ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6164/2011

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Asupra conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul București și Tribunalul Vrancea privind soluționarea acțiunii înaintate de reclamantul F.I. împotriva Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, Înalta Curte reține următoarele: Acțiunea reclamantului F.I. vizează anularea hotărârii din 5 mai 2009 și a deciziei de sancționare disciplinară din 13 iulie 2009 și obligarea pârâtei Regia națională a Pădurilor Romsilva – Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice la plata sumelor reprezentând reținerile din salariu operate în baza deciziei de sancționare disciplinară.

Acțiunea a fost înregistrată la 28 august 2009 sub Dosarul nr. 8124/2/2009 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII de contencios, administrativ și fiscal, care prin sentința civilă nr. 1362 din 17 martie 2010 și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. La rândul său Tribunalul București prin sentința civilă nr. 8666 din 24 septembrie 2010 și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Vrancea, reținându-se că față de obiectul cauzei și în raport de dispozițiile art. 284 C. muncii, litigiul aparține jurisdicției muncii, fiind competentă instanța de la domiciliul reclamantului. Prin sentința civilă nr. 257 din 22 martie 2011 Tribunalul Vrancea, reținând că obiectul litigiului cade sub incidența contenciosului administrativ, și-a declinat competența la Tribunalul București.

În aceste împrejurări s-a ivit un conflict negativ de competență între Tribunalul București și Tribunalul Vrancea. Asupra naturii litigiului ca fiind de dreptul muncii, s-a statuat cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 1362 din 17 martie 2010 în Dosarul nr. 8124/2009 a Curții de Apel București, situație în care potrivit dispozițiilor art. 284 C. muncii, competența de soluționare a conflictului de muncă revine instanței de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalului Vrancea, (în a cărui rază teritorială își are domiciliul reclamantul). Din termenii imperativi ai art. 284 alin. (2) C. muncii, rezultă că în domeniul conflictului de muncă, competența teritorială nu este alternativă, ci revine exclusiv instanței în a cărei rază teritorială își are reclamantul domiciliul sau reședința, ori după caz sediul.

Astfel părțile nu au posibilitatea de a stabili competența altei instanțe. Din perspectiva celor expuse și a faptului că natura și obiectul litigiului au fost stabilite cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 1362 din 17 martie 2010 – Dosarul nr. 8124/2009 a Curții de Apel București, urmează ca în temeiul art. 22 C. proc. civ., a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2011.