ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 115/2012

Asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1/ A din 5 ianuarie 2010, pronunțată

de Curtea de Apel Galați, secția civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul

declarat de reclamantul S.T., prin mandatar S.N., împotriva sentinței civile nr.

353 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu

pârâtul Guvernul României, Secretariatul General al Primului Ministru.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul S.T.

Recursul a fost înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 22 februarie 2010.

Prin încheierea de ședință din data

de 28 octombrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a

suspendat judecata cererii de recurs, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părți

și că nu s-a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

La data de 15 noiembrie 2011, Înalta

Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepției de

perimare a recursului.

La data de 11 ianuarie 2012 s-a

înregistrat la dosar cererea recurentului reclamant, calificată drept de note

scrise, prin care a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și

judecarea cauzei în lipsă.

În temeiul art. 245 alin. (1) pct. 1

C. proc. civ., Înalta Curte a repus cauza pe rol și, constatând că pricina a

fost lăsată în nelucrare din vina părții mai mult de 1 an, a invocat, din

oficiu, excepția perimării recursului.

Analizând această excepție, Înalta

Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire

și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar

împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un

an, în materie civilă.

Rezultă că pentru a interveni

perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se

află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a

pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus, perimarea operează cu

condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în

vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților, care

nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță,

unde, după suspendarea judecății recursului în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2

C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 28 octombrie 2010, părțile au

lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârșit vreun act de

procedură în vederea reluării judecății recursului.

Astfel, din verificarea actelor

dosarului reiese că până la data de 15 noiembrie 2011, când s-a împlinit

termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ.,

părțile nu au înregistrat nici o cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea

continuării judecății.

Reținând, așadar, întrunirea în

cauză a condițiilor perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ.,

constatând că potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și

că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata și

din oficiu, de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată

cererea de recurs cu a cărei judecată a fost investită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat

de reclamantul S.T. împotriva deciziei nr. 1/ A din 05 ianuarie 2010 a Curții

de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 ianuarie 2012.