ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2682/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2682/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului penal de față,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 16 din 16 ianuarie 2012 a Tribunalului Botoșani, inculpatul

M.D.C. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite

de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 8 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71 și art. 64 lit. a)

teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

S-a făcut aplicarea în cauză a

dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza II și b) C. pen.

S-a dispus confiscarea corpurilor delicte

înregistrate la poz. XX/2011 la Camera de corpuri delicte a instanței.

A fost admisă în parte acțiunea

civilă, inculpatul fiind obligat să plătească părții civile G.A., suma de 35.000

RON cu titlu de daune materiale și 70.000 RON daune morale, cât și suma de

2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a respins cererea privind restituirea

lucrurilor formulată de către partea civilă G.A.

Totodată, a fost obligat inculpatul să

plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență Botoșani suma de 22.248,66

RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate, iar părții civile

Serviciul Județean de Ambulanță Botoșani suma de 452,70 RON cu titlu de cheltuieli

de transport.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Botoșani

a constatat că, prin rechizitoriul nr. 208/P/2011 din 22 iulie 2011 al Parchetului

de pe lângă Tribunalul Botoșani din 22 iulie 2011, a fost trimis în judecată, în

stare de libertate, inculpatul M.D.C., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă

la omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., reținându-se în sarcina sa că, în noaptea de

25 din 26 februarie 2011, situându-se pe un drum public din orașul B., județul Botoșani,

a înjunghiat-o pe partea vătămată G.A., cauzându-i leziuni corporale care i-au pus

în primejdie viața și care au necesitat 90-95 zile de îngrijiri medicale, așa cum

s-a constatat prin expertizele medico-legale succesive existente la dosar și prin

constatările suplimentare ale acestora depuse la dosar.

În

concret, prin această expertiză medico-legală s-a concluzionat

că partea vătămată a prezentat diagnosticul „Plagă înjunghiată penetrantă abdominală

reg. hipocondru stg. cu secțiune de robord costal și pachete vasculare intercostale,

șoc hipovolemic prin hemoperitoneu masiv (3 litri sânge), plagă transfixiantă lob

hepatic stg. plagă transfixiantă gastrică, plagă transfixiantă pancreatică, secțiune

de arteră splenică, secțiune arteră renală stg., hematom retroperitoneal stg., ruptură

splină pol inferior", afecțiuni pentru care s-a intervenit chirurgical.

Leziunile s-au putut produce prin lovire

cu un obiect înțepător-tăietor și pot data din noaptea de 25 din 26 februarie 2011.

Leziunile au necesitat 90-95 zile îngrijiri medicale, conform constatărilor suplimentare

de la dosar și au pus în primejdie viața părții vătămate. Absența splinei și a rinichiului

constituie pierdere de organe.

Partea vătămată G.A. s-a constituit parte

civilă în cauză, solicitând să fie despăgubit cu 100.000 euro daune materiale, constând

în cheltuielile efectuate cu însănătoșirea, implicând medicamente, plata medicilor,

a asistentelor medicale, transport, oameni care l-au îngrijit, alimentație specială,

transplant rinichi, cât și un milion lei daune morale.

Inculpatul, prezent în instanță, în stare

de libertate și fiind audiat la termenul de judecată din 17 noiembrie 2011, a arătat

că recunoaște și regretă săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată,

solicitând să fie judecat potrivit procedurii de judecată în cazul recunoașterii

vinovăției, prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., cerere pe care prima

instanță a admis-o.

În

legătură cu latura civilă a cauzei, inculpatul a arătat că

este de acord cu despăgubirea părții vătămate, doar în limita pretențiilor pe care

aceasta și le va dovedi în cauză, așa încât instanța a încuviințat audierea martorilor

A.A.M., C.Ș. și C.C., din declarațiile acestora rezultând cheltuielile materiale

pe care partea vătămată le-a făcut cu însănătoșirea, cheltuieli care, întregite

cu actele de la dosar, determină un prejudiciu material de 35.000 RON, atât în mod

direct, cât și indirect, pe cale de prezumție.

Drept urmare, în baza situației expuse

mai sus, a probelor administrate în cauză la urmărirea penală, cât și a recunoașterilor

inculpatului, instanța de fond a reținut vinovăția acestuia pentru săvârșirea infracțiunii

pentru care a fost trimis în judecată și a procedat la condamnarea lui potrivit

acestor texte de lege, iar la individualizarea judecătorească a pedepsei aplicate,

a făcut aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., cu coborârea pedepsei

în limitele prevăzute de acest text de lege, avându-se în vedere și situația personală

a inculpatului, aflat în stare de recidivă postexecutorie. La individualizarea judecătorească

a pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere criteriile de mai sus, s-a apreciat

totuși că, pentru condamnarea și reeducarea inculpatului, dată fiind gravitatea

deosebită a infracțiunii săvârșite, se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea

cu executare în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza II și

lit. b) C. pen., precum și confiscarea corpurilor delicte aferente cauzei.

Instanța de fond nu a dat curs cererii

părții vătămate de a i se restitui de la dosar mijloacele materiale de probă constând

în hainele acestuia de la data săvârșirii infracțiunii, întrucât ele sunt necesare

în continuare cauzei, în condițiile în care una sau alta dintre părți va înțelege

să declanșeze căi de atac.

În rezolvarea laturii civile a cauzei,

prima instanță a apreciat că se impune obligarea inculpatului la plata către partea

vătămată a daunelor materiale menționate mai sus, iar dintre daunele morale solicitate,

în sumă de un milion RON, s-a apreciat că suma de 70.000 RON cu acest titlu este

suficientă pentru dezdăunarea acesteia, pentru a nu se ajunge pe această cale la

o îmbogățire fără just temei, daunele morale justificându-se, dacă se are în vedere

în primul rând concluziile medico-legale sus arătate și nu în ultimul rând suferința

pe care partea vătămată a îndurat-o până în prezent și pe care o va resimți și în

viitor, datorită pierderilor de organe.

Întrucât

partea vătămată a fost transportată la

spital și spitalizată, inculpatul a fost obligat să plătească cheltuielile de transport

și spitalizare ale acestuia.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal,

au declarat apel inculpatul M.D.C. și partea civilă G.A., criticând-o pentru netemeinicie.

În

motivarea apelului său, inculpatul M.D.C. a arătat că acesta

vizează atât latura penală, cât și latura civilă, solicitând în esență reducerea

semnificativa a cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată, raportat la contextul

concret în care a fost comisă fapta și la elementele ce caracterizează persoana

sa, iar în latură civilă să se constate că partea - vătămată trebuia decăzută din

proba cu martori, deoarece nu a depus lista martorilor în termen de 5 zile de la

încuviințare conform art. 170 coroborat cu art. 186 C. proc. civ. și pe cale de

consecință că se impune admiterea doar în parte a pretențiilor civile, respectiv

a daunelor materiale dovedite doar cu înscrisuri, iar în subsidiar diminuarea despăgubirilor

civile acordate de prima instanță.

Partea civilă G.A. nu și-a motivat apelul

declarat în cauză și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-le susține oral,

fie personal, fie prin intermediul apărătorului său ales.

Prin decizia penală nr. 36 din 18 aprilie

2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori,

s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă G.A. împotriva sentinței

penale nr. 16 din 16 ianuarie 2012 a Tribunalului Botoșani.

A fost obligată partea civilă apelantă

să plătească statului suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

S-a admis apelul declarat de inculpatul

M.D.C. împotriva sentinței penale nr. 16 din 16 ianuarie 2012 a Tribunalului Botoșani.

S-a desființat în parte sentința penală

sus menționată și în rejudecare:

A fost obligat inculpatul M.D.C. să plătească

părții civile G.A. suma de 27.156,62 RON cu titlu de daune materiale (în loc de

35.000 RON).

S-au menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii, iar celelalte

cheltuieli judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Procedând la soluționarea apelurilor declarate

în cauză de către partea civilă și de inculpat, prin prisma motivelor invocate și

în baza actelor și lucrărilor dosarului, în conformitate cu prevederile art. 371

și 378 C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat următoarele:

Instanța de fond a reținut o stare de fapt

conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judiciară a probelor

administrate în cursul urmăririi penale, în contextul în care inculpatul a înțeles

să se prevaleze de procedura prev. de art. 320

1

C. proc. pen., dispoziții

referitoare la reducerea cu o treime a limitelor pedepsei în cazul „pledării vinovat".

Fără a relua argumentația stării de fapt,

redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care Curtea și-a însușit-o

în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica Curții

Europene a Drepturilor Omului și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea

motivelor instanței inferioare (Helle împotriva Finlandei), se vor sublinia punctual

aspectele criticate de către inculpat și care se referă atât la cuantumul pedepsei

la care a fost condamnat cât și la modul de soluționare a laturii civile a cauzei.

S-a arătat că rezultă din ansamblul probator,

la care a făcut referire detaliată prima instanță, că în noaptea de 25 din 26

februarie 2011, după aproximativ 20-30 minute de la finalizarea conflictului declanșat

de martorii U.V.L. și C.O., pe de o parte, și inculpatul M. și martorii P.C., A.C.V.,

pe de altă parte, în fața barului „C." din localitatea B., jud. Botoșani, inculpatul

M.D.C., înarmat cu un cuțit a revenit la localul menționat și cu toate că s-a reușit

scoaterea acestuia din club, de către martorii B.G.S., U.V.L. și C.O., acesta a

înjunghiat-o pe partea vătămată G.A., în timp ce toți cei amintiți se îndreptau

spre Poliția B. pentru a anunța incidentul. În urma agresiunii exercitate de inculpat

asupra părții vătămate, aceasta a suferit leziuni corporale care i-au pus în primejdie

viața și care au necesitat 90-95 zile de îngrijiri medicale, Aspecte ce reies din

documentația medicală existentă la dosar.

Astfel, din concluziile raportului de expertiză

medico-legală, partea vătămată G.A. a prezentat diagnosticul „Plagă înjunghiată

penetrantă abdominală reg. hipocondru stg. cu secțiune de robord costal și pachete

vasculare intercostale, șoc hipovolemic prin hemoperitoneu masiv (3 litri sânge),

plagă transfixiantă lob hepatic stg. plagă transfixiantă gastrică, plagă transfixiantă

pancreatică, secțiune de arteră splenică, secțiune arteră renală stg., hematom retroperitoneal

stg., ruptură splină pol inferior", intervenția operatorie fiind necesară și

obligatorie pentru salvarea vieții victimei, care a fost pusă în primejdie.

Leziunile s-au putut produce prin lovire

cu un obiect înțepător-tăietor, pot data din noaptea de 25 din 26 februarie 2011

și au necesitat pentru vindecare 90-95 zile îngrijiri medicale, iar conform constatărilor

suplimentare de la dosar au fost de natură să pună în primejdie viața părții vătămate.

Absența splinei și a rinichiului constituie pierdere de organe.

S-a mai arătat că raportat la situația

de fapt reținută, s-a stabilit încadrarea juridică legală a infracțiunii comise

de inculpat, ce se circumscrie în drept conținutului constitutiv al infracțiunii

de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C.

pen., rămasă în stare de tentativă, prev. de art. 20 C. pen., și săvârșită în stare

de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen. [raporat la condamnarea

la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 294

din 30 mai 2005 a Tribunalului Iași pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 20 rap. la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. c) C.

pen.], iar sancțiunea penală aplicată a fost judicios individualizată în raport

de prevederile art. 72 C. pen. - în care sunt enumerate criteriile după care se

stabilește și întinderea acesteia, respectiv dispozițiile părții generale a C. pen.,

limitele fixate de legiuitor în normele prevăzute în partea specială, împrejurările

concrete în care fapta a fost comisă, gravitatea acesteia, urmarea produsă - cât

și persoana inculpatului și poziția sa procesuală, anume că a declarat personal

în fața primei instanțe că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare

și prevalându-se de dispozițiile art. 320 C. proc. pen., a solicitat ca judecata

să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale - fiind în măsură

să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52

C. pen.

Contrar punctului de vedere expus de inculpatul

apelant, Curtea a constatat că a fost respectat principiului proporționalității

între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului,

în concret ținându-se seama de limitele de pedeapsă prevăzute de normele legale

incriminatoare, reduse inițial cu ½, conform art. 21 alin. (2) C. pen. și

apoi cu 1/3, potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., de gradul de

pericol social al faptei comise (cel abstract și generic, evaluat antefactum de

legiuitorul penal prin determinarea regimului de represiune și prin stabilirea minimului

și maximului posibil de sancționare, dar în corelație cu cel concret ce se stabilește

post factum de organele judiciare prin analiza datelor privind conținutul și condițiile

concrete de realizare a infracțiunii și cele referitoare la gradul de antisociabilitate

al făptuitorului) și de urmarea produsă, cu referire expresă la efectele asupra

sănătății părții vătămate pe termen lung generate de lipsa splinei și a rinichiului.

Curtea a constatat că este neîntemeiată

și solicitarea inculpatului apelant vizând reținerea în favoarea sa a circumstanțelor

atenuante, având în vedere și următoarele argumente:

Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe

atenuante judiciare nu este, însă, posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare

reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil

de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse

sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei

individualizări a pedepsei. Astfel:

- „conduita bună", în sensul art.

74 alin. (1) lit. a) C. pen., presupune atât absența antecedentelor penale, cât

și un comportamentul conform normelor sociale, situație ce nu se regăsește în speță;

- „stăruința depusă de infractor pentru

a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită", în sensul

art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., nu se regăsește în prezenta cauză;

- „atitudinea infractorului după săvârșirea

infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră

în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților",

în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoașterea săvârșirii

infracțiunii, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor

care dovedesc săvârșirea infracțiunii dincolo de limita oricărui dubiu rezonabil.

Drept urmare, s-a arătat că instanța nu

poate ignora împrejurările ce atribuie faptei deduse judecății și persoanei inculpatului

un pericol social accentuat, astfel că în urma operațiunii complexe a individualizării

tratamentului penal, instanța de apel constată că resocializarea viitoare pozitivă

a celui în cauză este posibilă doar prin sancțiunea aplicată de către prima instanță,

atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare a acesteia, fiind

de natură să-l facă pe acesta să conștientizeze pe viitor că legiuitorul ocrotește

valorile sociale, că orice atingere adusă acestora este sancționată aspru și că

el, ca destinatar al normelor de drept care îi sunt accesibile, are obligația de

a le respecta întocmai, de a evita conjuncturile care l-ar putea cantona într-o

situație contrară legii, în caz contrar, va răspunde ca și în cazul de față.

Referitor la criticile formulate de inculpat,

relativ la decăderea din probă a martorilor propuși de partea vătămată în dovedirea

laturii civile, Curtea a arătat că față de conținutul încheierilor de ședință din

17 noiembrie 2011 și respectiv 15 decembrie 2011 ale Tribunalului Botoșani, și de

dipozițiile legale aplicabile în materie, s-a constatat că solicitarea sa de a se

ține cont doar de înscrisurile depuse de G.A. este neîntemeiată.

În

ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile a cauzei,

Curtea a reținut că suma de 35.000 RON acordată părții civile G.A. cu titlu de daune

materiale nu se justifică, în raport de actele și dovezile depuse la dosar, având

în vedere și susținerea inculpatului care a arătat că este de acord cu despăgubirea

părții vătămate, doar în măsura în care pretențiile vor fi dovedite.

Astfel au fost avute în vedere declarațiile

martorilor A.A.M., C.Ș. și C.C., din care rezultă cheltuielile materiale pe care

partea vătămată le-a făcut cu însănătoșirea, precum și o serie de chitanțe și înscrisuri,

însă în urma analizării acestora și a calculelor aferente, Curtea a constatat ca

fiind dovedită doar suma de 27.156,62 RON, astfel că a procedat la reducerea cuantumului

acordat de prima instanță, cu acest titlu.

Referitor la daunele morale, Curtea a reținut

că acestea constau în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană,

valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală,

la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.

Din această perspectivă, prin vătămarea

corporală suferită de partea civilă, acesteia din urmă i s-a adus o atingere a drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului, iar durerile psihice provocate de o atare

acțiune a inculpatului, pot și trebuie compensate prin acordarea unor despăgubiri.

Cu privire la cuantificarea prejudiciului

moral, s-a reținut că aceasta nu este supusă unor criterii legale de determinare.

În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare aplicării

de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative

suferite de cel în cauză în plan psihic, importanța valorilor lezate, măsura în

care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele

vătămării integrității corporale, măsura în care i-a fost afectată situația familială

și socială. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt

subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare

prejudiciului real și efectiv produs victimei agresiunii, în cazul de față.

S-a arătat că, pentru ca instanța să poată

aplica aceste criterii apare necesar ca cel ce pretinde daunele morale să producă

un minim de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale

nepatrimoniale ocrotite, i-au fost afectate prin vătămarea corporală suferită, și

pe cale de consecință să se poată proceda la o evaluare a despăgubirilor ce urmează

să compenseze prejudiciul, situație îndeplinită în cauză.

Având în vedere urmările permanente ale

faptei inculpatului suferite de partea civilă, respectiv pierderea definitivă a

splinei și a rinichiului stâng - ce implică o suferință psihică foarte mare, Curtea

a apreciat că un cuantum de 70.000 RON pentru daunele morale stabilite de instanța

de fond, este în măsură să compenseze prejudiciul nepatrimonial încercat de partea

civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpatul M.D.C., criticând-o pentru netemeinicie cu privire la individualizarea

pedepsei, caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului

rezultă că inculpatul M.D.C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii

de tentativă de omor prev. de art. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i)

C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., reținându-se în sarcina sa că, în

noaptea de 25 din 26 februarie 2011, situându-se pe un drum public din orașul B.,

județul Botoșani, a înjunghiat-o pe partea vătămată G.A., cauzându-i leziuni corporale

care i-au pus în primejdie viața și care au necesitat 90-95 zile de îngrijiri medicale.

Din analiza împrejurărilor în care s-au

comis faptele s-a constatat că în acea noapte, după aproximativ 20-30 minute de

la finalizarea conflictului declanșat de martorii U.V.L. și C.O., pe de o parte,

și inculpatul M. și martorii P.C., A.C.V., pe de altă parte, în fața barului „C."

din localitatea B., jud. Botoșani, inculpatul M.D.C., înarmat cu un cuțit a revenit

la localul menționat și cu toate că s-a reușit scoaterea acestuia din club, de către

martorii B.G.S., U.V.L. și C.O., acesta a înjunghiat-o pe partea vătămată G.A.

În urma agresiunii exercitate de inculpat asupra părții vătămate, aceasta a suferit

leziuni corporale care i-au pus în primejdie viața și care au necesitat 90-95 zile

de îngrijiri medicale, fiind diagnostuicată cu „Plagă înjunghiată penetrantă abdominală

reg. hipocondru stg. cu secțiune de robord costal și pachete vasculare intercostale,

șoc hipovolemic prin hemoperitoneu masiv (3 litri sânge), plagă transfixiantă lob

hepatic stg. plagă transfixiantă gastrică, plagă transfixiantă pancreatică, secțiune

de arteră splenică, secțiune arteră renală stg., hematom retroperitoneal stg., ruptură

splină pol inferior", intervenția operatorie fiind necesară și obligatorie

pentru salvarea vieții victimei, care a fost pusă în primejdie.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei

și a solicitat să fie judecat conform procedurii simplificate, beneficiind astfel

de prevederile art. 320

1

C. proc. pen.

Având în vedere gravitatea deosebită a

infracțiunii, împrejurările în care a fost comisă, atitudinea inculpatului care,

deși se reușise scoaterea sa din local, a revenit înarmat cu un cuțit și a înjunghiat

pe partea vătămată, intensitatea loviturilor și consecințele deosebit de grave asupra

vieții și sănătății părții vătămate, pentru tot restul vieții, având în vedere lipsa

organelor afectate, pedeapsa aplicată este just individualizată în raport de prevederile

art. 72 C. pen.

Aspectele menționate, precum și circumstanțele

personale ale inculpatului, care a dat dovadă de sinceritate, dar se află în stare

de recidivă, nefiind la primul contact cu legea penală, au fost avute în vedere

de instanța de apel la cuantificarea pedepsei, aceasta răspunzând cerințelor legale,

fiind o replică socială adecvată pericolului social concret al faptelor și făptuitorului,

și singura în măsură să asigure

realizarea scopurilor educativ

și preventiv ale acesteia în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea

de infracțiuni.

Potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen.,

pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului,

scopul acesteia fiind prevenirea de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei

se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept

și față de regulile de conviețuire socială.

În

cauza de față, pedeapsa aplicată inculpatului M.D.C. este

just individualizată și în raport de dispozițiile art. 52 C. pen., scopul acesteia

putând fi atins doar prin executarea pedepsei.

Față de cele menționate, Înalta Curte constată

că recursul declarat de inculpat este nefondat, iar în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul

inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de inculpatul M.D.C. împotriva deciziei penale nr. 36 din 18 aprilie 2012 pronunțată

de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 6 septembrie

2012.