ÎCCJ, decizie (scj.ro #82642)

Hotărâre.

Minută. Mențiunea pronunțării hotărârii în ședință publică

Sancțiunea nulității pentru lipsa

mențiunii pronunțării în ședință publică se aplică numai  când aceasta

lipsește  din dispozitivul hotărârii, iar nu și în cazul în care nu s-a

făcut mențiunea în minuta hotărârii

.

Secția

civilă, decizia nr. 2112 din 21 mai 2003

Împotriva deciziei civile nr. 58/A/18 septembrie 2002 pronunțată de Curtea de

Apel Galați au declarat recurs reclamanții, susținând că instanța a aplicat

greșit legea când a constatat nulitatea sentinței instanței de fond pentru

motivul că minuta întocmită după deliberare nu conține mențiunea „pronunțată în

ședință publică”.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 256 (1) C. proc. civ. după

sfârșitul dezbaterilor, judecătorii chibzuiesc în secret.

După închiderea deliberării, potrivit art.

258 C. proc. civ., se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii (minuta) care

se semnează sub sancțiunea nulității de către judecător și în care se va arăta,

când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate.

El se pronunță de președinte, în ședință publică, chiar în lipsa părților (art.

258 alin. 2 C. proc. civ.).

Din examinarea dispozițiilor art. 258 (2) C. proc. civ., nu rezultă că minuta

întocmită de judecător, cu ocazia deliberării, trebuie să cuprindă mențiunea

potrivit căreia pronunțarea s-a făcut în ședință publică, ci cuprinde doar

obligația instanței de a pronunța acest dispozitiv în ședință publică chiar în

lipsa părților.

Mențiunea cum că pronunțarea s-a făcut în ședință publică este prevăzută de

dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. sub sancțiunea nulității

absolute. Acest text privește însă hotărârea redactată ulterior întocmirii

minutei la care se referă art. 258 C. proc. civ. și pronunțării acesteia.

Între cele două texte, art. 258 (2) C. proc. civ. și art. 261 alin. 1 pct. 8 C.

proc. civ., există o distincție, fiecare referindu-se la un alt moment al

procedurii judiciare.

Din examinarea dispozitivului sentinței civile nr. 153/F/15 martie 2002 a

Tribunalului Galați rezultă că aceasta menționează că hotărârea a fost

pronunțată în ședință publică la 15 martie 2002, mențiune care lipsește, este

adevărat, din cuprinsul minutei întocmite după încheierea dezbaterilor, ceea ce

însă nu este de natură să atragă consecința nulității hotărârii.

Așa fiind, greșit s-a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat

de Ministerul Finanțelor, considerându-se că hotărârea apelată este lovită de

nulitate pentru neobservarea prevederilor art. 261 C. proc. civ. și s-a dispus

trimiterea cauzei în vederea rejudecării la instanța de fond,

nemaiexaminându-se celelalte motive din apelurile declarate de părți.

Pentru aceste considerente, recursul declarat  de reclamanți a fost admis

și s-a trimis cauza aceleiași instanțe de apel în vederea rejudecării

apelurilor declarate de părțile din proces.