plagă contuză,

excoriații,

pareză facială periferică dreaptă; leziunile traumatice s-au putut

produce

prin lovire cu corp dur cu muchii ascuțite și pot data din

02 iulie 2011; din punct de vedere medico-legal,

timpul de îngrijiri medicale

acordat inițial (prin raportul de

constatare medico-legală nr.

139B din 04

iulie 2011) se prelungește totalizând 16-18 zile de îngrijiri medicale

pentru

vindecare (acest interval ia în considerare pareza facială periferică dreaptă);

leziunile traumatice prin natura lor și la momentul producerii nu au pus în

primejdie viața sus-numitului; pareza facială periferică dreaptă are potențial

infirmizant; aprecierea/constatarea unei eventuale infirmități

fizice permanente posttraumatice se va putea face

(doar prin examinarea

nemijlocită a persoanei) după epuizarea tuturor

mijloacelor terapeutice de recuperare anatomo-funcțională, nu mai devreme de

șase luni de la momentul traumatic.

Prin raportul

nr. 141/B din 05 iulie 2011 (aflat la fila 58 dosar urmărire

penală) aceiași specialiști au concluzionat, după

examinarea inculpatului

G.I., faptul că acesta a prezentat o echimoză pe

antebrațul stâng, care s-a putut produce la 02 iulie 2011 prin lovire cu corp

dur, cu suprafața alungită, în condițiile unui mecanism de apărare, necesitând

pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale.

Prima instanță

a arătat că situația de fapt astfel cum a fost reținută mai sus rezultă din

procesul verbal de cercetare la fața locului, rapoartele de expertiză și de

constatare medico-legală, raportul de expertiză psihiatrică nr. A1/7676/2011 al

Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici", coroborate cu

declarațiile părții vătămate G.M. și ale părții civile C.D. date în cursul

urmăririi penale (la filele (15-20 dosar urmărire penală) și la instanță (la

filele 25,26) și în parte cu declarațiile inculpatului G.I. date în cursul

urmăririi penale (la filele 21-26) și la instanță (la filele 23,24) precum și

cu declarațiile

martorilor C.L., S.C., S.I.

date la urmărirea

penală (la filele 27-39) și la instanță (la filele

96,117,118) și ale martorului B.N. dată la instanță (la fila 49).

Instanța de

fond a reținut că în drept fapta inculpatului G.I., care în seara de 02 iulie

2011, în jurul orei 20

00

, pe fondul unei stări conflictuale mai

vechi și a unei puternice stări de tulburare determinată de injuriile și

comportamentul violent manifestat inițial față de el de una dintre părțile

vătămate, în timp ce se afla pe un drum public, în

zona magazinului numitului B.G.

,

în aceeași împrejurare, a aplicat lovituri cu un topor în zona

capului,

atât lui G.M. cât și lui C.D., urmărind suprimarea vieții celor două victime,

rezultat care nu s-a produs, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea

art. 73 lit. b) C. pen. cu referire la art.

76

alin. (2) C. pen. pentru care urmează să răspundă penal.

Prima instanță

a arătat că pentru această încadrare juridică de tentativă la omor deosebit de

grav față de cele două părți vătămate G.M. și C.D., și nu de încăierare prev.

de art. 322 alin. (1) C. pen. față de partea vătămată G.M. și de vătămare

corporală din culpă

prev. de

art.

184 alin. (1) C. pen. raportat la art. 180 alin. (2) C. pen. față de partea

vătămată C.D., pledează următoarele argumente:

Prima instanță

a reținut că din această declarație rezultă cu certitudine că obiectul

vulnerant folosit de inculpat a fost toporul, că inculpatul a ridicat toporul

să lovească pe partea vătămată G.M. care a parat cu scândura, că între timp a

intervenit partea civilă C.D. care a apucat de coada toporului, că inculpatul

și C.D. trăgeau de topor, că între timp a intervenit și G.M. și că inculpatul

l-a lovit mai apoi pe C.D. cu toporul.

Instanța de

fond a arătat că nu pot fi reținute susținerile inculpatului cum că acesta nu

l-ar fi lovit pe C.D. de două ori cu muchia toporului peste umărul drept și cu

tăișul în zona capului și că l-ar fi lovit în mod indirect, întrucât expertiza

medicală nr. 139 B din 04 iulie 2011 și raportul din 08 iulie 2011 (depuse la

filele 54-56 în dosarul de urmărire penală) menționează gravitatea leziunilor

pe care le prezintă C.D. și anume : pe cap, preauricular dreapta, la nivelul

inserției lobului auricular, plagă contuză liniară dispusă vertical, de

aproximativ 2 cm lungime, suturată chirurgical, plagă situată pe fond tumefiat,

sensibil la palpare; pe cap, la nivelul pavilionului auricular drept, pe

antehelix 1n 1/3 medie,două zone excoriate superficiale, neregulate juxtapuse,

0,6/0,2 cm și respectiv 1,2/0,5 cm, crustă hematică fină maronie.

De asemenea,

se consemnează ca diagnostic „TC facial cu plagă contuză lob urechea dreaptă.

Traumatism toracic închis+umăr drept"

La examenul

ORL efectuat la data de 04 iulie 2011, se consemnează : „traumatism facial acut

cu plagă tăiată reg. preauriculară dr.; traumatism otic drept cu leziune perete

inferior CAE și sufuziuni hemoragice la nivelul membranei timpanice; pareză

facială dr. posttraumatică. S-a recomandat Rx.mandibulă".

Concluziile

acestei expertize sunt în sensul că „numitul C.D. prezintă leziuni de natură

traumatică, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur cu muchii

ascuțite și pot data din 02 iulie 2011".

Nu lipsit de

importanță este că prin suplimentul la raportul de expertiză (aflat la fila 56

dosar urmărire penală), se arată că partea civilă C.D. prezintă plagă contuză,

excoriații, pareză facială periferică dreaptă și că pareza facială periferică

dreapta are potențial infirmizant situație față de care convingerea instanței

de fond este că inculpatul a lovit pe C.D. de două ori cu muchia toporului

peste umărul drept și cu tăișul în zona capului.

Prima instanță

a arătat că faptul că inculpatul a lovit și cu tăișul în zona capului rezultă

tot din raportul de constatare medico-legală nr. 139/P din 04 iulie 2011 și din

suplimentul la acest raport, care consemnează că leziunile părții civile C.D.

s-au putut produce prin lovire cu corp dur cu muchii ascuțite.

Prima instanță

a reținut că obiectul vulnerant folosit, respectiv toporul și zona vitală

vizată a corpului, respectiv capul, duc la concluzia că inculpatul a urmărit

suprimarea vieții părții vătămate având în vedere totodată și intensitatea

loviturilor aplicate care au dus la pareză facială periferică dreapta, așa cum

s-a consemnat în raportul de expertiză și suplimentul la acest raport (filele

54-57 dosar urmărire penală).

Față de cele

de mai sus, prima instanță nu a dispus schimbarea de încadrare juridică în

infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (1) C.

pen. cu referire la art. 180 alin. (2) C. pen., întrucât este pe deplin dovedită

infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav față de partea civilă C.D.

În ceea ce

privește partea vătămată G.M. prima instanță nu a dispus schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea de încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.,

reținând că și în această situație rezultă cu certitudine că inculpatul a

folosit ca obiect pentru lovire toporul, iar zona vizată a fost o zonă vitală

și anume capul. Chiar dacă partea vătămată G.M. nu s-a prezentat la spital,

obiectul vulnerant folosit și zona vitală vizată pledează pentru infracțiunea

de tentativă la omor deosebit de grav și nicidecum pentru infracțiunea de

încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

S-a apreciat

că, față de cele două părți vătămate este dovedită intenția directă cu care a

acționat inculpatul, aceasta rezultând din faptul că inculpatul a aplicat

lovituri ambelor victime în zone vitale, cu un obiect apt de a produce decesul.

Prima instanță

a aplicat în cauza de față și dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., așa cum s-a

reținut și prin actul de inculpare, având în vedere că inculpatul G.I. a

săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări și emoții

determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, respectiv G.M.,

produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității inculpatului.

Prima instanță

a arătat că, din actele și lucrările dosarului rezultă că partea vătămată G.M.

l-a observat în zonă pe G.I., moment în care a început să-i adreseze injurii, a

smuls o scândură din gardul magazinului și s-a îndreptat spre inculpat pentru

a-l lovi.

Împotriva

sentinței sus-menționate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

Vrancea și inculpatul G.I.

Prin decizia

penală nr. 77 din 4 aprilie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul G.I., împotriva sentinței penale nr. 224

din 07 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 4176/91/2011.

A fost

desființată în parte sentința penală apelată, fiind înlăturate dispozițiile de

obligare a inculpatului G.I. la plata despăgubirilor civile către părțile

civile Spitalul Județean de Urgență „Sf. Pantelimon" Focșani și Serviciul

de Ambulanță Județean Vrancea și în rejudecare:

În baza art. 14

C. proc. pen. combinat cu art. 998 C.civ., a fost obligat inculpatul G.I. la

plata despăgubirilor civile, astfel:

- 223 lei plus

dobânda legală aferentă, calculată până la data efectuării plății, către partea

civilă Spitalul Județean de Urgență „Sf.Pantelimon Focșani;

- 361,71 lei

plus dobânda legală aferentă calculată până la data efectuării plății, către

partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Vrancea.

Conform

disp. art. 109

alin. (3) C. proc. pen.,

s-a dispus restituirea corpului delict (un topor) către martorul G.M.I., depus

la compartimentul corpuri delicte al Tribunalului Vrancea, conform procesului

verbal încheiat la 25 august 2011

(f.17

dosar fond) și s-a pus în vedere martorului că este obligat să îl păstreze până

la soluționarea definitivă a cauzei.

Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza

disp. art. 383

alin. (1)

1

C.

proc. pen. în ref. la art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a

inculpatului G.I., iar conform

disp. art. 383

alin.

(2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G.I., durata

reținerii și arestării preventive de la 04 iulie 2011 la zi.

Împotriva deciziei

penale nr. 77 din 4 aprilie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul G.I.

În ședința

publică din 1 august 2012, recurentul inculpat, asistat de apărător ales, a

învederat instanței că își retrage recursul declarat.

Față de

această manifestare de voință a recurentului inculpat, urmează a se lua act de

retragerea recursului declarat de acesta, în conformitate cu dispozițiile art. 385

4

alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen. și a se dispune obligarea acestuia

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

la act de

retragerea recursului declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr.

77 din 4 aprilie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la

4 iulie 2011 la 1 august 2012.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 1 august

2012.