ÎCCJ, decizie (scj.ro #82642)

Hotărâre. Minută. Mențiunea pronunțării hotărârii în ședință publică Sancțiunea nulității pentru lipsa mențiunii pronunțării în ședință publică se aplică numai când aceasta lipsește din dispozitivul hotărârii, iar nu și în cazul în care nu s-a făcut mențiunea în minuta hotărârii . Secția civilă, decizia nr. 2112 din 21 mai 2003 Împotriva deciziei civile nr. 58/A/18 septembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Galați au declarat recurs reclamanții, susținând că instanța a aplicat greșit legea când a constatat nulitatea sentinței instanței de fond pentru motivul că minuta întocmită după deliberare nu conține mențiunea „pronunțată în ședință publică”. Recursul este fondat. Potrivit art. 256 (1) C. proc.

civ. după sfârșitul dezbaterilor, judecătorii chibzuiesc în secret. După închiderea deliberării, potrivit art. 258 C. proc. civ., se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii (minuta) care se semnează sub sancțiunea nulității de către judecător și în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate. El se pronunță de președinte, în ședință publică, chiar în lipsa părților (art. 258 alin. 2 C. proc. civ.). Din examinarea dispozițiilor art. 258 (2) C. proc. civ., nu rezultă că minuta întocmită de judecător, cu ocazia deliberării, trebuie să cuprindă mențiunea potrivit căreia pronunțarea s-a făcut în ședință publică, ci cuprinde doar obligația instanței de a pronunța acest dispozitiv în ședință publică chiar în lipsa părților.

Mențiunea cum că pronunțarea s-a făcut în ședință publică este prevăzută de dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. sub sancțiunea nulității absolute. Acest text privește însă hotărârea redactată ulterior întocmirii minutei la care se referă art. 258 C. proc. civ. și pronunțării acesteia. Între cele două texte, art. 258 (2) C. proc. civ. și art. 261 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., există o distincție, fiecare referindu-se la un alt moment al procedurii judiciare. Din examinarea dispozitivului sentinței civile nr. 153/F/15 martie 2002 a Tribunalului Galați rezultă că aceasta menționează că hotărârea a fost pronunțată în ședință publică la 15 martie 2002, mențiune care lipsește, este adevărat, din cuprinsul minutei întocmite după încheierea dezbaterilor, ceea ce însă nu este de natură să atragă consecința nulității hotărârii.

Așa fiind, greșit s-a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor, considerându-se că hotărârea apelată este lovită de nulitate pentru neobservarea prevederilor art. 261 C. proc. civ. și s-a dispus trimiterea cauzei în vederea rejudecării la instanța de fond, nemaiexaminându-se celelalte motive din apelurile declarate de părți. Pentru aceste considerente, recursul declarat de reclamanți a fost admis și s-a trimis cauza aceleiași instanțe de apel în vederea rejudecării apelurilor declarate de părțile din proces.