ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2411/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2411/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele;
Prin încheierea din 29 iunie
2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, s
ecția
penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată
în dosarul nr. 1767/33/2011, a fost respinsă , ca
nefondată, cererea
de liberare provizorie sub control judiciar formulată
de inculpatul A.S.
Pentru a hotărî astfel .instanța de fond a reținut că
o parte dintre cauzele pentru care inculpatul A.S. a fost deferit
justiției prin Rechizitoriu Direcției Naționale
Anticorupție - Serviciul
teritorial
Cluj, sunt infracțiuni sancționate de legiuitorul român, cu
pedeapsa
închisorii mai mare de 4 ani( infracțiunile de trafic de
influență, instigare la spălare de bani, luare de
mită, complicitate la
spălare de bani
și primire de foloase necuvenite), dar al căror maxim,
pentru fiecare faptă în parte, nu depășește 18 ani
închisoare. Prin
urmare, din acest
punct de vedere, al condițiilor impuse de legiuitorul
român, în alin. (1) al art. 160
2
C. proc. pen., această nouă
cerere
formulată de inculpat s-ar circumscrie acestor exigențe, dar instanța este
obligată să evalueze această cerere și cu atenta
analiză a prevederilor alin. (2) al aceluiași text legal ( art. 160
2
C. proc. pen.) și a
temeiurilor de fapt și de drept ce rezultă
din probatoriul administrat în cauză până la acest moment procesual.
S-a reținut că inculpatul, prin apărătorul său
ales, a înțeles să
învedereze faptul
că este momentul oportun pentru a nu mai fi supus
măsurii preventive a arestului, deoarece
împotriva sa nu există date
concrete, de natură a justifica temerea că
ar putea comite alte
infracțiuni sau că ar
putea zădărnici aflarea adevărului în prezenta
cauză, în vreuna din
modalitățile expuse de tezele finale ale alin. (2) al art. 160
2
C. proc. pen. S-a arătat că o
asemenea susținere nu poate fi însușită de către
instanță deoarece,
în prezenta cauză,
interpretându-se coroborat probatoriul administrat
în faza urmăririi penale cu cel administrat până
în prezent în fața instanței de fond demonstrează că, dacă s-ar admite această
nouă
petiție, ar exista pericolul,
cu potențial mărit, ca inculpatul să se
angreneze, din nou, în sfera
ilicitului penal.
S-a reținut că inculpat are pe rolul organelor
judiciare alte
cauze în derulare, pentru
comiterea unor fapte similare celor pentru
care în prezenta cauză este judecat, iar modul în care, în prezent, se
derulează
cercetarea judecătorească (ce este de abia la debut),
justifică menținerea sa la dispoziția instanței de judecată.
Există la dosarul cauzei probe din care, în opinia
instanței,
rezultă date concrete, care
justifică temerea că, lăsat în libertate,
inculpatul ar avea un
potențial ridicat de angrenare a sa în sfera ilicitului penal, deoarece din
conținutul convorbirilor telefonice,
autorizate
a s-au efectuat în prezenta cauză, a rezultat că, acesta, paralel activității
de primar al municipiului Cluj Napoca, ce era abilitat să o îndeplinească,
și-ar fi desfășurat activitatea infracțională pentru
care se află în fața instanței de la Târgu Mureș,
dar și activitatea infracțională pentru care, prin rechizitoriul D.N.A-
SERVICIUL
TERITORIAL CLUJ, din 22
decembrie 2011 s-a disjuns cauza pentru
efectuarea de cercetări.
Posibilitatea reangajării inculpatului în sfera
ilicitului penal
rezultă din faptul că, la
momentul supunerii sale, măsurii preventive a
arestului, acesta utiliza
mai multe cartele telefonice, numere de
telefon
ale unora dintre acestea fiind cunoscute doar de un număr
foarte restrâns al prietenilor săi. O parte din
numere de telefon astfel
utilizate de inculpat, trebuiau să fie folosite
de persoanele cărora
inculpatul le comunica
aceste numere doar în anumite situații și într-
un anumit interval orar.
S-a reținut că probatoriul
administrat în cauză, până la acest
moment
procesual, reprezentat de data de 25 iunie 2012,
demonstrează că este necesar ca acest inculpat (ce se află la primul
contact
cu legea penală, are un nivel de instruire ridicat, are în
întreținere doi minori, are statutul de cadru
didactic universitar) să fie
la dispoziția instanței, deoarece , din
conținutul convorbirilor
telefonice
desfășurate între două dintre inculpatele cauzei, reiese că
inculpatul
petent, în desfășurarea activității infracționale imputate, ar fi apelat și la
concursul altor persoane, ca, de exemplu , soția sa, față de care manifesta
încredere.
Analizându-se și durata
perioadei de arest preventiv la care a fost supus inculpatul, se reține că,
aceasta nu poate fi în nici un caz
considerată
ca depășind termenul rezonabil al celei mai drastice
măsuri preventive, prevăzută de legislația procesual penală română,
deoarece,
din momentul la care instanța a fost sesizată cu
soluționarea cauzei, inițial la Curtea de Apel Cluj, ulterior la Curtea
de
Apel Târgu Mureș, cauza aceasta nu
a suferit amânări nejustificate,
instrumentarea
ei se realizează cu celeritate, și cu stricta respectare
a principiului „egalității armelor între toți
participanții cauzei. Speța pendinte, prezintă un specific deosebit, nu prin
numărul persoanelor acuzate, ci prin multitudinea acuzelor ce planează asupra
fiecăruia, prin intervalul de timp substanțial mare, în care se susține de
către
acuză că s-ar fi desfășurat activitatea infracțională imputată
inculpaților, prin calitatea pe care o aveau
aceștia, prin calitatea pe care o au martorii ce au fost audiați și care
urmează a fi audiați în
cauză, atât în acuzare cât și în apărare( au
ocupat funcții de demnitate publică, funcții de conducere la nivelul unor
agenți
economici de interes local sau
național). Frecvența termenelor de
judecată fixate în cauză, durata
dezbaterilor din cadrul acestor
înfățișări
(termene), multitudinea aspectelor de drept și de fapt ce se
dezbat
demonstrează să speța se instrumentează cu stricta
respectare atât a dispozițiilor art. 1-6 rap. la art. 286-289, art. 253
și art. 301
C. proc. pen., cât și a prevederilor art. 6 paragraf I din
C.E.D.O.
Împotriva acestei încheieri, în
termen legal, a declarat recurs inculpatul A.S., solicitând casarea încheierii
și , pe fond,
admiterea
cererii de liberare provizorie sub control judiciar și punerea
de îndată în libertate.
Înalta Curte de Casație și
Justiție, analizând recursul declarat
atât în raport cu motivele scrise depuse la dosar cât și
în raport cu
susținerile orale ale
apărătorului și ale inculpatului, apreciază că acesta nu este fondat.
Potrivit art. 160
2
alin. (2) C. proc.
pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care
există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau
inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că
acesta va încerca să
zădărnicească
aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori
sau experți, alterarea ori distrugerea
mijloacelor de probă, sau prin
alte asemenea fapte.
Din textul de lege mai sus
evocat rezultă că liberarea provizorie
sub control judiciar este o vocație pe care o are
inculpatul și nu o
obligație a instanței
de a o dispune și că aceasta nu poate fi acordată în situațiile enunțate de
textul de lege.
Analizând actele și lucrările
dosarului, Înalta Curte constată că
dispoziția
instanței de fond - de a respinge cererea de liberare
provizorie sub control judiciar - este legală și temeinică.
În raport cu stipulațiile art. 5 din Convenția
Europeană a
Drepturilor Omului și ale art.
23 din Constituția României, măsura
lipsirii de libertate a unei
persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a se bănui că
acesta a săvârșit o
infracțiune sau există
motive temeinice de a se crede în posibilitatea
săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară, astfel, apărarea
ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, asigurarea
desfășurării
în bune condiții a procesului penal.
În speță, pericolul social
potențial se apreciază în raport cu
comportamentul
inculpatului, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor comise, complexitate
cauzei, numărul mare de inculpați,
natura
faptelor reținute a fi fost săvârșite de inculpați .
Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia
și în
starea de neliniște, în sentimental de
insecuritate în rândul societății,
generată de faptul că persoane
bănuite de săvârșirea unor
infracțiuni
grave sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
Cu privire la pericolul concret
pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, Înalta
Curte apreciază că el rezultă
din modul în care se presupune că au fost săvârșite faptele, care
prezintă un grad ridicat de pericol social, inculpatul fiind trimis în
judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
- luare de mită în formă continuată, prev. de art.
254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. (18 acte materiale);
- complicitate la spălare de bani în formă
continuată, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din
Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale);
- complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură
privată, în formă continuată, prev. de art. 26 raportat la art. 290 C. pen.
raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, prev. cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen. (19 acte materiale);
- trafic de influență în formă continuată prev. de
art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.
41 alin. (2) C. pen. (21 acte materiale);
- instigare la spălare de bani în formă continuată
prev de art. 25 C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen. (23 acte materiale);
- instigare la fals în înscrisuri sub semnătură
privată, în formă continuată, prev. de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. raportat
la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
(23 acte materiale);
- primire de foloase necuvenite prev de art. 256 C.
pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Toate aceste elemente, de necontestat, dealtfel, nu
pot constitui, cu caracter pertinent și suficient, temeiuri în vederea
eliminării, în urma examinării efectuate cu privire la existența art. 148 lit. f)
C. proc. pen., a pericolului concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în
libertate a inculpatului l-ar genera la actualul moment procesual.
Datele personale favorabile inculpatului nu pot
constitui, doar prin ele însele, motiv al cercetării acestuia în stare de
libertate, în împrejurarea în care pericolul concret pentru ordinea publică
este demonstrat, printre altele, de multitudinea actelor infracționale. La
acest moment procesual, pericolul concret pentru ordinea publică, pe care
lăsarea în libertate a inculpatului l-ar reprezenta, este actual, real și
precis fiind evidențiat prin fapte, date și indicii puternice.
Recursul declarat învederându-se , așadar, nefondat,
urmează ca, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie
respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul
va
fi obligat la plata sumei de 225 lei, cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând
onorariul parțial pentru
apărătorul
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul A.S.
împotriva
încheierii din 29 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu
Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,
pronunțată în dosarul nr. 1767/33/2011.
Obligă recurentul inculpat la
plata sumei de 225 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 25 lei, reprezentând
onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,
azi 11 iulie 2012.
8