CINCEA SECȚIUNEA A CINCEA CAUZA ANTONINA KOCHERENKO c. UKRAINE (solicitarea nr. 45092/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 14 decembrie 2006 DEFINITIVF 14/03/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Antonina Kucherenko c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se află într-o cameră compusă din dnii Lorenzen președinte Jungwiert Butkevych Tsatsa-Nikolovska Borrego Jaego Jaeger, Villiger, judecători și dl Westerdiek, graffiter de secțiune, după ce a deliberat în camera Consiliului la 20 noiembrie 2006, a adoptat hotărârea adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 45092/04) îndreptată împotriva Ucrainei și din care o resortisantă a acestui stat, doamna Antonina Leonidovna Kucherenko ( La 15 decembrie 2005, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. Prevalând de dispozițiile articolului 29 alineatul (3), aceasta a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR ESPECE recurenta sa născut în 1969 și își are reședința în Makeevka. La 25 mai 1999, la licitația sub control al aprodului, reclamanta a achiziționat o casă deținută de N. Prin decizia din 27 mai 1999, tribunalul a homologat contractul de vânzare. La 2 iunie 1999, un notar i-a eliberat reclamantei un titlu de proprietate asupra casei. În perioada septembrie 1999 - aprilie 2000, reclamanta a efectuat mai multe lucrări în casă. Printr-o decizie din 27 februarie 2001, Tribunalul de Primă Instanță a declarat nulitatea vânzării prin licitație și a titlului de proprietate pe motivul că această vânzare fusese efectuată de către departamentul aprozilor statului cu încălcarea Codului de procedură civilă. La o dată nespecificată, reclamanta a atribuit serviciul aprozilor statului și N. în vederea rambursării prețului casei și al lucrărilor. De asemenea, a solicitat o compensație pecuniară pentru prejudiciul moral suferit. Prin hotărârea din 9 ianuarie 2003, Tribunalul de Primă Instanță a ordonat aprozilor din statul de raional Chervonogvadeskiy din Makeevka și, respectiv, din N. să plătească în favoarea reclamantei o sumă de 18843,40 UAH [1] și 3008, 20 UAH [2] la aceste titluri. Printr-o scrisoare din 27 ianuarie 2005, departamentul aprozilor statului din regiunea Donețk a informat partea interesată cu privire la imposibilitatea de a confisca bunurile din serviciul aprozilor debitori, referindu-se la Legea Ucrainei nr 2864 III □ Cu privire la introducerea moratorului privind vânzarea forțată a proprietății (în vigoare de la 26 decembrie 2001) care interzice vânzarea proprietății companiilor, dintre care 25% sau mai mult aparțineau statului, pentru a rambursa datoriile. 10. La o dată nespecificată, aprodul a cerut instanței de primă instanță să înlocuiască debitorul actual cu Trezoreria Publică, argumentând că, în temeiul articolului 11 din Legea privind serviciul aprozilor de stat, orice prejudiciu cauzat de acest serviciu în cadrul exercitării funcțiilor sale trebuie reparat pe cheltuiala statului. Prin hotărârea din 4 martie 2005, Tribunalul de Primă Instanță a respins cererea aprodului. 11. La 22 iunie 2005, titlul executoriu a fost restituit recurentei din cauza lipsei de bunuri aflate în posesia departamentului debitor. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT 12. Dreptul intern relevant este descris în Hotărârea Romahov c. Ucraina, nr. 67534/01, §§ 16-18, 27 iulie 2004 și Sokur c. Ucraina , n 29439/02, § 18, 26 aprilie 2005) ÎN DREPT CU PRIVIRE LA OBIECTUL LITIGIEI 13. Curtea constată că, după comunicarea cererii către guvern, recurenta a introdus, printr-o scrisoare din 27 aprilie 2006, noi obiecțiuni privind neexecutarea unei hotărâri din 24 februarie 2005 de acordare a unei anumite sume cu titlu de compensare legată de neexecutarea hotărârii din 9 ianuarie 2003. 14. Curtea amintește că, în interesul economiei procedurii, are competența de a cunoaște fapte ulterioare dacă acestea constituie o continuare a celor la care se referă obiecțiunile comunicate (a se vedea mutatis mutandis Hotărârea Olsson c. Suedia 1) din 24 martie 1988, seria A n 130, pp. 28-29, § 56). Cu toate acestea, Curtea constată că, deși hotărârea din 24 februarie 2005 a fost pronunțată în legătură cu neexecutarea prelungită a hotărârii din 9 ianuarie 2003, recurenta și-a dezvăluit existența la numai un an și două luni după pronunțarea sa și la patru luni după comunicarea cererii către guvern. 16. Prin urmare, Curtea se va limita la examinarea obiecțiunilor inițiale referitoare la neexecutarea hotărârii din 9 ianuarie 2003. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIE ȘI A ARTICOLULUI 13 DIN CONVENȚIE 17. Recurenta susține că neexecutarea hotărârii din 9 ianuarie 2003 cu condiția ca aceasta să se refere la serviciul aprozilor de stat, se analizează, în esență, prin încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție și a articolului 13 din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 13 Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Curtea constată că cererea nu este în mod evident greșit întemeiată în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Curtea arată, de asemenea, că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Pe fond 19. recurenta își menține obiecțiunile. 20. Guvernul nu a prezentat observații. 21. Curtea amintește în primul rând că un organism de stat nu poate justifica o lipsă de resurse pentru a nu onora o datorie întemeiată pe o hotărâre (a se vedea Hotărârea Bourdov c. Rusia, nr. 59498/00, § 35, CEDH 2002 III, Romahov c. Ucraina, nr. 67534/01, § 43, 27 iulie 2004 Romachov c. Ucraina, n 67534/01, 27 iulie 2004). Prin urmare, abțându-se timp de aproape trei ani și opt luni de la adoptarea măsurilor necesare pentru a se conforma hotărârii judecătorești definitive pronunțate în speță, autoritățile ucrainene au privat parțial dispozițiile articolului 6 alineatul (1) din convenție de efectul lor util. 22. Aceste elemente sunt suficiente pentru a concluziona că art. 6 alineatul (1) a fost necunoscut în speță. 23. Având în vedere constatarea încălcării articolului 6 alineatul (1), Curtea nu consideră că este necesar să se introducă în continuare pe teren art. 13 (a se vedea Derkatch și Palek c. Ucraina, nr. 34297/02 și 39574/02, § 42, 21 decembrie 2004. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 24. art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite eliminarea decât impecabilă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Recurenta solicită 25 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul material și moral pe care l-ar fi suferit. 26. Guvernul nu a prezentat observații. 27. Statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41 din Convenție, Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei 1 000 EUR, toți șefii de prejudiciu. În acest sens, reclamanta nu a formulat nicio cerere. Interese moratoriu 29. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratoriu pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că nu este necesar să se examineze separat cauza recurentei din perspectiva articolului 13 din convenție, afirmă că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 1 000 EUR (mii de euro) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit; că, de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 14 decembrie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Module Președinte [1] . aproximativ 3 200 EUR [2] . aproximativ 511 EUR
CINQUIÈME SECTION
ANTONINA KUCHERENKO c. UKRAINE
(Requête n
o
45092/04)
ARRÊT
14 décembre 2006
14/03/2007
Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article
44 §
2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
En l'affaire Antonina Kucherenko c. Ukraine,
La Cour européenne des Droits de l'Homme (cinquième section), siégeant en une chambre composée de
:
MM.
P.
Lorenzen
,
président
,
K.
Jungwiert
,
V.
Butkevych
,
M
me
M.
Tsatsa-Nikolovska
,
M.
J.
Borrego Borrego
,
M
me
R.
Jaeger,
M.
M.
Villiger,
juges
,
et de M
me
C.
Westerdiek,
greffière de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 20 novembre 2006,
Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n
o
45092/04) dirigée contre l'Ukraine et dont une ressortissante de cet Etat, M
me
Antonina Leonidovna Kucherenko («
la requérante
»), a saisi la Cour le 4 décembre 2004 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Le gouvernement ukrainien («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. Yuriy Zaytsev, du Ministère de la Justice.
3.
Le 15 décembre 2005, la Cour a décidé de communiquer la requête au Gouvernement. Se prévalant des dispositions de l'article 29 § 3, elle a décidé que seraient examinés en même temps la recevabilité et le bien-fondé de l'affaire.
I.
LES CIRCONSTANCES DE L'ESPÈCE
4.
La requérante est née en 1969 et réside à Makeevka.
5.
Le 25 mai 1999, lors de la vente aux enchères sous contrôle d'huissier, la requérante acquit une maison appartenant à N.
6.
Par une décision du 27 mai 1999, le tribunal homologua le contrat de vente. Le 2 juin 1999, un notaire délivra à la requérante un titre de propriété sur la maison. Entre septembre 1999 et avril 2000, la requérante effectua plusieurs travaux dans la maison.
7.
Par une décision du 27 février 2001, le tribunal de première instance déclara la nullité de la vente aux enchères et du titre de propriété au motif que ladite vente avait été effectuée par le service des huissiers de l'Etat en violation du code de procédure civile.
8.
A une date non-spécifiée, la requérante assigna le service des huissiers de l'Etat et N. en vue de se faire rembourser le prix de la maison et des travaux. Elle demanda également une compensation pécuniaire pour le dommage moral subi. Par un jugement du 9 janvier 2003, le tribunal de première instance ordonna au service des huissiers de l'Etat d'arrondissement Chervonogvardeyskiy à Makeevka et à N. de payer au profit de la requérante, respectivement, un montant de 18843,40 UAH
[1]
et 3008, 20 UAH
[2]
à ces titres.
9.
Par une lettre du 27 janvier 2005, le service des huissiers de l'Etat de la région de Donetsk informa l'intéressé de l'impossibilité de saisir les biens du service des huissiers débiteur en se référant à la loi de l'Ukraine n
o
2864
‑
III « Sur l'introduction du moratoire sur la vente forcée de la propriété » (en vigueur depuis le 26 décembre 2001) interdisant la vente de la propriété des compagnies, dont 25% des actions ou plus appartenaient à l'Etat, pour rembourser des dettes.
10.
A une date non-spécifiée, l'huissier demanda auprès du tribunal de première instance de remplacer le débiteur actuel par le Trésor Public arguant du fait, qu'en vertu de l'article 11 de la loi sur le service des huissiers de l'Etat, tout dommage causé par ce service dans le cadre de l'exercice de ses fonctions devait être réparé aux frais de l'Etat. Par une décision du 4 mars 2005, le tribunal de première instance rejeta la demande de l'huissier.
11.
Le 22 juin 2005, le titre exécutoire fut restitué à la requérante en raison du manque de biens en possession du département débiteur.
II.
12.
Le droit interne pertinent est décrit dans l'arrêt
Romachov c.
Ukraine
, n
o
67534/01, §§ 16-18, 27 juillet 2004 et
Sokur c. Ukraine
, n
o
29439/02, §
18, 26 avril 2005)
I.
SUR L'OBJET DU LITIGE
13.
La Cour note qu'après la communication de la requête au Gouvernement, la requérante a introduit, par une lettre du 27 avril 2006, des nouveaux griefs portant sur la non-exécution d'un jugement du 24
février
2005 lui allouant un certain montant à titre de compensation liée à la non-exécution du jugement du 9 janvier 2003.
14.
La Cour rappelle qu'elle a compétence, dans l'intérêt de l'économie de la procédure, pour connaître de faits ultérieurs s'ils constituent le prolongement de ceux auxquels ont trait les griefs communiqués (voir,
mutatis mutandis
, l'arrêt
Olsson c. Suède
(n
o
1) du 24 mars 1988, série A n
o
130, pp. 28-29, § 56).
15.
Toutefois, la Cour constate que même si le jugement du 24
février
2005 était rendu en lien avec la non-exécution prolongée du jugement du 9 janvier 2003, la requérante n'a révélé son existence qu'un an et deux mois après son prononcé et quatre mois après la communication de la requête au Gouvernement.
16.
Partant, la Cour se bornera à examiner les griefs initiaux relatifs à la non-exécution du jugement du 9 janvier 2003.
II.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L'ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION ET L'ARTICLE 13 DE LA CONVENTION
17.
La requérante allègue que la non-exécution du jugement du 9
janvier
2003 pour autant qu'elle concerne le service des huissiers de l'Etat, s'analyse, en substance, en une violation de l'article 6 § 1 de la Convention et de l'article 13 de la Convention, ainsi libellés
:
Article 6 § 1
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
Article 13
«
Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l'octroi d'un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l'exercice de leurs fonctions officielles.
»
A.
Sur la recevabilité
18.
La Cour constate que la requête n'est pas manifestement mal fondée au sens de l'article 35 § 3 de la Convention. La Cour relève par ailleurs que celle-ci ne se heurte à aucun autre motif d'irrecevabilité. Il convient donc de la déclarer recevable.
B.
Sur le fond
19.
La requérante maintient ses griefs.
20.
Le Gouvernement n'a pas soumis d'observations.
21.
La Cour rappelle tout d'abord qu'un organisme d'Etat ne saurait prétexter un manque de ressources pour ne pas honorer une dette fondée sur une décision de justice (cf.
Bourdov c. Russie
, n
o
59498/00, §
‑
III,
Romachov c. Ukraine
, n
o
67534/01, §
43, 27 juillet 2004
Romachov c. Ukraine
, n
o
67534/01, 27 juillet 2004). Dès lors, en s'abstenant pendant près de trois ans et huit mois de prendre les mesures nécessaires pour se conformer à la décision judicaire définitive rendue en l'espèce, les autorités ukrainiennes ont partiellement privé les dispositions de l'article 6 § 1 de la Convention de leur effet utile.
22.
Ces éléments suffisent à la Cour pour conclure que l'article 6 § 1 a été méconnu en l'espèce.
23.
Eu égard au constat de violation de l'article 6 § 1, la Cour n'estime pas nécessaire de
se placer de surcroît sur le terrain de l'article 13 (voir,
Derkatch et Palek c. Ukraine
, n
os
34297/02 et 39574/02, §
42, 21
décembre
2004.
III.
SUR L'APPLICATION DE L'ARTICLE 41 DE LA CONVENTION
24.
Aux termes de l
'
article 41 de la Convention,
«
Si la Cour déclare qu'il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d'effacer qu'imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s'il y a lieu, une satisfaction équitable.
»
A.
Dommage
25.
La requérante réclame 25 000 euros (EUR) au titre du préjudice matériel et moral qu'elle aurait subi.
26.
Le Gouvernement n'a pas soumis d'observations.
27.
Statuant en équité, comme le
veut l
'article 41 de la Convention, la Cour considère qu'il y a lieu d'octroyer à la requérante 1 000
EUR, tous chefs de préjudice
confondus.
B.
Frais et dépens
28.
La requérante n'a formulé aucune demande à cet égard.
C.
Intérêts moratoires
29.
La Cour juge approprié de baser le taux des intérêts moratoires sur le taux d'intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,
1.
Déclare
la requête recevable
;
2.
Dit
qu'il y a eu violation de l'article 6 § 1 de la Convention
;
3.
Dit
qu'il n'y a pas lieu d'examiner séparément le grief de la requérante sous l'angle de l'article 13 de la Convention
;
4.
Dit
a)
que l
'
Etat défendeur doit verser à la requérante, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif conformément à l'article
44
§
2 de la Convention, 1 000 EUR (mille euros) pour dommage moral, plus tout montant pouvant être dû à titre d'impôt;
b)
qu'à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement, ce montant sera à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage
;
5.
Rejette
la demande de satisfaction équitable pour le surplus.
Fait en français, puis communiqué par écrit le
14 décembre 2006 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Claudia
Westerdiek
Peer
Lorenzen
Greffière
Président
[1]
. 3
200 euros environ
[2]
. 511 euros environ