ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1456/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1456/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea adresată C.S.M., S.A. a solicitat

recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

În motivarea cererii a

arătat faptul că a fost numit în funcția de procuror la P.N.A. –Serviciul Teritorial

București, în prezent D.N.A., la 21 iunie 2004, prin ordin al Ministrului Justiției,

conform procedurii în vigoare la acea dată și cu îndeplinirea condițiilor prevăzute

de lege pentru numirea în funcția arătată.

Petentul a menționat că,

începând cu data de 21 iunie 2004 și în prezent, funcționează ca procuror la D.N.A.,

a îndeplinit acte ce intră în competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, a beneficiat în fapt de statutul și remunerația acordată procurorilor

din cadrul acestui parchet, iar datorită faptului că în prezent D.N.A. funcționează

ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

se justifică dreptul de a beneficia de gradul corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin hotărârea din 28

noiembrie 2007, Plenul C.S.M. a respins cererea petentului de recunoaștere a gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

În motivarea hotărârii,

C.S.M. a reținut, în esență, următoarele considerente:

P.N.A. a fost înființat,

la nivel național, prin O.U.G. nr. 43/2002, ca o structură autonomă, cu personalitate

juridică, în cadrul Ministerului Public, independent în raport cu instituțiile judecătorești

și cu parchetele de pe lângă acestea, precum și în relațiile cu celelalte autorități

publice. Chiar dacă, în prezent, D.N.A. funcționează în cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta a rămas o structură specializată,

cu personalitate juridică proprie, ale cărei atribuții, competență, organizare,

funcționare și salarizare sunt stabilite prin lege specială [art. 87 alin. (10)

din Legea nr. 304/2004]; competența efectuării urmăririi penale în cauzele având

ca obiect infracțiunile prevăzute Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea

și sancționarea faptelor de corupție aparține direcției, astfel că nu poate fi ridicată

problema validității actelor procedurale întocmite de procurorii specializați, care

nu au gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție; încadrarea procurorilor la structura specializată în combaterea faptelor

de corupție s-a făcut potrivit unei proceduri speciale, prevăzute inițial în

art. 6, 8 și 9 din O.U.G. nr. 43/2002 și, apoi, în art. 87 din Legea nr. 304/2004,

numirea lor nefiind echivalentă cu promovarea în funcții superioare de execuție,

care - atât sub imperiul Legii nr. 92/1992, republicată, modificată și completată

prin O.U.G. nr. 179/1999, cât și în prezent, conform art. 43 din Legea nr. 303/2004

- se face prin concurs. Or, petenta, ca de altfel niciunul dintre procurorii care

au solicitat recunoașterea gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, nu a funcționat, nu a fost promovată și nu

a participat la un concurs de promovare, pe loc sau efectivă, în funcții de execuție

la parchetul respectiv;

- dobândirea gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

„doar prin numirea la D.N.A.", pe de o parte ar crea o situație discriminatorie

în raport cu toți ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public, care pentru

promovarea la parchetele imediat superioare trebuie să susțină concursuri, iar pe

de o altă parte ar eluda, în mod evident, dispozițiile legale privitoare la promovarea

în funcții superioare de execuție prin concurs;

- salarizarea procurorilor

D.N.A. cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul

Înaltei Curți de Casație și Justiție nu le conferă de drept și gradul profesional

corespunzător acestui parchet.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs S.A., solicitând ca, în condițiile art. 29 din Legea nr. 317/2004

și potrivit principiului activității legii și succesiunii legilor în timp, să se

constate că a dobândit de drept gradul profesional de procuror la Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recurentul critică hotărârea

C.S.M. pentru nelegalitate, arătând că aceasta nu ține seama de situația sa individuală,

în sensul că a fost numit și a funcționat ca procuror în cadrul unei structuri organizatorice

a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, conform procedurii

prevăzute de Legea nr. 92/1992, în vigoare la data respectivă, în temeiul căreia

a dobândit gradul profesional corespunzător.

Recurentul a făcut referire

și la evoluția în timp a actelor normative care au reglementat succesiv promovarea

procurorilor în funcții de execuție și organizarea structurii specializate în combaterea

infracțiunilor de corupție, concluzionând că principiul activității legii, aplicarea

normelor juridice în timp și interpretarea logică și sistematică a acestora i-au

creat o situație favorabilă în sensul că numirea procurorilor în cadrul P.N.A.,

în prezent reorganizat sub forma unei structuri specializate a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a avut ca efect promovarea acestora la

parchetul respectiv.

Prin întâmpinarea depusă

la dosar, intimatul a arătat că recursul este neîntemeiat, pentru că procedura și

condițiile pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție sunt diferite de cele pentru numirea în funcția

de procuror la D.N.A.

În susținerea acestei

apărări, C.S.M. a făcut referire la considerentele hotărârii recurate și a arătat,

în concluzie, că numirea la D.N.A. conferă dreptul procurorilor de a funcționa la

această structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența

ei și de a fi remunerați cu salariul prevăzut de lege, dar nu și gradul corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care poate fi obținut

numai prin concurs.

În temeiul art. 13 din

Legea nr. 554/2004, intimatul a depus la dosar nota întocmită de D.R.U.O., Serviciul

Resurse Umane pentru Parchete, cu privire la cererile formulate de 69 de procurori,

printre care și recurentul, care funcționează sau care au funcționat în cadrul P.N.A.,

în prezent D.N.A., de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate în recurs și a apărărilor intimatului, ținând seama de înscrisurile

depuse la dosar și de normele aplicabile în materia supusă analizei, în succesiunea

lor în timp, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele

ce vor fi expuse în continuare.

În ceea ce privește cariera

profesională a recurentului S.A., Înalta Curte reține, din cuprinsul actelor depuse

la dosar, că acesta are o vechime în funcția de procuror, de 15 ani și 11 luni,

a fost numit în funcția de procuror la P.N.A. - Serviciul Teritorial București,

prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1573/C/11.06.2004, emis în baza art. 8

alin. (2) și art. 9 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 66 alin. (4) lit. d) art. 69

alin. (2) și art. 94 alin. (1) din Legea nr. 92/1992.

La momentul numirii, ce

a avut la bază propunerea făcută de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție și recomandarea Procurorului General al P.N.A.

(denumirea conform reglementărilor în vigoare la data emiterii ordinului), recurentul

îndeplinea condiția de vechime, conform art. 9 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr.

43/2002.

Înscrisurile depuse la

dosar atestă, necontestat de altfel, că și în prezent recurentul ocupă funcția de

procuror la P.N.A. (în prezent, D.N.A.), Serviciul Teritorial București.

Înalta Curte reține așadar

că numirea recurentului în funcția de procuror la P.N.A. s-a făcut cu respectarea

tuturor cerințelor legale și a procedurii prevăzute de Legea nr. 92/1992, modificată

și completată prin O.U.G. nr. 179/1999, ca și de O.U.G. nr. 43/2002, privind P.N.A.,

act normativ care a fost ulterior succesiv modificat.

De amintit în acest sens,

în special, O.U.G. a nr. 102/2003, intrată în vigoare la data de 26 octombrie 2003,

prin care s-a modificat art. 1 al O.U.G. nr. 43/2002, în sensul precizării exprese

a faptului că P.N.A., înființat la nivel național, funcționează pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție (Curtea Supremă de Justiție, în denumirea de la data

respectivă), ca parchet specializat în combaterea infracțiunilor de corupție.

Astfel, în temeiul

art. 8 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 43/2002, procurorii P.N.A. erau numiți inițial

pe o perioadă de 6 ani, cu posibilitatea prelungirii încadrării în funcție cu acordul

lor, și eliberați din funcție de ministrul justiției, la propunerea procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, pe baza recomandării

procurorului general al P.N.A.

După încetarea funcției,

prin expirarea perioadei pentru care a fost numit ori datorită unor cauze neimputabile,

procurorul avea dreptul să revină la postul ocupat anterior, a cărui rezervare era

obligatorie.

Pentru numirea procurorilor

în P.N.A. era necesară îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 9 din O.U.G.

nr. 43/2002, după cum urmează: calități profesionale deosebite, o bună reputație,

o conduită morală ireproșabilă, pregătire specială în combaterea infracțiunilor

de corupție și o vechime de 6 ani în funcția de procuror sau de judecător.

Această procedură deroga

de la dispozițiile art. 66 alin. (5) din Legea nr. 92/1992 care instituiau condiția

examenului pentru promovarea în funcții superioare de execuție la Tribunale, Curți

de Apel, și la Parchetele de pe lângă instanțe.

De altfel și această procedură

de promovare a fost amendată, după cum s-a arătat deja, prin O.U.G. nr. 179/1999,

de modificare și completare a Legii nr. 92/1992, fiind introdus art. 66 alin.

(4

1

), potrivit cu care, promovarea în funcții superioare de execuție

la Tribunale, Curți de Apel și Parchetele de pe lângă aceste instanțe, a magistraților

care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, se face pe bază de examen, rezultând

așadar că procedura de promovare pe funcții de execuție la Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție nu mai implica un examen, fiind necesare numai

condițiile de vechime și celelalte cerințe inserate în același act normativ.

În acel context legislativ,

numirea la P.N.A. a unui procuror care provenea de la un Parchet situat la un nivel

inferior în ierarhia parchetelor constituia o veritabilă promovare în funcția superioară

de execuție, împrejurare ce rezultă și din temeiurile de drept invocate în preambulul

ordinului de numire a recurentei, respectiv art. 66 alin. (4) lit. d) din Legea

nr. 92/1992, care impunea condiția vechimii în magistratură de cel puțin 8 ani pentru

funcțiile de procuror general al Parchetului de pe lângă curtea de apel, procuror

- inspector, procuror șef - secție și procuror la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă

de Justiție, art. 69 alin. (2), reglementând promovarea și transferarea procurorilor

prin ordin al ministrului justiției, iar art. 94 alin. (1), privind promovarea și

transferarea magistraților numai cu consimțământul acestora.

Distincția pe care intimatul

o face între noțiunea de „numire" și cea de „promovare" nu ține seama

de terminologia utilizată în Legea nr. 92/1992 și de condițiile instituite pentru

promovarea în funcție de execuție sub imperiul actului normativ respectiv, bazându-se

pe prevederi legale intrate în vigoare ulterior numirii în funcție a recurentei

(art. 43 din Legea nr. 303/2004 și art. 87 din Legea nr. 304/2004).

La data intrării în vigoare

a noilor legi privind statutul magistraților și organizarea judecătorească, magistrații

aflați în funcție au fost considerați, în temeiul art. 100 alin. (1) din Legea

nr. 303/2004, ca îndeplinind condițiile legale pentru ocuparea funcțiilor în care

au fost numiți.

De altfel, susținerea

intimatului nu poate fi acceptată nici din perspectiva cadrului legislativ aplicabil

în prezent, pentru că art. 87 din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială

de numire sau de promovare într-o funcție de execuție, derogatorie de la procedura

de drept comun stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, implicând o selecție

a candidaților prin prisma unor condiții și calități profesionale specifice, stabilite

de legiuitor pentru ocuparea funcției de procuror la D.N.A.

Numirea nu se mai face

pe o perioadă limitată, ci are caracter definitiv.

În ceea ce privește gradul

profesional al procurorilor din cadrul P.N.A. (în prezent - D.N.A.), Curtea reține

următoarele:

P.N.A. a fost înființat

prin O.U.G. nr. 43/2002, ca parchet specializat în combaterea infracțiunilor de

corupție, care își exercită atribuțiile pe întregul teritoriu al României, prin

procurori specializați.

Inițial, P.N.A. a fost

organizat ca o structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul Ministerului

Public, fiind condus de un procuror general și coordonat de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, iar în O.U.G. nr. 102/2003,

aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 26/2004, s-a prevăzut că acest parchet specializat

funcționează pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Reglementarea entității

specializate în combaterea corupției a fost radical modificată prin O.U.G. nr. 134/2005,

care în art. l a prevăzut reorganizarea P.N.A. sub forma D.N.A. structură autonomă,

cu personalitate juridică proprie, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție și apoi prin Legea nr. 54/2006 de aprobare a O.U.G.

nr. 134/2005, care a modificat dispoziția legală menționată în sensul înființării

D.N.A., ca structură cu personalitate juridică „în cadrul" Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nemaifiind prevăzut de lege caracterul

autonom.

D.N.A. este condusă de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

prin intermediul procurorului șef al direcției [art. 1 alin. (3)

1

din

O.U.G. nr. 43/2002, astfel cum a fost modificată ulterior].

Evoluția legislativă rezumată

mai sus nu poate fi interpretată decât în sensul caracterizării D.N.A. ca fiind

o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

înglobată acestuia, alături de toate celelalte direcții care îl compun.

În aceste condiții, numirea

procurorilor specializați potrivit reglementărilor care s-au succedat în timp și

îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor specifice funcției are ca efect dobândirea

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție.

În practica intimatului

C.S.M., gradul profesional a fost definit ca fiind dreptul unui procuror de a funcționa

la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept ce poate fi câștigat prin numire,

promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale „Gradul profesional"

nu este o noțiune abstractă, desprinsă de conținutul concret al atribuțiilor specifice

postului pe care îl ocupă procurorul, atribuții care corespund nivelului parchetului

în cadrul căruia își desfășoară activitatea.

În mod corespunzător,

concursurile de promovare se organizează pentru ocuparea unor funcții de execuție

superioare, în limita locurilor disponibile, iar nu pentru dobândirea unui grad

profesional privit în mod abstract. Numai prin excepție, în cazurile expres prevăzute

de lege, promovarea se face „pe loc".

Potrivit art. 5 alin.

(2) din O.U.G. nr. 43/2002, Serviciile teritoriale ale D.N.A. sunt înființate „în

cadrul" acesteia, prin ordin al procurorului - șef, fără a avea o competență

materială diferită de cea a structurii centrale, astfel că procurorii repartizați

în structurile teritoriale au același statut cu cei care își desfășoară activitatea

în structura centrală

1

.

Conform celor arătate

în notele scrise formulate de intimat, înființarea și, apoi, reorganizarea P.N.A.

au fost fundamentate pe rațiuni de politică a justiției, în sensul realizării obiectivelor

de aderare a României la U.E. și de eficientizare a luptei împotriva corupției,

prin crearea unor structuri specializate, pe criterii de înaltă ținută morală și

de performanță a procurorilor specializați în combaterea infracțiunilor de corupție.

Pornind de la existența

acestor rațiuni și obiective specifice avute în vedere la înființarea actualei D.N.A.,

Curtea urmează să înlăture apărarea intimatului în sensul că recunoașterea gradului

profesional solicitat de recurentă ar avea ca efect o discriminare a celorlalți

magistrați din România cărora, susține intimatul, „nu li s-a recunoscut în aceleași

condiții vreun grad profesional omisso medio, cu încălcarea principiului egalității".

În jurisprudență sa constată,

C.E.D.O. a reținut că deosebirile de tratament sunt discriminatorii numai dacă nu

au o justificare obiectivă și rezonabilă (cauza Beian împotriva României, hotărârea

din 6 decembrie 2007).

Un argument suplimentar

îl constituie, de asemenea, jurisprudența anterioară a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, care nu poate fi ignorată în soluționarea prezentului recurs și care,

atât prin deciziile invocate de recurentă cât și prin alte soluții, de dată mai

recentă, a recunoscut gradul profesional al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție pentru procurorii din cadrul D.N.A.

O soluție contrară, fără

argumente consistente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii

Înaltei Curți, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004, ar genera divergențe de

jurisprudență care ar avea efect un climat de incertitudine și insecuritate juridică,

încălcând dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția

României și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

Având în vedere considerentele

expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din

Legea nr. 317/2004 și va modifica hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului

C.S.M., în ceea ce o privește pe recurentă, în sensul recunoașterii pentru aceasta

a gradului profesional de procuror, corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de S.A., împotriva hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.

Anulează hotărârea atacată

în ceea ce îl privește pe recurentul S.A.

Admite cererea formulată

de recurentul S.A. și obligă intimatul C.S.M. să recunoască acestuia gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Obligă pe intimatul C.S.M.

la 178,50 RON cheltuieli de judecată către recurent.

Irevocabilă

.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 3 aprilie 2008.