ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 681/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 681/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului penal de față; în

baza actelor de la dosar constată următoarele;

Prin

sentința penală nr. 209 din 28 septembrie 2012 a Tribunalului Vrancea a fost

condamnat inculpatul V.G. la o pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare și

5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și

lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin.

(1) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit.

b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din

durata pedepsei principale aplicată inculpatului perioada reținerii și

arestării preventive, cu începere de la 24 iunie 2012 lăzi.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

Conform art. 118 lit. b) C. pen. s-a

dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit cu o lungime totala de 19,5 cm,

cu mâner din plastic transparent, prins în 3 nituri, ridicat de la fața

locului, conform procesului verbal întocmit la data de 24 iunie 2012 (fila 30

dosar u.p.) și care se află în custodia Poliției Adjud.

Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008

s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, în vederea

introducerii profilefor genetice în S.N.D.G.J.

A fost obligat inculpatul să plătească

părții civile Serviciul de Ambulanță Vrancea suma de 153 lei, cheltuieli de

transport pe ruta Costișa-Adjud, plus dobânda legală până la achitarea

integrală a sumei.

În motivarea hotărârii s-a arătat că,

prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea nr. 1025/P din 06

septembrie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.G., pentru

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) și art. 175

alin. (1) lit. c) C. pen.

Inculpatul a fost reținut pentru o

perioada de 24 ore, prin Ordonanța nr. 11 din 24,06.2012 ș! apoi arestat

preventiv pentru 29 zile, începând cu data de 24 iunie 2012, prin încheierea

Tribunalului Vrancea din 24 iunie 2012.

S-a reținut în actul de sesizare că în

noaptea de 23 iunie 2012, în jurul orelor 21.00-22.00, în timp ce se afla în

curtea locuinței sale din comuna Tănăsoaia, sat. Costișa, județul Vrancea, pe

fondul unui conflict spontan și al consumului de băuturi alcoolice, i-a aplicat

două lovituri cu un cuțit, fratelui său, V.D., cu care locuia în același

imobil, în zona gâtului și a abdomenului, cauzându-i plăgi înjunghiate care au

dus la decesul victimei.

Inculpatul a fost audiat în cursul

urmăririi penale și a recunoscut fapta, astfel cum a fost reținută în

rechizitoriu.

În faza de cercetare judecătorească,

inculpatul a solicitat și instanța i-a admis, judecarea în procedura

simplificată, în condițiile art. 320

1

C. proc. pen. Cu ocazia

audierii la instanță, inculpatul a recunoscut din nou fapta și a soiicitat

judecarea lui pe baza materialului de urmărire penală pe care și I-a însușit.

În cauză s-a constituit parte civilă

doar Serviciul de Ambulanță Vrancea, cu suma de 153 lei, reprezentând

cheltuieli ocazionate cu transportul victimei din localitatea de domiciliu la

spitalul din Adjud.

Din examinarea coroborată a

materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța de fond

a reținut următoarea situație de fapt:'

Inculpatul V.D. este frate cu victima

V.D., niciunul dintre aceștia nu au fost căsătoriți și din august 2011 locuiau

în același imobil, din comuna Tănăsoaia, sat. Costișa, județul Vrancea, în

camere separate, la 1,5 km de locuința părinților lor. în această perioadă, cei

doi au consumat frecvent alcool și pe acest fond se agresau reciproc,în special

victima având un comportament violent.

În ziua de 23 iunie 2012, ambele părți

au efectuat diverse munci agricole, în afara gospodăriei lor și au consumat

băuturi alcoolice, seara cei doi întâlnindu-se în locuința comună.

În jurul orelor 20.30-21.00, între cei

doi s-a iscat un conflict spontan, împrejurare în care, în timp ce inculpatul

era întins pe un pat, într-una dintre încăperile locuinței, ar fi fost

amenințat cu moartea de victimă, aceasta având în mână o furcă fără coadă și

apoi o bucată de fier beton de aproximativ 30 cm. Deși nu a fost lovit,

inculpatul s-a enervat, s-a ridicat din pat, a luat un cuțit de pe masă și s-a

îndreptat către fratele sau, surprinzându-l pe acesta în curte, la o distanță

de circa 2-3 metri de prispa casei, unde I-a lovit, o singura dată, în partea

stângă a abdomenului, cauzându i o plagă înjunghiată.

În acest moment, victima, pentru a se

salva, l-a împins pe inculpat, acesta lovindu-se cu spatele de prispa casei,

după care victima a încercat sa se refugieze spre poarta de ieșire la drumul

public din vecinătate.

Cu toate acestea, inculpatul l-a

urmărit pe fratele său în curte, iar in apropierea porții l-a lovit, a doua

oară cu cuțitul în partea laterală stângă a gâtului, cauzându-i victimei o altă

plaga înjunghiată, de unde-i curgea sânge abundent.

Datorită celei de-a doua lovituri,

victima nu s-a mai putut deplasa si s-a prăbușit pe sol, chiar în acel loc,

unde inculpatul a dezbrăcat-o de cămașa pe care o purta și i-a înfășurat-o în

jurul gâtului, cu intenția de a-i opri hemoragia care s-a declanșat, dar era

deja prea târziu. La scurt timp, inculpatul a realizat că fratele său a

decedat, a aruncat cuțitul în curte, unde a și fost găsit de organele de

cercetare penală, și a fugit spre imobilul părinților săi, aducându-le acestora

la cunoștință că l-a omorât pe fratele sau.

Mama și fratele părților, V.M. și V.M.

s-au deplasat imediat la locul faptei și l-au găsit pe V.D. decedat, în curte,

la o distanță de 3-4 metri de poartă. Vecinii părților fiind alertați de

țipetele mamei părților s-au deplasat și ei la fața locului, iar unul dintre

ei, V.M., a sesizat organele de poliție, de pe telefonul său mobil. În cursul

urmăririi penale s-a efectuat autopsia cadavrului și prin raportul din 2012

emis de S.M.L. Vrancea s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă, s-a

datorat hemoragiei externe masive consecința unor plăgi înțepat tăiate cu

leziuni vasculare și viscerale, leziunile pot data din 23 iunie 2012 și că

leziunea traumatică care a dus direct la decesul victimei a fost plaga înțepată

de la nivelul gâtului.

Instanța a reținut că inculpatul a

manifestat o atitudine constantă de recunoaștere a faptei, așa cum a fost

descrisă, recunoaștere care se coroborează cu raportul de constatare medico-legală

a victimei și celelalte acte medicale, procesul-verbal de cercetare la fața

locului și planșele fotografice, cuțitul corp delict care a fost găsit de

organele de poliție în curtea locuinței părților, lângă un gard și declarațiile

martorilor din lucrări.

Cu privire la forma de vinovăție a

inculpatului, instanța de fond a apreciat că aceasta este intenția indirectă,

caracterizată prin aceea că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și

deși nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui, având în vedere că

inculpatul a aplicat părții vătămate două lovituri cu un obiect înțepător, deci

un obiect apt să producă decesui și într-o regiune a corpului vitală, respectiv

zona gâtului, unde sunt situate cele patru mari vene jugulare.

S-a reținut că, în drept, fapta

inculpatului V.G., care în noaptea de 23 iunie 2012, în jurul orelor

21.00-22.00, în timp ce se afla in curtea locuinței sale din comuna Tănăsoaia,

sat Costișa, județul Vrancea, pe fondul unui conflict spontan și al consumului

de băuturi alcoolice, i-a aplicat două lovituri cu un cuțit, fratelui sau,

V.D., cu care locuia în același imobil, în zona gatului și a abdomenului,

cauzându-i plăgi înjunghiate care au dus la decesul victimei, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174

alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

S-a menționat că la individualizarea

pedepsei ce se va aplica inculpatului, se vor avea in vedere criteriile

generale de individualizare, prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele de

pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea comisă, gradul de pericol social al

acesteia și circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii, dar si datele ce

circumstanțiază persoana inculpatului.

S-a arătat că, în concret, se va ține

seama de împrejurarea că aceasta infracțiune face parte din categoria celor mai

grave, îndreptate împotriva valorii sociale supreme ocrotite de legiuitor,

respectiv viața unei persoane, cu atât mai mult cu cât victima este rudă

colaterală cu inculpatul, fiind frate bun cu acesta, de împrejurările comiterii

acesteia, pe fondul consumului de alcool și al unor stări tensionate aproape

permanente existente între părți, împrejurări care nu sunt de natură a atenua

răspunderea penală ci, dimpotrivă, dar și persoana inculpatului, om simplu,

fără prea multă instruire, comportarea sinceră, faptul că nu are antecedente

penale și beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, fiind

judecat în procedura prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

Având in vedere gravitatea faptei, instanța

de fond a apreciat că singura modalitate de executare a pedepsei care poate

asigura atingerea scopului educativ preventiv al acesteia, prevăzut de art. 52

C. pen., este cea în regim de detenție, care atrage de drept interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., o

persoană condamnată pentru o infracțiune de omor calificat, fiind incompatibilă

cu ocuparea unei funcții ce implică exercițiul autorității de stat sau de a fi

ales în autoritățile publice.

S-a arătat că, dreptul la vot nu-i va

fi interzis acestuia, nefiind in corelație directă cu infracțiunea comisă de

inculpat.

Față de natura si gravitatea

infracțiunii comisă de inculpat, având în vedere împrejurările cauzei și

cuantumul pedepsei principale aplicate pentru această infracțiune, instanța de

fond a apreciat că este necesară și chiar obligatorie aplicarea pedepsei

complementare, în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., pedeapsă care se va

executa după executarea pedepsei principale.

Cu privire la soluționarea laturii

civile, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor

de transport către Serviciul de Ambulanță Vrancea care s-a constituit parte

civilă în cursul urmăririi penale, plus dobânda legală prevăzută de art. 3

alin. (2) din Ordonanța nr. 13/2011, până la data achitării integrale a

debitului.

Împotriva hotărârii instanței de fond,

a declarat apel inculpatul V.G., solicitând reducerea pedepsei, arătând că a

avut o atitudine sinceră, de recunoaștere necondiționată, nu are antecedente

penale, iar fapta a fost săvârșită datorită faptului că victima îl amenința

constant cu moartea.

Prin Decizia penală nr. 258/A din 22

noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul V.G. împotriva

sentinței penale nr. 209 din 28 septembrie 2012 a Tribunalului Vrancea,

pronunțată în Dosarul nr. 4491/91/2012.

S-a menținut măsura arestării

preventive a inculpatului V.G. și s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și

arestarea preventivă de la data de 24 iunie 2012 la zi.

Pentru a pronunța această hotărâre,

ins;tanța de apel, examinând cauza prin prisma motivelor de apel cât și din

oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C.

proc. pen., a constatat că sentința pronunțată de instanța de fond este legală

și temeinică.

S-a reținut că vinovăția inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății rezultă din coroborarea

probelor administrate în cauză (declarațiile martorilor V.M., V.M., V.M., V.N.,

T.T., raportul de constatare medico-legală a victimei și celelalte acte

medicale, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice,

cuțitul corp delict care a fost găsit de organele de poliție în curtea locuinței

părților, lângă un gard, declarațiile inculpatului de recunoaștere) care relevă

că, în noaptea de 23 iunie 2012, în jurul orelor 21.00-22.00, inculpatul V.G.,

pe fondul unui conflict spontan și al consumului de băuturi alcoolice, i-a

aplicat două lovituri cu un cuțit, fratelui său, V.D., cauzându-i leziuni care

au condus la decesul victimei.

S-a apreciat că susținerea

inculpatului în sensul că ar fi comis fapta dintr-un instinct de apărare,

întrucât victima îl amenința cu moartea, invocând practic o legitimă apărare,

nu poate fi primită, întrucât nu s-a dovedit că victima ar fi declanșat un atac

material, direct, imediat și injust împotriva inculpatului. Din contră, victima

chiar a plecat spre poartă după prima lovitură de cuțit, iar inculpatul s-a luat

după ea și i-a aplicat lovitura fatală în zona gâtului.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată

inculpatului pentru comiterea infracțiunii deduse judecății, s-a apreciat că a

fost just individualizată față de împrejurările comiterii faptei, gravitatea acesteia,

starea insecuritate socială generată de fapta comisă, persoana acestuia, care

nu are antecedente penale și s-a prevalat de disp. art. 320

1

C.

proc. pen., astfel că cererea inculpatului de reducere a pedepsei este

nefondată.

Totodată, s-a apreciat că,în mod

corect s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a

ll-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie și complementară, față de

natura și gravitatea infracțiunii, inculpatul fiind nedemn de a fi ales în

autoritățile publice și de a ocupa funcții ce implica exercițiul autorității de

stat.

Împotriva deciziei pronunțată de

instanța de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul V.G.

Recursul a fost întemeiat pe cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se

admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pe fond reindividualizarea

pedepsei, prin reținerea de circumstanțe atenuante, fată de atitudinea sinceră

avută după după săvârșirea faptei și lipsa antecedentelor penale.

Înalta Curte, examinând recursul

declarat, prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul

cauzei, constată că acesta nu este fondat, pentru considerentele care urmează:

Situația de fapt, reținută atât de

instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar, este în deplină

concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că

inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin.

(1) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., reținută în sarcina

acestuia, în sensul că, în noaptea de 23 iunie 2012, în jurul orelor

21.00-22.00, în timp ce se afla în curtea locuinței sale din comuna Tănăsoaia,

sat. Costișa, județul Vrancea, pe fondul unui conflict spontan și al consumului

de băuturi alcoolice, i-a aplicat fratelui său, V.D., două lovituri cu un

cuțit, în zona gâtului și a abdomenului, cauzându-i plăgi înjunghiate care au

dus la decesul victimei.

Sub aspectul individualizării pedepsei

aplicate, criticile formulate de către recurentul inculpat nu sunt întemeiate,

în cauză negăsindu-și aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., invocat în susținerea recursului.

Potrivit dispozițiilor legale menționate,

hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate

în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele

prevăzute de lege.

Conform art. 72 C. pen., care prevede

criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor

se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de

pedeapsă fixate

În partea specială a Codului penal, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înalta Curte apreciază că, pedeapsa

aplicată inculpatului este corespunzător dozată, prin prisma criteriilor legale

de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen., raportat la limitele

de pedeapsă ale textului de lege incriminator, la gravitatea deosebită a

infracțiunii săvârșită de inculpat, determinată nu doar de urmările produse, ci

și de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei (pe fondul consumului de

alcool și al unor stări tensionate existente între inculpat și victimă, care

era fratele său).

În același timp, au fost evaluate

corespunzător și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că

are un nivel redus de pregătire școlară, este lipsit de antecedente penale și a

avut o atitudine sinceră după săvârșirea faptei.

Înalta Curte apreciază că nu există

temeiuri de reținere a unor circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 C.

pen., în favoarea inculpatului, întrucât iipsa antecedentelor penale nu poate

conduce automat la concluzia că inculpatul a avut o conduită bună în societate

anterior faptei, iar împrejurarea că acesta a avut un comportament sincer,

recunoscând faptele comise, a fost avută în vedere de instanța de fond, prin

aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. ,

inculpatul beneficiind de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, astfel că reținerea aceleași

situații ca și circumstanță atenuantă, potrivit art. 74 alin. (1) lit. c) C.

pen., nu este posibilă, deoarece ar însemna ca aceleiași situații de fapt să i

se acorde o dublă valență juridică.

Totodată, Înalta Curte constată că

pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată inculpatului este aptă să răspundă

scopului și finalităților pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen., respectiv să

constituie o reală măsură de constrângere și reeducare a acestuia, precum și să

determine formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și de

regulile de conviețuire socială.

Pentru considerentele expuse, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.G. împotriva Deciziei

penale nr. 258/A din 22 noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală

și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.G. împotriva Deciziei penale nr. 258/A din 22

noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 24 iunie 2012 la 26

februarie 2013.

Obligă recurentul-inculpat la plata

sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26

februarie 2013.