ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3576/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 26 octombrie 2012

pronunțată în Dosarul nr. 3087/95/2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală

și pentru cauze cu minori, a menținut starea de arest față de inculpat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Având în vedere natura

infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în

primă instanță, Curtea a constatat că lăsarea în libertate a inculpatului ar

prezenta pericol pentru ordinea publică, măsura arestării preventive fiind

necesară în interesul bunei desfășurări a procesului penal și proporțională cu

scopul urmărit, apreciindu-se ca fiind insuficiente alte măsuri preventive mai

puțin restrictive de libertate.

De asemenea, s-a

apreciat că durata deținerii preventive, nu depășește până în prezent un termen

rezonabil.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.M.C.

Inculpatul, prin

apărător a pus concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârii atacate,

revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate.

Analizând legalitatea

și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate,

cât și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub

toate celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpat

nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte constată

că prin sentința penală nr. 165 din data de

11 iulie 2012 pronunțată în prezenta cauză

de Tribunalul Gorj,

în baza art. 323 alin. (1) și (2)

C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74-76

C. pen. a condamnat pe inculpatul C.M.C.

,

la 1

an și 6 luni închisoare.

În baza

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74-76 C. pen. a condamnat pe inculpat la 1 an și

8 luni închisoare.

În baza

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74-76 C. pen. a condamnat pe inculpat la 3 ani și

8 luni închisoare și la 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), Teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74-76 C. pen. a condamnat pe inculpat la 3 luni

închisoare.

În baza

art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74-76 C. pen., condamnă pe același inculpat la 1

an și 6 luni închisoare.

În baza

art. 33-34 C. pen. a contopit pedepsele cu închisoare aplicate inculpatului în pedeapsa

cea mai grea de 3 ani și 8 luni pe care a sporit-o cu 4 luni, urmând ca inculpatul

să execute 4 ani închisoare.

Măsura arestării preventive

a fost luată față de inculpat, de Tribunalul Gorj prin încheierea nr. 12 din 01

martie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 2035/95/2012, în temeiul

art. 148 lit. b) și f) C. proc. pen., fiind prelungită și menținută ulterior.

Împotriva sentinței penale

mai sus menționată a declarat apel inculpatul C.M.C., cauza aflându-se în prezent

pe rolul Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în vederea

soluționării apelului declarat de inculpat.

Procedând la verificarea

legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului se constată

că în mod corect Curtea de Apel Craiova a apreciat ca legală și temeinică această

măsură.

La dosar există indicii

temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta reținută

în sarcina sa, fiind astfel incidente disp. art. 143 C. proc. pen.

Și condițiile prev. de

art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt îndeplinite în cauză cumulativ, în sensul că

inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii

mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol

concret pentru ordinea publică, în condițiile în care acest pericol rezultă din

natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului prev. de art.

323 alin. (1), (2) C.

pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., cu aplicarea art. 33-34 C. pen., constând în aceea că inculpatul s-a

asociat cu complici din țară și străinătate, în vederea procurării și punerii în

vânzare de droguri, sens în care a procurat, deținut și pus în vânzare în țară și

străinătate, în mai multe rânduri, droguri de risc. Astfel, la data de 29

februarie 2012, în înțelegere cu o persoană din Spania, a introdus în țară, cantitatea

de 610 grame cannabis - drog de risc, pentru punerea în vânzare și consum propriu;

a pus la dispoziție locuința personală pentru consum ilicit de droguri mai multor

persoane.

În raport cu art. 5 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, măsura lipsirii de libertate a unei persoane

se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune

sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni,

fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor,

desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Faptul că în cauză a intervenit

o hotărâre de condamnare chiar nedefinitivă face necesară în continuare privarea

de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal.

Față de considerentele

arătate, apreciind că soluția de menținere a arestării preventive față de inculpat

pronunțată de Curtea de Apel Craiova este legală și temeinică, Înalta Curte urmează

ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat

recursul declarat de inculpat.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.M.C. împotriva încheierii din 26 octombrie 2012

a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în

Dosarul nr. 3087/95/2012.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 noiembrie

2012.