ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3620/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3432 din 17 septembrie 2010 a admis acțiunea formulată de reclamanții C.S., C.A., C.M. și L.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie pe care a obligat-o să procedeze la avizarea/analizarea cererii de redobândire a cetățeniei române formulate de reclamanți, într-un termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamanților 4,3 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că autoritatea pârâtă are obligația de a înregistra și soluționa cererile persoanelor care doresc redobândirea cetățeniei române, cu respectarea dreptului oricărui cetățean la soluționarea cererii într-un termen rezonabil, înlăturând apărarea pârâtei privind imposibilitatea de procesare a cererilor datorită capacității limitate a Secției Consulare din cadrul Ambasadei României la Chișinău, cu motivarea că pârâta nu a făcut nicio probă în acest sens, iar în raport de dispozițiile imperative ale Legii nr. 554/2004, soluționarea cererilor trebuie să se realizeze într-un termen de 30 de zile de la formulare. De asemenea, a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, reținând că prin obligarea autorității pârâte la analizarea cererii formulate de reclamant în termenul solicitat, se acoperă prejudiciului moral suferit.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie. În motivele de recurs este criticată soluția instanței de fond în privința modului de soluționare, respectiv a obligării pârâtei să procedeze la analizarea cererii de redobândire a cetățeniei, într-un termen de 30 de zile de a rămânerea irevocabilă a hotărârii, apreciind că a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Susține recurenta că aprecierea instanței de fond cu privire la încălcarea termenului rezonabil de soluționare a cererii este eronată, în condițiile în care, autoritatea pârâtă, în conformitate cu dispozițiile legale în materie a parcurs toate etapele prevăzute în cadrul procedurii speciale, în ceea ce privește cererile reclamanților, inclusiv în sensul emiterii și comunicării ordinului privind aprobarea cetățeniei.

A precizat că cererile reclamanților C.S. și C.A. au fost avizate pozitiv prin Ordinul nr. 2/P din 25 martie 2010, iar pentru L.A. și C.M. au fost emise certificatele de cetățenie nr. 1619 din 25 octombrie 2010 și nr. 18432 din 31 ianuarie 2011. Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, reținând că în cauză subzistă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că, urmare a admiterii recursului se impune modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, orice persoană vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Se poate adresa instanței de contencios administrativ potrivit dispozițiilor art. 8 teza a II-a din aceeași lege și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. l) din Legea contenciosului administrativ, nesoluționarea în termenul legal a unei cereri constă în faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia dacă prin lege nu se prevede altfel, iar potrivit dispozițiilor art. 2 lit. i), refuzul nejustificat are semnificația unei exprimări explicite, cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane. În cauza de față, instanța de fond a reținut în mod greșit, în raport cu situația de fapt existentă, că autoritatea pârâtă a încălcat termenul rezonabil de soluționare a cererilor de redobândire a cetățeniei române formulate de reclamanți. În condițiile în care ar fi stăruit, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., pentru prevenirea oricărei greșeli, judecătorul fondului avea posibilitatea și trebuia să constate că cererile intimaților-pârâți C.S., C.A. și L.A. au fost aprobate la data de 25 martie 2010 și respectiv 25 mai 2010, în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 15 alin. (2) și (3) din Legea nr. 21/1991. În fața instanței de recurs au fost depuse de către intimata-pârâtă certificatul de cetățenie nr. 1619 din 25 octombrie 2010 emis pe numele intimatului L.A. și certificatul de cetățenie nr. 18432 din 31 ianuarie 2011 emis pe numele intimatului C.M. În raport de înscrisurile noi depuse de către recurenta-pârâtă și reținând că autoritatea pârâtă și-a respectat obligațiile, soluționând în termenul legal cererile de redobândire a cetățeniei române formulate de intimații-reclamanți, Înalta Curte va admite recursul pentru acest motiv, urmând ca soluția instanței de fond să fie desființată, cu consecința respingerii acțiunii ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva sentinței civile nr. 3432 din 17 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții C.S., C.A., C.M., L.A., ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2011.