ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2558/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2558/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Prin sentința penală nr. 198/2011 pronunțată

de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr. 2368/85/2010 a fost respinsă cererea pentru

schimbarea încadrării juridice.

În

baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) raportat la art. 2

pct. 2 lit. c) și e) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

S-a dispus condamnarea inculpatului B.G.,

în prezent aflat în Penitenciarul Aiud, la 6 ani închisoare pentru infracțiunea

de trafic de persoane.

În

baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În

baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului cu

titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dispus deducerea din pedeapsă arestarea

preventivă începând cu 7 octombrie 2010 la zi.

În

baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest

a inculpatului.

În

baza art. 113 C. pen. s-a luat față de inculpat măsura obligării

la tratament medical până la însănătoșire.

În

baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118

lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 200.500 euro.

Inculpatul a fost obligat să plătească

părților civile P.D.I. și Ț.D. câte 10.000 RON daune morale, iar părții civile M.E.A.

5.000 RON daune morale.

S-a constatat că părțile vătămate M.I.,

Ț.E. și L.R. nu s-au constituit părți civile.

În

baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să

plătească statului 12.000 RON cheltuieli judiciare.

S-a dispus ca onorariul pentru avocații

desemnați din oficiu părților vătămate să fie plătit din fondurile Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut următoarele:

În

cursul anului 2005 inculpatul B.G. a procedat la recrutarea

părții civile M.I. (actualmente R.), din comuna R., jud. Sibiu, prin promisiuni

mincinoase de căsătorie, intenționând în fapt să o exploateze pe aceasta prin obligarea

la practicarea prostituției în folosul lui. I-a facilitat transportul în Republica

Federală Germania, în luna aprilie a anului 2005, unde a cazat-o în apartamentului

lui din Berlin. După aproximativ 50 de zile, inculpatul i-a propus părții civile

să întrețină relații sexuale contra unor sume de bani cu persoane de sex masculin

necunoscute, găsite de el. Partea civilă nu a fost de acord, dar a fost determinată

într-un final să accepte, fiind inclusiv agresată fizic în acest sens de către

inculpat.

Acesta dădea anunțuri la ziar în scopul recrutării de astfel de clienți, aceștia

plătind sume cuprinse între 85 și 180 de euro pentru un raport sexual. La începutul

lunii februarie 2006 partea civilă, care între timp fusese mutată de către inculpat

la altă adresă, a fost depistată de autoritățile germane și trimisă în România.

În

luna ianuarie a anului 2007, partea civilă M.I. a fost contactată

din nou de către inculpat, în România, pentru a pleca în Germania în vederea găsirii

unui loc de muncă. Partea civilă a fost de acord să plece deoarece dorea să o ajute

să plece pe o altă tânără exploatată de către inculpat, și pe care o cunoscuse în

perioada, cât a stat la acesta și anume pe partea civilă P.I.D. din localitatea

D., jud. Sibiu. Tot la locuința inculpatului, partea civilă a constatat că se afla

și numita Ț.D. și ea tot din localitatea R., jud. Sibiu, care ajunsese anterior

în Germania, prin aceeași modalitate, în cursul lunii septembrie 2006, și care la

rândul ei fusese obligată la practicarea prostituției de către inculpat. Astfel,

în luna februarie a anului 2007, cele trei părți civile M.I., P.I.D. și Ț.D. au

fost ajutate să plece în România de către martorul T.C. din județul Dolj întâlnit

întâmplător de către ultima dintre părțile civile într-o cabină telefonică din Berlin.

În

luna noiembrie a anului 2005, partea civilă P.I.D. l-a cunoscut

pe inculpatul B.G. în Hamburg, în timp ce se afla la mama acestuia, S.V., fiind

obligată de către aceasta la practicarea prostituției. Inculpatul i-a solicitat

să îl însoțească la Berlin, cu încă o persoană de sex feminin din România, cu care

partea civilă călătorise în Germania. Aici a stat aproximativ o lună de zile, timp

în care a cunoscut-o pe partea civilă M.I., după care s-a întors în România pentru

reînnoirea vizei de ședere. S-a întors în Germania, în luna ianuarie 2006, la solicitarea

inculpatului care i-a promis că se va căsători cu ea. După o lună de la sosire,

inculpatul i-a spus părții civile că trebuie să practice prostituția, întrucât el

nu mai are bani pentru a se întreține. La refuzul acesteia, a obligat-o, apelând

la violențe fizice și verbale. Clienții erau găsiți de către inculpat, iar tarifele

variau în funcție de genul de raport sexual practicat, între 80 și 200 euro. Din

acești bani, inculpatul nu îi dădea nimic părții civile.

În

luna septembrie a anului 2006 a venit în Germania, recrutată

de către inculpat în același scop și partea civilă Ț.D., aceasta călătorind pe autocar

cu fiica inculpatului, în vârstă de 12 ani, martora B.A.I. După plecarea ei în România,

inculpatul a adus-o în același apartament și pe partea civilă M.I. Au practicat

toate trei prostituția în folosul inculpatului până în luna februarie 2007, când

partea civilă Ț.D. l-a cunoscut pe martorul T.C., acesta ajutându-le să fugă în

România. Deoarece anterior inculpatul îi distrusese părții civile P.I.D. actele

de identitate, aceasta s-a întors în țară cu documente de călătorie emise de către

Ambasada României din Germania. Cu această ocazie părțile civile P.I.D. și M.I.

au înaintat o plângere consulului României în Germania.

În

luna iunie 2006 partea civilă Ț.D. din comuna R., jud. Sibiu,

a fost recrutată de către numita S.V. și transportată de către aceasta în Germania

unde a fost obligată să practice prostituția timp de aproximativ două luni.

S-a întors în România la sfârșitul verii

2006, fiind imediat contactată de către inculpatul B.G., fiul numitei S.V., care

a recrutat-o să plece din nou în Germania, ademenind-o în mod mincinos că îi va

găsi un loc de muncă bine remunerat ca și menajeră. Partea civilă s-a deplasat în

Germania în luna septembrie a anului 2006, constatând că la domiciliul acestuia

se mai afla și partea civilă P.I.D.

De asemenea, într-un alt apartament se

mai aflau cazate și obligate la practicarea prostituției alte trei tinere din județul

Hunedoara – E., A. și R.

După aproximativ o săptămână, inculpatul

B.G. a obligat-o pe partea civilă Ț.D. să practice prostituția în folosul lui, tarifele

fiind cuprinse între 80 și 160 euro, în funcție de genul de raport sexual practicat.

Clienții erau găsiți de către inculpat prin intermediul anunțurilor din ziar, iar

ea ca și celelalte părți civile erau transportate la domiciliile acestora de către

trei șoferi, cunoscuți ai inculpatului, care primeau la rândul lor pentru fiecare

cursă suma de 20 de euro.

În

luna februarie 2007 partea civilă Ț.D. a fost ajutată de către

martorul T.C. să fugă de la inculpat și să plece în România. Împreună cu ea au fugit

de la inculpat și părțile civile P.I.D. și M.I.

În

cursul lunii august 2006 părțile vătămate L.R.E., M.E.A. (fostă

I.) și Ț.E. (fostă K.), toate din municipiul Hunedoara, jud. Hunedoara, au fost

recrutate de inculpatul B.G., prin intermediul unei persoane „C.G." din Sibiu,

cunoscut al fratelui primei dintre acestea, să se deplaseze în Germania deoarece

le poate obține locuri de muncă ca și menajere în gospodării, contra unei remunerații

de 700-800 de euro lunar. Acestea s-au deplasat în Germania în data de 30 august

2006, transportul fiind de asemenea plătit de către inculpatul B.G. Ajunse în Berlin,

acestea au fost cazate într-un apartament în care mai locuia inculpatul și partea

civilă P.I.D. După aproximativ trei săptămâni a sosit și partea civilă Ț.D. împreună

cu fiica inculpatului, moment în care cele trei părți vătămate au fost mutate în

alt apartament, situat în același bloc, dar pe altă scară. În zilele în care au

urmat sosirii lor, inculpatul B.G. le-a spus celor trei părți vătămate că trebuie

să practice prostituția în folosul lui, deoarece trebuie să îi restituie cheltuielile

făcute de el cu transportul și cu cazarea lor. Acestea au fost de acord fiind intimidate

de atitudinea agresivă a acestuia, de amenințările proferate de el, și deoarece

nu cunoșteau pe nimeni și nu avea bani pentru a se întoarce acasă. Luaseră hotărârea

să facă acest lucru până când vor câștiga bani destui pentru a-și achita transportul

înapoi. Au practicat prostituția aproximativ o lună și jumătate, fiind transportate

la clienții găsiți de către inculpat de doi șoferi germani, H. și U. Își țineau

pentru ele 30 de euro, iar restul îl dădeau șoferilor și inculpatului, tariful fiind

între 80 și 120 de euro pentru un raport sexual, în funcție de felul acestuia și

de distanță.

Cam după aproximativ două luni și jumătate

inculpatul B.G. a lăsat-o pe partea vătămată Ț.E. să plece în România, deoarece

aceasta nu avea clienți și nu a ducea bani. Înainte cu puțin timp de aceasta partea

vătămată M.E.A. a fost lăsată să plece de către inculpat cu unul dintre șoferi,

H., acesta plătindu-i o sumă de bani în schimb. În luna ianuarie 2007 aceasta s-a

întors și ea în România, de asemenea, la sfârșitul lunii noiembrie 2006, partea

vătămată L.R.E. s-a întors în România, fiind ajutată să fugă de doi cetățeni germani.

La sfârșitul anului 2007, prin intermediul

numiților O.B.C. și Ș.F.V., care locuiau în acea perioadă la el în Germania, inculpatul

B.G. a recrutat-o și pe martora B.N.S. din Tălmaciu, jud. Sibiu, sub pretextul că

îi va găsi de lucru ca ospătăriță într-un restaurant. Aceasta a fost de acord și

a fost adusă în Germania de către învinuitul O.B.C., transportul fiind plătit de

către inculpat. În seara în care a ajuns în Germania inculpatul a cazat-o pe aceasta

în apartamentul lui și a întreținut cu ea relații sexuale împotriva consimțământului

ei. Ulterior a mai făcut acest lucru și de asemenea a agresat-o pe victimă spărgându-i

un dinte.

După aproximativ o săptămână, a trimis-o

pe aceasta la un client pentru întreținerea de relații sexule. I-a spus că este

vorba doar de un masaj. Ulterior a introdus-o pe aceasta într-un club în care intenționa

să o vândă unor cetățeni străini. Aceștia și-au dat seama că victima nu este prostituată

și, în perioada Anului nou, profitând și de împrejurarea că inculpatul era plecat

în România, au ajutat-o pe aceasta să se mute în altă locație, împreună cu învinuiții

O.B.C. și Ș.F.V. Martora B.N.S. s-a întors în luna iunie a anului 2008 în România.

Starea de fapt astfel reținută reiese din

declarațiile părților vătămate, care pe lângă împrejurarea că se coroborează între

ele, se mai coroborează și cu depozițiile martorilor audiați, cu conținutul convorbirilor

telefonice, cu conținutul înscrisurilor emanate de la autoritățile judiciare germane.

În

apărarea inculpatului s-a cerut schimbarea încadrării juridice

fie în forma de bază a infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12

alin. (1) din Legea nr. 678/2001, fie în infracțiunea de proxenetism în forma de

bază (tip) prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. sau, într-un alt subsidiar, în

forma prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen.

Cererile sunt neîntemeiate, iar încadrarea

juridică dată prin rechizitoriu este cea corectă.

Din probe reiese că inculpatul este cel

care a recrutat părțile vătămate și le-a cazat apoi în Germania, fie în apartamentul

său, fie în alte locații pentru a practica prostituția în folosul lui. Recrutarea

s-a făcut prin înșelăciune, promițându-le fie locuri de muncă oneste, fie că se

căsătorește cu unele dintre acestea. Mai reiese și că a avut o atitudine violentă,

lovindu-le și maltratându-le.

La toate acestea se mai adaugă împrejurarea

că era ajutat de o serie de șoferi de taxi care transportau părțile vătămate la

domiciliile beneficiarilor de servicii sexuale și care chiar încasau banii de la

ele. Acești șoferi au fost identificați de părțile vătămate doar cu prenumele, respectiv

C., U., H. și T. Or, toate acestea realizează conținutul formei agravante a infracțiunii

de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Drept urmare, a fost respinsă cererea pentru

schimbarea încadrării juridice formulată de inculpat, urmând a fi condamnat pentru

infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) rap.

la art. 2 pct. 2 lit. c) și e) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., fiind vorba de o infracțiune continuată.

La individualizarea pedepsei s-au avut

în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen. S-a ținut cont că inculpatul nu

are o ocupație stabilă, trăiește din exploatarea prostituării unor persoane de sex

feminin, că provine dintr-o familie cu asemenea preocupări (mama sa S.V. fiind condamnată

prin sentința penală nr. 180/2008 a acestui Tribunal tot pentru o infracțiune de

trafic de persoane), că a fost nesincer și s-a sustras de la urmărirea penală, dar

și că are unele probleme de sănătate.

Față de toate acestea a fost condamnat

la 6 ani închisoare.

Conform art. 71 alin. (2) C. pen. i s-a

interzis cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., în integralitatea lor, având în vedere natura infracțiunii

comise, pe durata executării pedepsei închisorii.

În

baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată

de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În

temeiul art. 88 C. pen. s-a dispus deducerea din pedeapsă

a duratei arestării preventive începând cu 7 octombrie 2010 la zi.

Conform comunicării Parchetului General

din Berlin, inculpatul a fost arestat în baza mandatului european de arestare preventivă

din 10 martie 2010, la data de 7 octombrie 2010 în vederea extrădării (Dosar nr.

782/85/2010)

În

baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a

inculpatului.

Din raportul de expertiză medico-legală

psihiatrică întocmit de Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu rezultă că inculpatul

prezintă o tulburare de personalitate de tip polimorf (bordeline și antisocial),

doar că a acționat cu discernământ față de faptele imputate. S-a propus, față de

potențialul de decompensare a tulburării psihice, luarea măsurii obligării la tratament

medical.

Instanța, față de aceste concluzii și față

de modul cum inculpatul s-a comportat în raport cu unele din victimele traficului,

a apreciat că există o stare de pericol în sensul art. 111 C. pen. și care se impune

a fi înlăturată.

Această stare de pericol subiectivă, decurgând

din boala psihică a inculpatului, poate fi înlăturată prin luarea măsurii de siguranță

a obligării la tratament medical prev. de art. 113 C. pen., măsură ce va dura până

la însănătoșire.

Din declarațiile părților vătămate rezultă

că inculpatul a obținut importante sume de bani de la acestea de pe urma practicării

prostituției.

Astfel, de la M.I. a obținut suma de 80.000,

de la P.D.I. suma de 60.000 euro, de la Ț.D. suma de 50.000 euro, de la Ț.E. suma

de 1.000 euro, de la M.E.A. suma de 7.000 euro și de la L.R. suma de 2.500 euro.

Față de toate acestea, în temeiul art.

19 din Legea nr. 678/2001 și art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de

la inculpat a sumei de 200.500 euro.

Cu privire la aspectul civil al cauzei

s-a constatat că unele din victimele traficului s-au constituit părți civile iar

altele nu s-au constituit.

S-a luat act că părțile vătămate M.I.,

Ț.E. și L.R. nu s-au constituit părți civile.

Partea vătămată P.D. s-a constituit parte

civilă cu suma de 100.000 euro reprezentând daune morale.

Partea vătămată Ț.D. s-a constituit parte

civilă cu suma de 35.000 euro reprezentând daune morale.

Partea vătămată M.E.A. s-a constituit parte

civilă cu suma de 30.000 euro reprezentând daune morale.

În

raport de prejudiciul moral suferit de fiecare dintre acestea,

raportat și la durata de timp cât s-au prostituat în folosul inculpatului, cererile

de acordare a daunelor morale au fost admise în parte și inculpatul a fost obligat

să plătească câte 10.000 RON părților civile P.D.I. și Ț.D. și 5.000 RON părții

civile M.E.A.

În

temeiul art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat să

plătească statului 12.000 RON cheltuieli judiciare.

S-a dispus ca onorariile pentru avocații

desemnați din oficiu părților vătămate să fie plătit din fondurile Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Împotriva hotărârii pronunțate de prima

instanță a declarat apel inculpatul B.G. În motivarea apelului inculpatul a criticat

hotărârea atacată, susținând că s-a făcut o greșită încadrare juridică a faptei,

nefiind întrunit conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane prev.

și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) rap. la art. 2 pct. 2 lit. c) și e)

din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pe cale de consecință,

a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de proxenetism prev.

de art. 329 C. pen.

De asemenea s-a solicitat o reindividualizare

judiciară a pedepsei și aplicarea unei pedepse care să permită suspendarea condiționată

a executării acesteia.

Examinând hotărârea atacată prin prisma

motivelor de apel, a cererilor și temeiurilor invocate de inculpat și sub toate

aspectele de fapt și de drept, potrivit caracterului devolutiv integral al apelului,

instanța a apreciat că apelul este nefondat.

În

acest sens s-a arătat că prima instanță a administrat probele

necesare elucidării laturii obiective și subiective a cauzei, reținând corect starea

de fapt din care rezultă că inculpatul B.G., în perioada 2005-2007, în baza aceleași

rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane a recrutat, transportat și cazat

în Germania șapte peroane de sex feminin, pe care prin înșelăciune, amenințare și

constrângere, le-a obligat să practice prostituția în folosul său.

Raportat la starea de fapt, prima instanță

a făcut o justă încadrare juridică a faptelor potrivit art. 12 alin. (1) și (2)

lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) și e) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

Criticile inculpatului privind încadrarea

juridică a faptelor au fost apreciate ne fondate.

În

acest sens s-a arătat că faptele au fost săvârșite de două

sau mai multe persoane împreună, inculpatul fiind ajutat de șoferii de taxi care

transportau părțile

vătămate la domiciliile beneficiarilor

de servicii sexuale și care încasau banii de la ele, șoferii fiind identificați

numai cu prenumele respectiv, C., U., H. și T. Pentru realizarea conținutului agravantei

prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, nu este necesar ca

toți participanții să lucreze cu vinovăție, fiind suficientă comiterea faptei de

către cel puțin doi făptuitori, în mod efectiv și concomitent.

Elementul material al infracțiunii de trafic

de persoane s-a realizat prin înșelarea, recrutarea, cazarea, amenințarea, violență

și alte forme de constrângere.

Elementul subiectiv s-a realizat cu intenție

calificată prin obligarea la practicarea prostituției [art. 2 pct. 2 lit. c) din

Legea nr. 678/2001], prin încălcarea drepturilor și libertății [deplasarea și libertatea

de decizie, art. 2 lit. e) din Legea nr. 678/2001], în scopul exploatării persoanei.

Urmarea imediată a constat în starea de

pericol creată pentru atributele fundamentale ale persoanei, sub aspectul libertății

și demnității, iar legătura de cauzalitate rezultă „ex re" din simpla efectuare

integrală a acțiunii ce constituie elementul material.

Traficul de persoane incriminat prin dispozițiile

art. 12 din Legea nr. 678/2001, comis asupra mai multor subiecți pasivi în aceleași

condiții de loc și de timp, constituie o infracțiune unică, în formă continuată

(decizia nr. 49/2007, secțiile unite, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin

care a fost admis recursul în interesul legii), iar nu mai multe infracțiuni aflate

în concurs.

Deoarece persoanele recrutate nu au știut

că scopul inculpatului este acela ca ele să practice prostituția și să primească

o parte din banii câștigați pe această cale, iar acesta le-a amenințat, a folosit

violența și alte forme de constrângere, nu sunt întrunite condițiile pentru existența

infracțiunii prev. de art. 329 alin. (2) C. pen.

Relevante în acest sens sunt comportamentul

agresiv al inculpatului, precum și împrejurarea că o parte din victime au apelat

la alte persoane sau la autoritățile germane pentru a scăpa de inculpat și de a

ajunge în România, aspecte rezultate din coroborarea depozițiilor martorilor și

declarațiilor victimelor, cu conținutul convorbirilor telefonice și înscrisurilor

emanate de la autoritățile judiciare germane.

Depoziției martorei P.Z.R. și martorului

P.I., părinții victimei P.D., care au declarat că nu au cunoscut faptul că inculpatul

a obligat-o pe victimă să se prostitueze sau că a bătut-o, sunt în contradicție

evidentă cu celelalte probe din dosar și nu pot înlătura, singure, vinovăția inculpatului.

Motivul de apel prin care s-a solicitat

reducerea pedepsei aplicate a fost considerat de asemenea neîntemeiat, deoarece,

ca efect al reținerii dispozițiilor art. 12 alin. (1) și (2) lit. a), limitele pedepsei

fiind între 5 și 15 ani și interzicerea unor drepturi, prima instanță ținând seama

nu numărul victimelor, de caracterul continuat al infracțiunii, a făcut o justă

proporționalizare a pedepsei, aplicând inculpatului 6 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării unor drepturi pe o perioadă de 2 ani.

În

raport de aceste considerente, prin decizia penală nr. 64/a/2012

Curtea de apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul inculpatului.

În temeiul art. 383 alin. (1) C. proc.

pen., s-a făcut aplicarea art. 350 alin. (1) C. proc. pen., menținându-se măsura

arestării preventive a inculpatului și, în conformitate cu dispozițiile art. 381

alin. (1) C. proc. pen., s-a dedus durata reținerii și a arestării preventive.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs

inculpatul B.G.

La termenul

la care au avut loc dezbaterile asupra recursului inculpatul a solicitat aplicarea

în cauză a dispozițiilor art. 320 C. proc. pen., arătând că recunoaște comiterea

faptelor pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum acestea sunt descrise

în rechizitoriu. Prin apărătorul său ales, atât prin motivele scrise depuse la dosar

în termenul prevăzut de dispozițiile art. 385

10

alin. (2) C. proc.

pen., cât și oral cu ocazia dezbaterilor, inculpatul a invocat cazurile de casare

prev. de art. 385 alin. (1) pct. 17, 14 teza

I

C. proc. pen. În principal s-a arătat că faptei i s-a dat

o greșită încadrare juridică, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii

de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. Pentru ipoteza reținerii

încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001 s-a

solicitat ca, urmare a reaprecierii materialului probator administrat să se dispună

înlăturarea agravantei privind săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane

împreună prev. de alin. (2) lit. a) a art. 12 din Legea nr. 678/2001.

În

subsidiar s-a solicitat redozarea pedepsei, avându-se în vedere

și incidența în cauză a dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen. în raport de poziția procesuală din fața instanței de recurs.

Analizând hotărâre recurată atât prin prisma

criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, dar și din oficiu, în limitele

prevăzute de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. Înalta

Curte reține următoarele:

În

ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., în primul rând este de precizat faptul că, prin

prisma acestuia este supusă controlului instanței de recurs o problemă de drept,

verificarea legalității încadrării juridice neputând aduce atingere situației de

fapt stabilită de către prima instanță și cea din apel, astfel cum se solicită de

către apărare.

Referitor la criticile vizând greșita reținere

a infracțiunii de trafic de persoane, Înalta Curte are în vedere decizia în interesul

legii nr. XVI din 19 martie 2007, privind distincția dintre infracțiunea de trafic

de persoane prevăzută de art. 12 și, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 și

cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. Aceasta este dată de

obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea

socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două

legi: în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea

dreptului la libertatea de voință și acțiune a persoanei, iar în cazul infracțiunii

de proxenetism prevăzute de art. 329 C. pen., apărarea bunelor moravuri în relațiile

de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență.

În

situația în care o persoană, fără a întrebuința constrângeri,

îndeamnă sau înlesnește practicarea prostituției ori trage foloase de pe urma practicării

prostituției săvârșește infracțiunea de proxenetism, iar în cazul unor acte de recrutare,

transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin amenințare,

violență,

răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere

ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-și exprima voința sau prin

oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea

consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul

exploatării acestei persoane, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de trafic de persoane.

Pornind de la distincția dintre cele două

infracțiuni astfel cum aceasta a fost stabilită de Înalta Curte de Casație și Justiție

și având în vedere limitele controlului judiciar, se constată că în cauză, în raport

de situația de fapt reținută, încadrarea juridică a fost în mod corect stabilită,

în drept fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de

trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, în baza probatoriului administrat,

s-a stabilit faptul că recrutarea victimelor a avut loc prin înșelăciune, inculpatul

B.G. facându-le promisiuni de căsătorie (M.I. și P.I.D.) sau de obținere a unor

locuri de muncă oneste, de menajere (Ț.D., L.R.E., M.E.A. și Ț.E.) sau de ospătar

(B.N.S.), iar după sosirea acestora în Germania, erau cazate la locuința inculpatului

și erau exploatate prin obligarea la practicarea prostituției. Părțile vătămate

erau agresate fizic și verbal, iar pentru a putea scăpa de inculpat și a reveni

în România o parte din victime au apelat la alte persoane (Ț.D. au fost ajutată

să plece în România de către martorul T.C. întâlnit întâmplător, într-o cabină telefonică

din Berlin, iar partea vătămată L.R.E. s-a întors în România, fiind ajutată să fugă

de doi cetățeni germani) dar și la autoritățile germane (M.I., P.I.D., acesteia

din urmă inculpatul îi distrusese actele de identitate).

Este de asemenea justificată și reținerea

agravatei constând în comiterea faptei de două sau mai multe persoane împreună,

în condițiile în care la exploatarea victimelor, prin obligarea acestora la practicarea

prostituției, acesta era ajutat de numiții C., U., H. și T. cu care inculpatul era

în legătură și care asigurau transportul părților vătămate la domiciliile beneficiarilor

de servicii sexuale, ce erau anterior găsiți de inculpat.

Ca atare, critica formulată de către inculpat

privind greșita încadrare juridică dată faptei nu este întemeiată, în cauză neputând

fi reținute elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, care ar fi

presupus lipsa oricăror elemente de inducere în eroare a părților vătămate și de

constrângere la obligarea prostituției.

Nici criticile formulate din perspectiva

cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 14 teza

I

C. proc. pen.

nu sunt întemeiate.

Înalta Curte reține că inculpatului i-a

fost aplicată o pedeapsă orientată către minimul prevăzut de lege, de 6 ani închisoare,

în condițiile în care în cauză există o pluralitate de victime, infracțiunea a fost

săvârșită în formă continuată, din probatoriul administrat rezultând faptul că exploatarea

persoanelor de sex feminin prin obligarea acestora la practicarea prostituției constituia

un adevărat mod de viață al acestuia și nicidecum o activitate izolată. În cauză

nu există argumente de fapt sau de drept care să conducă la coborârea acestei pedepse

sau la reținerea de circumstanțe

atenuante, neputând fi valorificată,

în condițiile art. 320 alin. (7) C. proc. pen. nici poziția procesuală a inculpatului

din fața instanței de recurs.

În

acest sens se constată că în prezenta cauză cercetarea judecătorească

în fața instanței de fond a debutat după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010,

respectiv la data de 02 februarie 2011, când, fiind audiat, inculpatul a arătat

că nu recunoaște săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată. Ca atare

nu sunt incidente dispozițiile art.

XI din

O.U.G.

nr. 121/2011, potrivit cărora în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea

judecătorească în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii

nr. 202/2010, dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător

la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei

ordonanțe de urgență.

În

raport de toate aceste considerente, constatând neîntemeiate

criticile formulate și având în vedere că în cauză nu se reține incidenței vreunui

alt caz de casare care ar putea fi luat în considerare din oficiu, în condițiile

art. 385 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge recursul inculpatului

ca nefundat, soluție în raport de care acesta va fi obligat și la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 64/A din 17 mai 2012 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 7 octombrie 2010 la 16 august 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 1.300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 RON, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, precum

și onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți civile, în

sumă de 150 RON pentru fiecare se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 16

august 2012.