ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2411/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin încheierea din 29 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, s ecția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1767/33/2011, a fost respinsă , ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul A.S. Pentru a hotărî astfel .instanța de fond a reținut că o parte dintre cauzele pentru care inculpatul A.S. a fost deferit justiției prin Rechizitoriu Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul teritorial Cluj, sunt infracțiuni sancționate de legiuitorul român, cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani( infracțiunile de trafic de influență, instigare la spălare de bani, luare de mită, complicitate la spălare de bani și primire de foloase necuvenite), dar al căror maxim, pentru fiecare faptă în parte, nu depășește 18 ani închisoare.

Prin urmare, din acest punct de vedere, al condițiilor impuse de legiuitorul român, în alin. (1) al art. 160 2 C. proc. pen., această nouă cerere formulată de inculpat s-ar circumscrie acestor exigențe, dar instanța este obligată să evalueze această cerere și cu atenta analiză a prevederilor alin. (2) al aceluiași text legal ( art. 160 2 C. proc. pen.) și a temeiurilor de fapt și de drept ce rezultă din probatoriul administrat în cauză până la acest moment procesual. S-a reținut că inculpatul, prin apărătorul său ales, a înțeles să învedereze faptul că este momentul oportun pentru a nu mai fi supus măsurii preventive a arestului, deoarece împotriva sa nu există date concrete, de natură a justifica temerea că ar putea comite alte infracțiuni sau că ar putea zădărnici aflarea adevărului în prezenta cauză, în vreuna din modalitățile expuse de tezele finale ale alin. (2) al art. 160 2 C. proc.

pen. S-a arătat că o asemenea susținere nu poate fi însușită de către instanță deoarece, în prezenta cauză, interpretându-se coroborat probatoriul administrat în faza urmăririi penale cu cel administrat până în prezent în fața instanței de fond demonstrează că, dacă s-ar admite această nouă petiție, ar exista pericolul, cu potențial mărit, ca inculpatul să se angreneze, din nou, în sfera ilicitului penal. S-a reținut că inculpat are pe rolul organelor judiciare alte cauze în derulare, pentru comiterea unor fapte similare celor pentru care în prezenta cauză este judecat, iar modul în care, în prezent, se derulează cercetarea judecătorească (ce este de abia la debut), justifică menținerea sa la dispoziția instanței de judecată.

Există la dosarul cauzei probe din care, în opinia instanței, rezultă date concrete, care justifică temerea că, lăsat în libertate, inculpatul ar avea un potențial ridicat de angrenare a sa în sfera ilicitului penal, deoarece din conținutul convorbirilor telefonice, autorizate a s-au efectuat în prezenta cauză, a rezultat că, acesta, paralel activității de primar al municipiului Cluj Napoca, ce era abilitat să o îndeplinească, și-ar fi desfășurat activitatea infracțională pentru care se află în fața instanței de la Târgu Mureș, dar și activitatea infracțională pentru care, prin rechizitoriul D.N.A- SERVICIUL TERITORIAL CLUJ, din 22 decembrie 2011 s-a disjuns cauza pentru efectuarea de cercetări.

Posibilitatea reangajării inculpatului în sfera ilicitului penal rezultă din faptul că, la momentul supunerii sale, măsurii preventive a arestului, acesta utiliza mai multe cartele telefonice, numere de telefon ale unora dintre acestea fiind cunoscute doar de un număr foarte restrâns al prietenilor săi. O parte din numere de telefon astfel utilizate de inculpat, trebuiau să fie folosite de persoanele cărora inculpatul le comunica aceste numere doar în anumite situații și într- un anumit interval orar.

S-a reținut că probatoriul administrat în cauză, până la acest moment procesual, reprezentat de data de 25 iunie 2012, demonstrează că este necesar ca acest inculpat (ce se află la primul contact cu legea penală, are un nivel de instruire ridicat, are în întreținere doi minori, are statutul de cadru didactic universitar) să fie la dispoziția instanței, deoarece , din conținutul convorbirilor telefonice desfășurate între două dintre inculpatele cauzei, reiese că inculpatul petent, în desfășurarea activității infracționale imputate, ar fi apelat și la concursul altor persoane, ca, de exemplu , soția sa, față de care manifesta încredere.

Analizându-se și durata perioadei de arest preventiv la care a fost supus inculpatul, se reține că, aceasta nu poate fi în nici un caz considerată ca depășind termenul rezonabil al celei mai drastice măsuri preventive, prevăzută de legislația procesual penală română, deoarece, din momentul la care instanța a fost sesizată cu soluționarea cauzei, inițial la Curtea de Apel Cluj, ulterior la Curtea de Apel Târgu Mureș, cauza aceasta nu a suferit amânări nejustificate, instrumentarea ei se realizează cu celeritate, și cu stricta respectare a principiului „egalității armelor între toți participanții cauzei.

Speța pendinte, prezintă un specific deosebit, nu prin numărul persoanelor acuzate, ci prin multitudinea acuzelor ce planează asupra fiecăruia, prin intervalul de timp substanțial mare, în care se susține de către acuză că s-ar fi desfășurat activitatea infracțională imputată inculpaților, prin calitatea pe care o aveau aceștia, prin calitatea pe care o au martorii ce au fost audiați și care urmează a fi audiați în cauză, atât în acuzare cât și în apărare( au ocupat funcții de demnitate publică, funcții de conducere la nivelul unor agenți economici de interes local sau național). Frecvența termenelor de judecată fixate în cauză, durata dezbaterilor din cadrul acestor înfățișări (termene), multitudinea aspectelor de drept și de fapt ce se dezbat demonstrează să speța se instrumentează cu stricta respectare atât a dispozițiilor art. 1-6 rap.

la art. 286-289, art. 253 și art. 301 C. proc. pen., cât și a prevederilor art. 6 paragraf I din C.E.D.O. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.S., solicitând casarea încheierii și , pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și punerea de îndată în libertate. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul declarat atât în raport cu motivele scrise depuse la dosar cât și în raport cu susținerile orale ale apărătorului și ale inculpatului, apreciază că acesta nu este fondat. Potrivit art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, sau prin alte asemenea fapte.

Din textul de lege mai sus evocat rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar este o vocație pe care o are inculpatul și nu o obligație a instanței de a o dispune și că aceasta nu poate fi acordată în situațiile enunțate de textul de lege. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că dispoziția instanței de fond - de a respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar - este legală și temeinică. În raport cu stipulațiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 23 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a se bănui că acesta a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, asigurarea desfășurării în bune condiții a procesului penal.

În speță, pericolul social potențial se apreciază în raport cu comportamentul inculpatului, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor comise, complexitate cauzei, numărul mare de inculpați, natura faptelor reținute a fi fost săvârșite de inculpați . Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște, în sentimental de insecuritate în rândul societății, generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni grave sunt cercetate și judecate în stare de libertate. Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, Înalta Curte apreciază că el rezultă din modul în care se presupune că au fost săvârșite faptele, care prezintă un grad ridicat de pericol social, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: - luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (18 acte materiale); - complicitate la spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale); - complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 26 raportat la art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, prev. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale); - trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(21 acte materiale); - instigare la spălare de bani în formă continuată prev de art. 25 C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale); - instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale); - primire de foloase necuvenite prev de art. 256 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Toate aceste elemente, de necontestat, dealtfel, nu pot constitui, cu caracter pertinent și suficient, temeiuri în vederea eliminării, în urma examinării efectuate cu privire la existența art. 148 lit. f) C. proc.

pen., a pericolului concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar genera la actualul moment procesual. Datele personale favorabile inculpatului nu pot constitui, doar prin ele însele, motiv al cercetării acestuia în stare de libertate, în împrejurarea în care pericolul concret pentru ordinea publică este demonstrat, printre altele, de multitudinea actelor infracționale. La acest moment procesual, pericolul concret pentru ordinea publică, pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar reprezenta, este actual, real și precis fiind evidențiat prin fapte, date și indicii puternice. Recursul declarat învederându-se , așadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să fie respins. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata sumei de 225 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.S. împotriva încheierii din 29 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1767/33/2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iulie 2012. 8