ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2578/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Reclamanta S.M.G. a solicitat instanței, în contradictoriu

cu Primarului Municipiului Craiova, restituirea în natură a suprafețelor de teren

de 1.260 m.p. și 140 m.p., situate în Craiova, strada B.N. sau acordarea unui alt

teren liber, prin compensare în altă zonă a Craiovei.

La data de 16

noiembrie 2009, reclamanta și-a precizat cererea, urmare a emiterii dispoziției

nr. AA din 19 martie 2009 a Primarului Municipiului Craiova, formulând contestație

împotriva acestei dispoziții, emisă în baza Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea

în natură a terenului de 540 m.p. situat în Craiova, strada B.N., iar pentru diferența

de 3.927 m.p. identificată de expert, a solicitat acordarea unui alt teren liber,

în compensare, sau acordarea de despăgubiri bănești, conform Legii nr. 247/2005.

La solicitarea instanței,

reclamanta a făcut precizări în scris cu privire la situația juridică a terenului

solicitat anterior exproprierii, arătând că acesta era stăpânit în indiviziune de

M.M., mama sa, cealaltă jumătate din imobil aparținând lui P.I. și G.F., aceștia

fiind nepoții lui Ș.N.

Prin sentința civilă

nr. 407 din 11 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 4886/63/2009,

s-a admis în parte contestația precizată; s-a modificat parțial dispoziția nr. AA

din 19 martie 2009 emisă de Primarul Municipiului Craiova, în sensul că suprafața

de teren pentru care reclamanta va beneficia de despăgubiri este de ½ din

1.485 m.p. (= 742,5 m.p.), terenul fiind situat în Craiova, strada B.N.

Pentru a decide astfel,

tribunalul a reținut că reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită,

a preluării abuzive prin expropriere conform art. 11 din Legea nr. 10/2001 a imobilului

moștenit de autoarea sa M.M., care l-a moștenit de la N.A.

Instanța a avut în vedere

cele două decrete de expropriere și a apreciat că reclamanta este îndreptățită la

măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de ½ din 1.485 m.p. situată

în Craiova, strada B.N., întrucât restituirea în natură nu este posibilă.

A respins precizarea la

acțiune prin care s-a solicitat compensarea cu alt teren, cu motivarea că nu există

teren liber în Craiova, din cauza necesităților de dezvoltare urbanistică.

Împotriva sentinței, în

termen legal, a declarat apel reclamanta S.M.G.

Prin decizia civilă

nr. 122 din 21 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția a I-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a admis apelul formulat de contestatoarea S.M.G.,

a schimbat în parte sentința civilă nr. 407 din 11 decembrie 2009, în sensul că

s-au stabilit despăgubiri pentru suprafața de 1.365 m.p.

În motivarea acestei soluții,

instanța de apel a reținut că soluția adoptată de instanța de fond, de admitere

în parte a contestației este corectă.

Astfel, s-a făcut dovada

calității de persoană îndreptățită a reclamantei, implicit a cotei succesorale ce

urmează să o culeagă. În dovedirea proprietății, cât și a întinderii acesteia, apelanta-reclamantă

a produs dovada dreptului de proprietate al autoarei sale.

De la defuncții N.Ș. și

A. s-au expropriat, în două etape, terenuri după cum urmează: prin Decretul nr.

167/1964 - suprafața de 1.246 m.p. din Craiova, strada B.N., la poziția X din anexa

la decretul de expropriere figurând cei doi soți N.Ș. și A., iar a doua etapă, prin

Decretul nr. 269/1983, conform procesului-verbal de preluare din 29 septembrie 1983

înscris în care erau menționați ca proprietari numiții P.I., G.F. și M.M. - suprafața

de teren expropriată fiind de 239 m.p. și construcții, din care cota de ½

a fost expropriată de la M.M., imobilul fiind situat în Craiova, cartier B.N.

Prin cele două acte de

expropriere s-a preluat abuziv de la autorii N.Ș. și A. suprafețele de 1.246 m.p.

și 119 m.p. (½ din 239 m.p.), un total de 1.365 m.p. teren, pentru care reclamanta

este îndreptățită la măsuri reparatorii.

Deci, Tribunalul a apreciat

corect că reclamanta a produs dovezi în privința stabilirii calității de persoană

îndreptățită, a proprietății, a preluării abuzive prin expropriere, singura corecție

pe care urmează să o aplice instanța de apel fiind cea referitoare la suprafața

pentru care se cuvin măsuri reparatorii și, în acest sens, urmează a se modifica

sentința, critica apelantei fiind întemeiată parțial în ceea ce privește întinderea

dreptului de proprietate, fiindcă aceasta a solicitat întreaga suprafață de 4.467

m.p. prin motivele de apel.

Terenul care a fost expropriat

și este solicitat de apelantă, respectiv suprafața de 140 m.p., este ocupată de

spațiu verde și alei de acces, iar pe suprafața de 540 m.p. sunt amplasate două

conducte de termoficare aeriene și subterane în lungime de 29 m., restul terenului

identificat de expert fiind ocupat de blocuri, alei și spațiu verde.

Instanța de fond a analizat

expertiza și a respins corect cererea de restituire în natură.

În art. 26 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, soluția acordării de despăgubiri a fost reglementată ca ipoteză

subsidiară, în cazul în care măsura compensării nu este posibilă sau nu a fost acceptată

de persoana îndreptățită.

În speță, entitatea obligată

la restituire nu a identificat în patrimoniul său terenuri pe care să le poată oferi

în compensare, nici persoana îndreptățită nu a produs dovezi în acest sens, așa

încât, hotărârea nu va fi lipsită de eficiență juridică, subzistând obligația de

stabilire și acordare a despăgubirilor în condițiile legii speciale, cum de altfel

a procedat și tribunalul.

Împotriva menționatei

decizii a formulat și motivat recurs, în termen legal, apelanta-reclamantă S.M.G.,

pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9

C. proc. civ.

În dezvoltarea acestora

s-a arătat că decizia recurată este nelegală, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

întrucât instanța a ignorat total raportul de expertiză efectuat de ing. P.M., prin

care s-a arătat cert că suprafața totală a terenului, din acte, situată în Craiova,

strada B.N., este de 4.467 m.p. (4.000 m.p. rezultată din acte), iar suprafața liberă

de construcții este de 540 m.p. și în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile

art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

S-a mai arătat că instanța

nu a avut în vedere și nu a interpretat corect testamentul autentificat la 07 ianuarie

1954, în care se specifică la pct. 1, că defunctul îi testează soției jumătate din

imobilul situat în Craiova, strada B.N., care se compune din teren în suprafață

de 4.000 m.p. - teren, loc de casă și grădină, pe care se află o casă construită

din cărămidă.

Instanța a încălcat grav

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care a fost modificată prin Legea nr. 247/2005,

care arată că imobilele preluate abuziv de stat se restituie în natură, potrivit

dispozițiilor prezentei legi or, față de acest principiu esențial și de dispozițiile

imperative ale Legii nr. 10/2001, se putea restitui în natură suprafața liberă de

construcții de 540 m.p.

Decizia Curții de Apel

Craiova este nelegală și cu privire la terenul expropriat în suprafață totală de

1.365 m.p., întrucât scopul exproprierii nu a fost realizat, cu atât mai mult cu

cât nu li au fost acordate despăgubiri pentru imobilul expropriat la valoarea reală

de circulație.

Decizia este nelegală

și cu privire la respingerea cererii de restituire în natură a terenului în suprafață

de 1.485 m.p., întrucât se încalcă unul dintre principiile de bază ale soluționării

notificării, acela al prevalenței restituirii în natură.

Recurenta critică și soluția

de acordare a cheltuielilor de judecată în apel, arătând că au fost ignorate cheltuielile

de judecată dovedite, în cuantum de 800 RON, fiind depuse în acest sens două chitanțe

a câte 400 RON fiecare, astfel încât în mod greșit au fost acordate cheltuieli în

cuantum de 400 RON.

Analizând recursul formulat,

în raport de criticile menționate, care pot fi încadrate în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., celelalte motive de recurs fiind indicate formal, fără a fi dezvoltate, Înalta

Curte apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Recurenta este îndreptățită

la restituirea în integralitate a cheltuielilor de judecată pe care le-a suportat

în faza procesuală a apelului care a fost admis, în condițiile în care instanța

de apel nu a făcut aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. care prevede posibilitatea

reducerii onorariului de avocat.

Într-adevăr, există la

dosarul din apel două chitanțe a câte 400 RON fiecare, care dovedesc cuantumul cheltuielilor

de judecată suportate de partea care a câștigat în faza procesuală a apelului, care

totalizează 800 RON, astfel încât în mod greșit au fost acordate apelantei cheltuieli

de judecată în cuantum de 400 RON.

Constatându-se greșita

aplicare a art. 274 alin. (1) C. proc. civ., urmează ca, în temeiul art. 312 C.

proc. civ., recursul să fie admis, se va modifica în parte decizia recurată în sensul

că vor fi obligați intimații-pârâți Primăria Municipiului Craiova și Primarul Municipiului

Craiova la plata sumei de 800 RON reprezentând cheltuieli de judecată către apelanta-contestatoare

S.M.G.

Vor fi menținute restul

dispozițiilor deciziei recurate deoarece celelalte critici menționate în recurs

nu sunt fondate.

Astfel, Înalta Curte observă

că recurenta susține că a făcut dovada contrară prezumției instituite de art. 24

alin. (1) al Legii nr. 10/2001, potrivit căruia „în absența unor probe contrare,

existența și după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea

recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării

abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abusive”.

Dovada contrară, în opinia

recurentei, este realizată printr-un testament care însă nu constituie titlu de

proprietate, ci face numai dovada actelor de dispoziție cu titlu gratuit privitoare

la bunurile pe care testatorul le va lăsă la moartea sa, adică legatele, urmând

ca dovada bunurilor asupra cărora testatorul dispune să se realizeze prin actul

de dobândire a proprietății.

Instanța de recurs a pus

în discuție necesitatea depunerii la dosar a actului de vânzare-cumpărare al autorilor

I. și G.N., proprietarii inițiali ai imobilului, sau a unei evidențe din registrul

de transcripțiuni și inscripțiuni din care să rezulte cine a fost proprietar și

care era întinderea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu la momentul

exproprierii, însă avocatul recurentei a menționat că nu deține astfel de înscrisuri,

așa cum rezultă din practicaua prezentei decizii.

Având în vedere că și

expertiza efectuată în cauză a avut în vedere tot același testament, Înalta Curte

constată că în mod corect întinderea dreptului de proprietate s-a realizat în raport

de actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive,

astfel cum pe larg a motivat instanța de apel.

Recurenta invocă încălcarea

art. 1 alin. (1) al Legii nr. 10/2001, deoarece terenul liber de construcții de

540 m.p. putea fi restituit în natură, fără a dezvolta această concluzie.

Sub acest aspect, Înalta

Curte apreciază că, prin raportul de expertiză, s-a constatat că pe terenul în suprafață

de 540 m.p. sunt amplasate două conducte de termoficare aeriene și subterane în

lungime de 29 m., astfel încât terenul nu este liber de construcții, fiind afectat

servituților legale și amenajărilor de utilitate publică, deci nu putea fi restituit

în natură, fiind corect aplicate dispozițiile art. 11 alin. (4) al Legii nr. 10/2001.

Deși recurenta susține

că scopul exproprierii nu a fost realizat, nu face nici o probă în acest sens, argumentul

său fiind infirmat de concluziile raportului de expertiză care identifică - pe întreaga

suprafață expropriată de 4.000 de metri - construcția de blocuri, cu amenajările

de utilitate publică aferente.

Se susține de către recurentă

că, cu privire la respingerea cererii de restituire în natură a terenului în suprafață

de 1.485 m.p., se încalcă unul dintre principiile de bază ale soluționării notificării,

acela al prevalenței restituirii în natură.

Această critică nu poate

fi primită deoarece reclamantei i-a fost recunoscut dreptul de proprietate numai

asupra unei suprafețe de teren de 1.365 m.p., care se suprapune peste suprafața

de 1.485 m.p. teren, inițial recunoscută reclamantei în proprietate de către prima

instanță. Imposibilitatea restituirii în natură a acestui teren a fost corect motivată

de instanța de apel, astfel cum s-a precizat anterior, față de împrejurarea că este

afectată scopului exproprierii.

Principiul prevalent al

restituirii în natură, instituit în art. 1 alin. (1) și art. 7 alin. (1) ale Legii

nr. 10/2001, nu este unul absolut, rațiunea legii fiind aceea de a se verifica cu

prioritate posibilitatea restituirii în natură, ceea ce nu înseamnă că restituirea

în natură prevalează în mod absolut condițiilor pe care tot Legea nr. 10/2001 le

impune în scopul menținerii afectațiunilor dobândite de imobile în urma preluării

abuzive.

Văzând dispozițiile

art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe intimații-pârâți

Primăria Municipiului Craiova și Primarul Municipiului Craiova la plata sumei de

800 RON reprezentând cheltuieli de judecată reduse pentru faza procesuală a recursului,

către recurenta-reclamantă S.M.G., având în vedere că recursul acesteia a fost admis

numai cu privire la criticile privind greșita stabilire a cuantumului cheltuielilor

de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamanta S.M.G. împotriva deciziei nr. 122 din 21 aprilie 2010 a Curții de

Apel Craiova, secția I-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Modifică în parte decizia

recurată în sensul că obligă pe intimații-pârâți Primăria Municipiului Craiova și

Primarul Municipiului Craiova la plata sumei de 800 RON reprezentând cheltuieli

de judecată către apelanta-contestatoare S.M.G.

Menține celelalte dispoziții

ale deciziei.

Obligă pe intimații-pârâți

Primăria Municipiului Craiova și Primarul Municipiului Craiova la plata sumei de

800 RON reprezentând cheltuieli de judecată reduse, către recurenta-reclamantă S.M.G.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 18 martie 2011.