ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2701/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată la pe rolul Tribunalului Iași la data de 13 octombrie 2017, reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică Iași, a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 7.317,87 RON cu titlu de prejudiciu.

Prin sentința nr. 230 din 7 februarie 2018, Tribunalul Iași, secția I civilă, a admis excepția, necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform C. proc. civ., iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau sediul. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de munca se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul

S-a mai reținut că, în speță, reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva are sediul în București, iar potrivit art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 229/2009, "Romsilva este persoană juridica, cu sediul central în municipiul București, și funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară".

În consecință, s-a reținut că în raport de art. 269 C. muncii, precum și de faptul că sediul reclamantei este în Municipiul București, Tribunalul București este instanța competentă în soluționarea cauzei.

Totodată, s-a reținut că Direcția Silvică Iași este o unitate tară personalitate juridică din structura Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, iar faptul că în art. 6 alin. (9) din Regulamentul de organizare și funcționare a Regiei Naționale a Pădurilor s-a prevăzut că "Directorii unităților din structura Romsilva reprezintă interesele și îndeplinesc atribuțiile acesteia pe raza teritorială în care sunt organizate aceste unități", nu este de natură a atrage competența teritorială a Tribunalului Iași în soluționarea prezentei cauze, în condițiile în care dispozițiile legale ce reglementează competența în soluționarea conflictelor de muncă sunt imperative.

Prin sentința nr. 3913 din 10 mai 2018, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetentei sale teritoriale și a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

În motivarea soluției, instanța a reținut că reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică Iași are sediul în municipiul Iași, după cum a precizat în cererea de chemare în judecată.

Prin raportare ia dispozițiile art. 269 alin. (2) din C. muncii și art. 95 alin. (4) din C. proc. civ., sediul reclamantului atrage competența de soluționare în primă instanță a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de chemare în judecată are ca obiect un conflict de muncă, astfel cum acesta este definit în dispozițiile art. 1 lit. n) și p) din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Din punct de vedere ai competenței de soluționare a cauzei, se reține că în materia conflictelor individuale de muncă sunt relevante prevederile art. 269 alin. (2) din Codul muncii și dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul ori, după caz, sediul sau locul de muncă reclamantul. Referirea generică la domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului implică raportarea ia persoana fizică sau juridică ce pretinde această calitate în proces.

Așadar, în reglementarea actuală, în materia litigiilor de muncă competența de soluționare a unor asemenea cereri se stabilește în funcție de domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului, indiferent dacă reclamant este salariatul sau angajatorul, spre deosebire de reglementarea anterioară reprezentată de Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, unde se prevedea stabilirea competenței în raport de sediul "unității", așadar al angajatorului, indiferent dacă acesta avea sau nu calitatea de reclamant.

Conflictul negativ de competență cu a cărui soluționare este învestită Înalta Curte nu a fost generat de raportarea la norme de competență diferite, întrucât ambele instanțe care s-au dezinvestit reciproc au considerat că sunt aplicabile dispozițiile art. 269 alin. (2) din C. muncii, ci a fost determinat de aplicarea acestor dispoziții legale în speță, în ceea ce privește calitatea de reclamant, în sensul că Tribunalul Iași a reținut că, în cauza de față, calitatea de reclamant o are Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, în timp ce, Tribunalul București a considerat că această calitate o are Direcția Silvică Iași.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 229/2009 "Romsilva are în structura sa unități fără personalitate juridică, prevăzute în anexa nr. 2 și unități cu personalitate juridică, prevăzute în anexa nr. 3, ale căror adrese pot fi modificate prin hotărâre a Consiliului de administrație al Romsilva", în Anexa nr. 2 - Unitățile fără personalitate juridică din structura Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, fiind menționată și Direcția Silvică Iași.

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că acțiunea a fost formulată de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică Iași, fiind semnată de directorul acestei direcții.

Dat fiind caracterul obligatoriu al indicării elementelor oricărei cereri de chemare în judecată, prevăzute de art. 194 C. proc. civ., inclusiv cele referitoare la numele sau denumirea părților și numele reprezentantului, mențiunile din cuprinsul cererii formulate în cauză relevă calitatea de reclamantă a Regiei Națională a Pădurilor - Romsilva și calitatea directorului unității de reprezentant al acesteia.

În susținerea constatării că în litigiul dedus judecății calitatea de reclamantă aparține Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și nu Direcției Silvice Iași, vin și cele menționate în adresa nr. x din 12.01.2018 emisă de Regia Națională a Pădurilor, prin Direcția Silvică Iași, aflată fila nr. 53 din dosarul Tribunalului Iași, respectiv precizarea făcută de către directorul Direcției Silvice Iași (B.) în sensul că societatea își retrage pretențiile din cererea introductivă și solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 3.297,23 RON.

Mai mult, la dosarul Tribunalului Iași se află împuternicirea acordată de către Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, cu sediul în municipiul București, Direcției Silvice Iași, pentru a-i susține și reprezenta interesele în dosarul de față, fapt ce demonstrează că Direcția Silvică Iași acționează ca mandatar al reclamantei Regia Națională a Pădurilor - Romsilva și nu poate întruni concomitent calitatea de reclamant si aceea de mandatar.

Astfel, în determinarea instanței competente din punct de vedere teritorial, este important sediul unității ce are calitatea de reclamantă, iar nu sediul unității fără personalitate juridică, care acționează ca mandatar al reclamantei, chiar dacă raportul de muncă s-ar fi derulat la sediul mandatarului.

Calitatea de mandatar a Direcției Silvice Iași și instituția reprezentării nu au efecte juridice în planul competenței și nu atrag o anume competență, ci reprezintă mijloace procedurale prin care părțile înțeleg să figureze în proces.

Împrejurarea că prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 16 aprilie 2018 reprezentanta Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva a precizat că acțiunea a fost formulată de Direcția Silvică Iași în nume propriu nu este de natură să producă efecte juridice în ceea ce privește competența teritorială, atâta vreme cât această imitate nu are personalitate juridică, neputând acționa în nume propriu, ci doar ca reprezentant al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva.

Indicarea sediului procedural la adresa unității fără personalitate juridică, în condițiile art. 158 C. proc. civ., vizează exclusiv comunicarea actelor de procedură, fără a constitui criteriu de stabilire a competenței teritoriale.

În plus, dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii stabilesc o competență teritorială exclusivă ce nu poate fi înlăturată nici de alegerea. reclamantului și nici de dreptul comun în materie de competență teritorială, conform principiului specialia generalibus derogant întrucât sediul Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva se află în municipiul București, iar aceasta figurează în proces în calitate de reclamantă, instanța competentă teritorial a soluționa pricina, în conformitate cu cele anterior prezentate, este instanța de la sediul societății reclamante, respectiv Tribunalul București.

Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iunie 2018.

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința din camera de consiliu de la 15 iunie 2018

S-a luat în examinare, în lipsa părților, a căror citare nu s-a dispus conform art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul București și Tribunalul Iași cu privire la soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică Iași, în contradictoriu cu pârâtul A., având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a acestuia.

După deliberare,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Amână pronunțarea la data de 22 iunie 2018.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2018.