ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3121/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3121/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând asupra
recursului civil de față, constată:
Prin Sentința nr. 1390 din 31 octombrie 2006,
Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins ca neîntemeiată acțiunea
principală formulată de reclamantă SC B.R. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC
W. SRL.
A admis în parte
cererea reconvențională formulată de pârâtă astfel cum a fost precizată și în
consecință i-a interzis reclamantei pârâte utilizarea mărcii "C."
pentru clasele de produse și servicii.
A obligat-o pe
reclamanta pârâtă ca în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a
hotărârii să retragă de pe piață toate publicațiile, documentele și orice alte
materiale care poartă marca "C." sau fac referire la această marcă,
sub sancțiunea achitării de daune cominatorii în sumă de 500 RON/zi de
întârziere.
A obligat-o pe
reclamanta pârâtă la plata către pârâta reclamantă a sumei de 3.4410.050,6 RON
cu titlu de despăgubiri.
La 13 iulie 2009, SC
B.R. SRL a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurată în
dispozitivul acestei hotărâri, în temeiul dispozițiilor art. 281 C. proc. civ.,
arătând că în penultimul paragraf a fost înscrisă din eroare suma de
3.4410.050,6 RON reprezentând despăgubiri, în locul sumei de 3.410.050,6 RON,
care este cea corectă.
La data de 3 august
2009 și SC W. SRL a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale
strecurate în dispozitivul aceleiași hotărâri, arătând că din eroare a fost
menționată numai suma în RON, fără a se face precizarea că pretențiile sunt în
cuantum de 970.750 euro, echivalentul sumei de 3.410.050,6 RON.
Prin încheierea din
25 mai 2010, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins cererea de
îndreptare a erorii materiale formulată de pârâta reclamantă SC W. SRL, ca
neîntemeiată.
A admis totodată
cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul Sentinței
civile nr. 1390 din 31 octombrie 2006, formulată de SC B.R. SRL în sensul că
reclamanta -pârâtă a fost obligată la plata către pârâta reclamantă a sumei de
3.410.050,6 RON, cu titlu de despăgubiri.
Pentru a se pronunța
astfel, prima instanță a reținut în esență că îndreptarea pretinsă de pârâta -
reclamantă este de natură să aducă atingere autorității de lucru judecat cu
privire la soluția pronunțată întrucât se urmărește modificarea sentinței în
sensul acordării sumei în euro, echivalent în RON la data plății, aspect ce nu
a fost avut în vedere la momentul pronunțării hotărârii.
Cât privește cererea
de îndreptare formulată de SC B.R. SRL, s-a reținut că dintr-o eroare de
dactilografiere suma solicitată ca fiind contravaloarea despăgubirilor a fost
menționată ca fiind 34.410.050,6 lei în loc de 3.410.050,06 RON, cât este
corect.
Apelul declarat
împotriva acestei încheieri de SC W. SRL, a fost respins ca nefondat de Curtea
de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea
intelectuală, prin Decizia nr. 68/A din 22 februarie 2011.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că încheierea atacată,
deși defectuos redactată, cuprinde atât susținerile părților din data de 25 mai
2010 cât și soluția pronunțată la 1 iunie 2010, precum și considerentele ce au
stat la baza acesteia.
Cât privește data
pronunțării soluției, aceasta rezultă în mod indubitabil din minuta aflată la
fila 517 din dosar.
Or, se mai arată, nu
sunt îndeplinite cerințele art. 105 (2) teza 1 C. proc. civ. pentru a se reține
nulitatea încheierii apelate, în condițiile în care nu s-a probat că
neregularitățile invocate ar fi produs apelantei o vătămare ce nu poate fi
înlăturată altfel.
Referitor la fondul
cererii, s-a reținut că ceea ce se solicită de fapt nu este îndreptarea unei
erori materiale ci schimbarea unei măsuri luată de instanța de judecată prin
dispozitivul Sentinței nr. 1390/2006.
În plus, conchide
instanța de control judiciar, stabilirea sumei datorate, în euro sau în RON,
are efecte diferite în ce privește posibilitatea și modalitățile de actualizare
în cadrul executării silite, conform art. 371
2
(3) C. proc. civ.
În cauză, a declarat
recurs în termen legal, pârâta reclamantă SC W. SRL care, invocând temeiurile
prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., critică decizia dată în
apel, după cum urmează:
- hotărârea a fost
dată cu încălcarea dispozițiilor legale de ordine publică, care impuneau
întocmirea încheierii de dezbateri și/sau de amânare a pronunțării care trebuie
să conțină compunerea instanței, prezența părților, ordinea dezbaterilor,
concluziile părților și cererile formulate precum și alte împrejurări esențiale
referitoare la modul în care au decurs dezbaterile.
- neîntocmirea
încheierii de dezbateri, prin care s-a amânat pronunțarea la 1 iunie 2010,
constituie o încălcare a dispozițiilor art. 147 C. proc. civ. și face
imposibilă exercitarea controlului judiciar cu privire la legala compunere a
instanței, prezența părților, ordinea dezbaterilor etc.
Această nulitate nu
poate fi acoperită în niciun mod de întocmirea minutei și extrasul de pe
portalul instanțelor de judecată.
- dispozițiile art.
105 (2) teza 1 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cazul în care lipsește
încheierea de amânare a pronunțării, vătămarea prezumându-se.
- cererile de
îndreptare a erorilor materiale se judecă în camera de consiliu, or din
încheierea atacată rezultă că judecata a fost făcută în ședință publică, ceea
ce conduce la nulitatea acesteia.
- hotărârea nu
cuprinde motivele pe care se sprijină, opinia tribunalului fiind reluată de
instanța de apel deși cererea de îndreptare formulată nu aduce atingere
autorității de lucru judecat și nici nu urmărește modificarea sentinței,
decizia fiind practic nemotivată.
Recursul se privește
ca nefondat, urmând a fi respins în considerarea celor ce succed.
Potrivit
dispozițiilor art. 147 C. proc. civ. "dezbaterile urmate în ședință se vor
trece în încheierea de ședință, care va fi semnată de judecători și
grefier", textul consacrând în adevăr, obligativitatea întocmirii actului
procedural în care se consemnează conținutul dezbaterilor din cadrul unei
ședințe de judecată.
Este unanim admis că
acest act procedural reprezintă o sinteză a activității desfășurate în instanță
de către toți participanții procesuali, îndeplinind îndeobște funcția de
"act de documentare procesuală", dar și de act de dispoziție,
întrucât prin intermediul său instanța de judecată adoptă o anumită măsură,
respectiv soluție.
Importanța încheierii
de ședință rezidă în consemnarea activității desfășurate la fiecare termen de
judecată, pentru ca instanțele de control judiciar să poată exercita un control
eficient asupra soluției pronunțate sub aspectul compunerii legale a instanței,
prezenței părților, concluziilor formulate și conținutului opiniilor în fapt și
în drept.
Or, în cauza de față,
dezbaterile asupra fondului au fost consemnate în încheierea atacată, atât sub
aspectul prezenței părților, cât și al concluziilor formulate și conținutului
opiniilor în fapt și în drept, ceea ce a creat posibilitatea exercitării
controlului judiciar, sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce privește legala
compunere a instanței.
În aceste condiții,
chiar dacă, în adevăr, modalitatea aleasă de instanță - care a consemnat în
aceeași încheiere, atât dezbaterile asupra fondului, cât și soluția dată asupra
cererilor de îndreptare a erorilor materiale formulate de părți, deși era vorba
de două momente diferite ale activității jurisdicționale, ca urmare a amânării
pronunțării de la 25 mai 2010, când s-a procedat la judecata cauzei în fond, la
1 iunie 2010 - se constituie într-o neregularitate procedurală, aceasta nu este
de natură să atragă nulitatea hotărârii.
Astfel, cum
dispozițiile art. 147 C. proc. civ. nu consacră în mod expres nulitatea actului
de procedură, aceasta nu poate fi constatată decât în condițiile art. 105 (2)
din același cod, respectiv când s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi
înlăturată decât prin anularea actului.
Or, în practica
instanțelor s-a decis în mod constant că o asemenea vătămare are loc în
situația când nu s-a întocmit o încheiere în care să se consemneze dezbaterile
asupra fondului, ceea ce face imposibilă exercitarea controlului judiciar sub
aspectul respectării drepturilor procesuale ale părților, situație care așa cum
s-a arătat, nu se verifică în speță.
Pentru identitate de
rațiune (lipsa vătămării) mențiunea vizând pronunțarea încheierii de îndreptare
a erorii materiale în ședință publică [deși art. 281 alin. (2) C. proc. civ.
dispune că instanța se pronunță prin încheiere, dată în camera de consiliu] nu
poate conduce la anularea acestei hotărâri.
Nu poate fi reținut
nici motivul de recurs vizat prin dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, printr-o motivare judicioasă instanța de control judiciar a analizat
criticile vizând nulitatea încheierii apelate, reținând că deși într-adevăr,
defectuos redactată, aceasta cuprinde totuși atât susținerile părților din data
de 25 mai 2010, când au avut loc dezbaterile, cât și soluția pronunțată la 1
iunie 2010 și respectiv considerentele.
Tot astfel, analizând
și modul cum tribunalul a soluționat cererea pe fond, s-a reținut corect că
motivația acestei cereri nu este îndreptarea unei erori materiale, ci
schimbarea unei măsuri luată de instanță, a cărei hotărâre, în situația în care
s-ar fi apreciat că a fost greșit interpretată cererea precizatoare a
cuantumului pretențiilor, putea fi atacată cu apel, cale de atac pe care partea
nu a înțeles să o exercite.
Nu poate fi apreciată
ca "străină de natura pricinii" nici motivația instanței referitoare
la faptul că menționarea în dispozitiv a valorii în euro a prejudiciului și
respectiv a echivalentului în RON al acestuia, ar fi de natură să genereze
piedici la executare, în condițiile în care ambele părți sunt persoane juridice
române, care își desfășoară tranzacțiile comerciale în RON.
Așa fiind, față de
cele ce preced, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de pârâta SC W. SRL împotriva Deciziei nr. 68A din 22
februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze
privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 mai 2012.
Procesat
de GGC - CT