ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2948/2012

Asupra contestației

în anulare de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 129 din 1 martie

2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost condamnat inculpatul Z.O.C., fiul

lui V. și G., în prezent deținut în Penitenciarul Colibași la 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin.

(1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen., pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului

exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată, începând cu data de 14

decembrie 2011 și până la pronunțare, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 6

1

alin. (4) din Legea nr. 78/2000, a fost obligat inculpatul să restituie către

denunțători următoarele sume de bani: I.I. - 2.000 euro, T.N. - 2200 euro, G.T.P.

- 1850 euro și R.L.V. - 2100 euro.

S-a menținut

sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului, prin Ordonanța nr.

1278/ P din 21 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș.

S-a menținut

sechestrul asigurător asupra sumelor de bani aflate la B.R.D. – G.S.G. la

dispoziția Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, în vederea restituirii

către denunțători.

A fost obligat

inculpatul la 700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 25 lei,

reprezentând onorariul de avocat din oficiu, potrivit împuternicirii avocațiale

din 07 februarie 2011, vor fi avansați din fondurile Ministerul Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a constatat, că prin rechizitoriul nr. 1278/

P din 06 februarie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș a trimis în

judecată pe inculpatul Z.O.C., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. disp. art. 41 alin.

(2) C.p.

În esență, în actul

de sesizare, s-a reținut că inculpatul, în baza aceleiași rezoluții infracționale,

în perioada septembrie - octombrie 2011, a pretins și primit de la patru denunțători

sume cuprinse între 1850 și 2200 euro, promițându-le că va interveni pe lângă

funcționari din cadrul S.P.R.P.C.I.V Argeș, pentru a le obține permise de

conducere valabile, fără susținerea examenelor în cazul a trei denunțători și

cu susținerea examenelor dar promițând că îl va ajuta prin intermediul

calculatorului la proba teoretică pe al patrulea denunțător.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul Z.O.C., susținând, prin apărătorul său,

motive privind netemeinicia pedepsei aplicate, care, în opinia sa, este prea

severă atât raportat la circumstanțele faptei, cât și la cele personale ale

inculpatului, în condițiile în care acesta a recunoscut infracțiunea comisă,

beneficiind de dispozițiile art. 320/1 C. proc. pen.

Prin decizia penală nr.

59/ A din 31 mai 2012, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, a admis apelul inculpatului Z.O.C., fiul lui V. și G., în

prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva sentinței penale nr. 129

din 1 martie 2012 a Tribunalului Argeș.

A desființat în parte

sentința, în sensul că:

A redus de la 3 ani

la 2 ani pedeapsa aplicată inculpatului pentru art. 257 alin. (1) C. pen. cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.

A înlăturat aplicarea

art. 6

1

din Legea nr. 78/2000 cu toate consecințele și în baza art. 257

alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 256 alin. (2) C. pen. și art. 118 lit. e) C.

pen. a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de 2000 euro; 2200 euro;

1850 euro; 2100 euro dobândite în mod vădit prin comiterea faptei.

A menținut starea de

arest a inculpatului și a dedus la zi prevenția.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile

judiciare în cuantum de 600 lei, din care 100 lei onorariul parțial al

avocatului din oficiu, au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:

Sigur că faptele de

corupție sub toate formele lor de manifestare, ocupă un loc primordial, din

nefericire, în tabloul infracționalității al societății actuale, nu trebuie,

însă, scăpat din vedere faptul că fiecare caz prezintă particularități, care

oferă distincții serioase în ceea ce privește regimul sancționator în această

materie.

Din perspectiva

arătată, instanța de fond, ținând seama de recrudescența infracțiunilor de

corupție s-a orientat, în mod corect, la aplicarea unei pedepse cu închisoare,

având ca modalitate cea mai exigentă formulă de executare, respectiv detenția,

cu toate acestea, însă, Curtea a observat că nu au fost avute în vedere foarte

multe circumstanțe ce au caracterizat pozitiv persoana inculpatului.

Încă din primele faze

ale anchetei, inculpatul a adoptat o atitudine sinceră, recunoscându-și

faptele, rămânând consecvent și în fața instanței de judecată, fiind evidentă

poziția sa regretabilă, în raport cu ceea ce a făcut, manifestând o dorință

pozitivă de a lăsa în urmă acest comportament și a se reintegra în societatea

care respectă valorile ocrotite de legea penală.

Șansele sale de

reintegrare sunt cu atât mai mari, cu cât acest conflict penal reprezintă o

situație de excepție în cazierul său judiciar, este o persoană relativ tânără,

cu studii superioare, apreciată la locul de muncă, având posibilitatea să-și

găsească ușor mijloacele prin care să se reintegreze și în câmpul muncii.

Toate aceste elemente

ce îi sunt favorizante inculpatului, puse în balanță cu celelalte circumstanțe

concrete legate de comiterea faptelor, pericolul social al acestora și

consecințele produse, ar fi trebuit, totuși, să conducă instanța de fond la

aplicarea unei pedepse într-un cuantum ceva mai redus, fiind evident, că în

prezența unei asemenea persoane, nevoile de apărare socială și de represiune nu

sunt atât de accentuate.

De aceea, Curtea a

considerat că este necesară o intervenție în ce privește regimul sancționator,

în sensul diminuării pedepsei cu menținerea modalității de executare.

În altă ordine de

idei, Curtea a observat că prima instanță a dispus restituirea către

denunțători a sumelor de bani pretinse de inculpat, ca urmare a unei aplicații

greșite a dispozițiilor art. 6

1

alin. (4) din Legea nr. 78/2000, act

normativ care nu este aplicabil în prezenta cauză.

Așa cum s-a putut

observa, cadrul procesual stabilit prin actul de inculpare, îl reprezintă

dispozițiile art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

nefiind incidentă, așa cum s-a arătat, Legea specială nr. 78/2000.

Alin. (2) al art. 257,

care face trimitere la același alineat al art. 256 C. pen., stabilește explicit

că în această ipoteză banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă,

iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului

lor în bani.

S-a arătat că textul

de lege nu lasă nici un echivoc, în ceea ce privește obligativitatea

confiscării sumelor de bani, în cazul traficului de influență, rațiunea

legiuitorului fiind aceea de a descuraja pe amatorii unor servicii nelegale,

punându-i, astfel, în situația să-și asume riscul pierderii banilor utilizați

în aceste scopuri ilicite.

Pentru că se pune

problema unei chestiuni privind nelegala aplicare a unor dispoziții normative,

iar remedierea acesteia nu conduce la agravarea situației juridice a

inculpatului în propria cale de atac, Curtea a apreciat necesar de a dispune

confiscarea acelorași sume de bani, pe care inculpatul a fost, în mod greșit, obligat

să le restituie denunțătorilor.

Împotriva acestei din

urmă decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești,

apreciind că hotărârea pronunțată este netemeinică, în mod greșit fiind redus

cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, instanța de apel făcând o greșită

individualizare judiciară, caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen.

Urmare, în temeiul

disp. art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. s-a solicitat

admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii pronunțată de instanța de

apel, în sensul înlăturării reducerii de la 3 ani la 2 ani a pedepsei

închisorii aplicate inculpatului.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art.

385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul

declarat de parchet este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru

considerentele ce urmează a fi expuse.

Înalta Curte reține

că instanțele au realizat o analiză judicioasă și completă a întregului

ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, rezultând

mai presus de orice dubiu că inculpatul se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii reținută în sarcina sa.

Cu privire la

criticile formulate de parchet referitoare la netemeinicia pedepsei aplicate,

Înalta Curte reține că acestea nu sunt fondate.

La individualizarea

judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, prima instanță de control judiciar

a avut în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de

pericol social concret al faptei comise, împrejurările și modalitatea în care a

fost săvârșită fapta dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului, o

persoană relativ tânără care încă din primele faze ale anchetei a adoptat o

atitudine sinceră, recunoscându-și faptele, rămânând consecvent și în fața

instanței de judecată, fiind evidentă poziția sa de regret, în raport cu ceea

ce a făcut, manifestând o dorință pozitivă de a lăsa în urmă acest comportament

și a se reintegra în societatea care respectă valorile ocrotite de legea

penală, instanța de apel orientându-se spre o pedeapsă care atât sub aspectul

cuantumului cât și al modalității de executare să satisfacă scopul prevăzut de

legiuitor în art. 52 C. pen.

Pentru considerentele

arătate, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive.

Onorariul parțial

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva deciziei penale nr. 59/ A din 31

mai 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie, privind pe inculpatul Z.O.C.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 14 decembrie 2011 la 21

septembrie 2012.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru inculpatul Z.O.C., în sumă de 50 lei, se plătește

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21

septembrie 2012.