ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6164/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6164/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Deliberând asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Asupra conflictului negativ de competență ivit
între Tribunalul București și Tribunalul Vrancea privind soluționarea acțiunii înaintate
de reclamantul F.I. împotriva Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva Institutul de
Cercetări și Amenajări Silvice, Înalta Curte reține următoarele:
Acțiunea reclamantului
F.I. vizează anularea hotărârii din 5 mai 2009 și a deciziei de sancționare disciplinară
din 13 iulie 2009 și obligarea pârâtei Regia națională a Pădurilor Romsilva – Institutul
de Cercetări și Amenajări Silvice la plata sumelor reprezentând reținerile din salariu
operate în baza deciziei de sancționare disciplinară.
Acțiunea a fost înregistrată
la 28 august 2009 sub Dosarul nr. 8124/2/2009 pe rolul Curții de Apel București,
secția a VIII de contencios, administrativ și fiscal, care prin sentința civilă
nr. 1362 din 17 martie 2010 și-a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului București.
La rândul său Tribunalul
București prin sentința civilă nr. 8666 din 24 septembrie 2010 și-a declinat competența
în favoarea Tribunalului Vrancea, reținându-se că față de obiectul cauzei și în
raport de dispozițiile art. 284 C. muncii, litigiul aparține jurisdicției muncii,
fiind competentă instanța de la domiciliul reclamantului.
Prin sentința civilă
nr. 257 din 22 martie 2011 Tribunalul Vrancea, reținând că obiectul litigiului cade
sub incidența contenciosului administrativ, și-a declinat competența la Tribunalul
București.
În aceste împrejurări
s-a ivit un conflict negativ de competență între Tribunalul București și Tribunalul
Vrancea.
Asupra naturii litigiului
ca fiind de dreptul muncii, s-a statuat cu putere de lucru judecat prin sentința
civilă nr. 1362 din 17 martie 2010 în Dosarul nr. 8124/2009 a Curții de Apel București,
situație în care potrivit dispozițiilor art. 284 C. muncii, competența de soluționare
a conflictului de muncă revine instanței de la domiciliul reclamantului, respectiv
Tribunalului Vrancea, (în a cărui rază teritorială își are domiciliul reclamantul).
Din termenii imperativi
ai art. 284 alin. (2) C. muncii, rezultă că în domeniul conflictului de muncă, competența
teritorială nu este alternativă, ci revine exclusiv instanței în a cărei rază teritorială
își are reclamantul domiciliul sau reședința, ori după caz sediul.
Astfel părțile nu au posibilitatea
de a stabili competența altei instanțe.
Din perspectiva celor
expuse și a faptului că natura și obiectul litigiului au fost stabilite cu putere
de lucru judecat prin sentința civilă nr. 1362 din 17 martie 2010 – Dosarul nr.
8124/2009 a Curții de Apel București, urmează ca în temeiul art. 22 C. proc.
civ., a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 septembrie 2011.