ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4541/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. 47131/3/2009, contestatorul S.C.G. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 12157 din 30 septembrie 2009 emise de intimata P.M.B. prin P.G. și a solicitat instanței să dispună, prin hotărârea pe care o va pronunța, anularea în parte a acesteia și obligarea intimatei să-i restituie în natură terenul în suprafață de 35,5 m.p., situat în București, str. Gloriei, sector 1. Prin sentința civilă nr. 1660 din 01 noiembrie 2010 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins contestația, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente: S.M., mama contestatorului, a vândut familiei M., în anul 1976, cota sa din imobilul – construcție, situat în București, B-dul Gloriei, sector 1, iar terenul aferent acestei construcții a fost trecut în proprietatea statului, conform Legii nr. 58/1974.

Moștenitorii cumpărătorilor acestui imobil au solicitat, în temeiul Legii nr. 18/1991, restituirea terenului aferent construcției cumpărate de autorii lor, fiindu-le eliberat titlul de proprietate nr. 21861/1 din 18 februarie 2003, emis de P.F.B. Prin urmare, construcția fiind înstrăinată de autoarea contestatorului în anul 1976, conform Legii nr. 18/1991, terenul aferent acestei construcții a fost restituit cumpărătorilor imobilului respectiv. În situația în care acest teren nu a fost restituit în totalitate, persoana care era îndreptățită să solicite restituirea diferenței de teren era titulara titlului de proprietate nr. 21861/1 din 18 februarie 2003, emis de P.M.B. și nu contestatorul S.C.G., care nu mai deține nici un drept asupra acestuia.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatorul S.C. Apelantul reclamant a precizat că revendică de la intimatul M.B. suprafața de teren de 20 m.p., suprafață care reprezintă partea de teren ce nu a fost restituită părinților săi (diferența dintre terenul naționalizat și terenul restituit, adică 180 m.p. minus 160 m.p.). Acest teren nu a fost înstrăinat de către autoarea reclamantului, așa cum se susține în dispoziția atacată, deoarece la data înstrăinării, suprafața de 20 m.p. nu era în proprietatea mamei reclamantului S.M. Ceea ce s-a înstrăinat este partea de construcție ce excede fostei farmacii, iar terenul restituit în suprafața de 160 m.p. (nu de 180 m.p.) a trecut din nou în proprietatea statului, de această dată prin efectul Legii nr. 58/1974, fiind atribuit in folosința dobânditorilor construcției, respectiv soților M.A.

și C. Dovadă în acest sens este faptul ca moștenitorii acestora,frații M.G. și M.I., dețin în proprietate o suprafață de teren de 160 m.p. Prin decizia civilă nr. 651/ A din 24 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul, a schimbat în tot sentința, în sensul că a admis în parte contestația și a modificat art. 1 din dispoziția nr. 12157 din 30 septembrie 2009, în sensul restituirii în natură în proprietatea contestatorului a celor trei camere situate la parterul imobilului din București, str. Gloriei sector 1, precum și a terenului aferent în suprafață indiviză de 20 m.p. identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert C.N., pe care l-a omologat. În motivarea acestei decizii, Curtea reține următoarele: Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 48183 din 27 septembrie 1945 de Tribunalul Ilfov, secția notariat, S.F.

a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 180 m.p. situat în București, str. Gloriei, sector 1. În baza autorizației de construire nr. 533/1945 S.F. și S.M. a ridicat pe acest teren o casă din cărămidă, cu parter și etaj. În baza Decretului nr. 134/1949 pentru naționalizarea unor unități sanitare, au fost preluate de stat 3 din cele 4 camere de la parterul construcției, unde funcționa o farmacie. Prin sentința penală nr. 1453/1956 a Tribunalului Militar al reg. III-a mil. Cluj numitul S.F. a fost condamnat, la pedeapsa cu detențiune grea, pentru săvârșirea infracțiunii de activitate intensă contra clasei muncitoare și la confiscarea totală a averii, cu respectarea dispozițiilor art. 30 C. fam.

Hotărârea de confiscare a averii a fost pusă în executare în anul 1962, prin decizia nr. 604 din 20 iunie 1962 emisă de S.P.R. G.R., C.E., în sensul că a fost trecut în proprietatea statului „jumătate din imobilul ce se compune în întregime din teren de 360 m.p. cu casă de cărămidă”. În anul 1968, prin procesul-verbal din data de 29 octombrie 1968, Întreprinderea de administrație locativă I.A.L. 8, a retrocedat către S.F. imobilul din str. Gloriei, sector 8, în baza Decretului nr. 892 din 27 septembrie 1968, cu mențiunea expresă că nu se restituie „spațiul de la parter ocupat de fosta farmacie (3 camere în suprafață de 69,76 m.p.)”. Prin testamentul olograf din data de 17 ianuarie 1976 S.M. a instituit legatari testamentari asupra construcției compuse din apartamentul de la etaj și o cameră și bucătărie de la parterul construcției situată în București, bd.

Gloriei, sector 8, pe M.A. și M.C., calitatea acestora de moștenitori testamentari fiind recunoscută prin certificatul de moștenitor nr. 310/1976 emis de Notariatul de stat sector 8 București, în cuprinsul căruia se menționează faptul că terenul în suprafață de 160 m.p. trece în proprietatea statului în temeiul art. 30 alin. (1) și (2) din Legea nr. 58/1974. În baza Ordinului Prefectului nr. 82 din 10 februarie 2003 a fost emis în favoarea lui M.A.I. și M.A.G., în calitate de moștenitori ai lui M.A. și M.C., titlul de proprietate pentru această suprafață de teren de 160 m.p. din bd. Gloriei, sector 1. Prin notificarea înregistrată la B.E.J. I.R. sub nr. 894 din 20 iulie 2001 și la P.M.B. în data de 24 iulie 2001, apelantul-reclamant S.C.G.

a solicitat restituirea construcției compusă din 4 camere și antreu de la parter și terenul în suprafață de 180 m.p. situat la adresa din str. Gloriei, sector 1 . Prin art. 1 din Dispoziția nr. 12157/30.0.2009 intimata-pârâtă P.M.B. a restituit în natură, în proprietatea notificatorului, 3 camere situate la parterul imobilului din București, str. Gloriei, sector 1, în suprafață de 69,76 m.p. și a respins notificarea privind terenul, cu motivarea că a fost înstrăinat de autoarea notificatorului. Prin contestația de față, contestatorul solicită, așa cum a precizat la termenul din data de 27 mai 2011, restituirea în natură, în indiviziune, a suprafeței de 25,50 m.p. identificată prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert C.N.

Prin sentința apelată, tribunalul a respins contestația reținând, în rezumat, faptul că reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită la restituirea în natură a terenului notificat, deoarece persoana îndreptățită să solicite restituirea este titularul titlului de proprietate nr. 21861/1 din 18 februarie 2003 emis de P.M.B. Curtea a mai reținut că dovada dreptului de proprietate a numitului S.F. asupra terenului în suprafață de 180 m.p. situat în București, str. Gloriei, sector 1, a fost făcută prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 48183 din 27 septembrie 1945 de Tribunalul Ilfov, secția notariat. Unica moștenitoare a fostului proprietar S.F., decedat în data de 16 ianuarie 1969, este soția acestuia, S.M., care a preluat întreaga avere, conform art. 1 din Legea nr. 319/1944.

Apelantul-contestator S.C.G. este unicul moștenitor al defunctei S.M., decedată în data de 06 martie 1976, în calitate de fiu. Până la data decesului lui S.F., prin procesul-verbal din data de 29 octombrie 1968 (întocmit de Întreprinderea de administrație locativă a sectorului 8, în baza Decretului nr. 892 din 27 septembrie 1968), acestuia i-a fost restituită în proprietate, din suprafața totală de 180 m.p., o suprafață de 160 m.p. (împreună cu construcția edificată pe acest teren, compusă din apartamentul de la etaj și o cameră și bucătărie la parter). În anul 1968 nu i-a fost restituit fostului proprietar spațiul de la parter cu destinație de farmacie, compus din 3 camere (ce fusese preluată de stat în baza Decretului nr. 134/1949 pentru naționalizarea unor unități sanitare), precum și diferența de teren preluată în baza hotărârii penale de condamnare, în suprafață de 20 m.p.

Prin dispoziția contestată în prezenta cauză, intimata-pârâtă a restituit în proprietate contestatorului spațiul compus din 3 camere de la parterul imobilului din București, str. Gloriei, sector 1, fiind respinsă solicitarea de restituire a terenului aferent acestui spațiu. Prin urmare, în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului S.F., așa cum reiese și din certificatul de moștenitor nr. 387/1969 aflat la dosarul de fond, se afla terenul în suprafață de 160 m.p. și construcția edificată pe acest teren, compusă din apartamentul de la etaj și o cameră și bucătărie la parter. Cu privire la construcție, unica moștenitoare a fostului proprietar S.G. a dispus prin testamentul olograf din data de 17 ianuarie 1976 în favoarea numiților M.A.

și M.C., ai căror moștenitori au obținut ulterior, în temeiul art. 36 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, și dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren aferentă acestei construcții, de 160 m.p., din Bd. Gloriei, sector 1. În mod greșit a reținut tribunalul faptul că persoana îndreptățită să solicite diferența de 20 de m.p. de teren este titularul titlului de proprietate emis în baza legii fondului funciar, deoarece în baza art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 a trecut la stat (și în folosința cumpărătorilor construcției) doar suprafața de teren de 160 m.p., care fusese restituită fostului proprietar prin procesul-verbal din data de 29 octombrie 1968. Diferența de teren de la 180 m.p.

la cea restituită în anul 1968, de 160 m.p., nu a putut trece la stat în baza art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 deoarece figura încă în patrimoniul statului, fiind preluată în executarea sentinței penale de condamnare și de confiscare totală a averii, această diferență nefiind restituită în anul 1968. Curtea a mai reținut că intimata-pârâtă are calitatea de entitate investită cu soluționarea notificării, fiind și emitenta dispoziției nr. 12157/2009. Cu privire la caracterul abuziv al preluării, Curtea constată că preluarea imobilului efectuată prin confiscarea averii în baza sentinței penale nr. 1453/1956 a Tribunalului Militar al reg. III-a militară Cluj, măsură ce a fost înlăturată prin decizia nr. 105 din 15 martie 2004 pronunțată de Înalte Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, este una abuzivă, în temeiul art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001.

Cu privire la tipul de măsuri reparatorii la care este îndreptățit apelantul-contestator, Curtea a reținut că, prin dispozițiile art. 1 și cele art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 se instituie principiul priorității restituirii în natură a imobilelor ce cad sub incidența legii speciale de reparație. Prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert C.N., s-a concluzionat în sensul că suprafața excedentară celei de 160 m.p. este de 25,50 m.p., care se află sub construcție, este în indiviziune și poate fi restituită în natură. Din suprafața identificată de expert (de 25,50 m.p.) instanța nu a putut dispune restituirea în natură decât a suprafeței de 20 m.p., cu privire la care este dovedit dreptul de proprietate, conform celor expuse în cele ce preced.

Împotriva menționatei decizii a declarat și motivat recurs, în termen legal, intimata - pârâtă P.M.B., prin P.G., pentru motive de nelegalitate întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea acestora s-a arătat că autoarea intimatului, S.M., a înstrăinat familiei M.A. și C. partea sa de construcție, iar terenul aferent acestei construcții a fost trecut în proprietatea statului, conform Legii nr. 58/1974. În temeiul Legii nr. 18/1991, terenul situat în București, Bd. Gloriei, sector 1, în suprafață de 160 m.p. a fost trecut în proprietatea moștenitorilor familiei M., respectiv a numiților M.A.I. și M.A.G., acestora fiindu-le eliberat titlul de proprietate nr. 21861 din 18 februarie 2003. Construcția fiind înstrăinată de autoarea reclamantului în anul 1976, terenul aferent acestei construcții a fost restituit cumpărătorilor imobilului respectiv, conform Legii nr. 18/1991.

Prin urmare, instanța de apel a făcut o gravă confuzie în ceea ce privește modalitatea de preluare a imobilului în proprietatea statului și în consecință și în ceea ce privește dispozițiile legale aplicabile. Imobilul a fost preluat de stat prin Legea nr. 58/1974, iar în situația în care terenul în litigiu nu a fost restituit în totalitate, persoana îndreptățită să solicite restituirea diferenței de teren este titulara titlului de proprietate nr. 21861 din 18 februarie 2003 emis de P.M.B. Analizând recursul formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 7 al Legii nr. 10/2001, dispunând restituirea în natură, către contestator, a terenului în suprafață indiviză de 20 m.p., situat în București, str. Gloriei, sector 1, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert C.N.

Această suprafață de teren a aparținut autorului contestatorului, F.S., în temeiul actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 48183 din 27 septembrie 1945 de Tribunalul Ilfov, secția notariat, prin care acesta a dobândit 180 m.p. teren, situat în B-dul Gloriei, comuna Grivița, respectiv ½ din cei 360 m.p. deținuți în proprietate de către vânzător. Terenul de 180 m.p. a fost preluat de către stat, ca urmare a confiscării averii lui F.S., prin sentința penală nr. 1543/1956 a Tribunalului Militar al reg. III-a militară Cluj, acestuia fiindu-i restituită numai suprafața de 160 m.p., prin procesul-verbal din 29 octombrie 1968 în baza Decretului nr. 892/1968, suprafață care a fost ulterior preluată de către stat în baza Legii nr. 58/1974, odată cu testarea construcției, de către S.M., unica moștenitore a lui F.S., în favoarea lui M.A.

și M.C. Astfel fiind, rezultă că restul de 20 m.p., până la 180 m.p. teren, nu a fost testat în favoarea acestora, rămânând în proprietatea statului din anul 1962, când cei 180 m.p. teren au fost preluați de stat prin decizia nr. 604/1962 a Sfatului Popular al Raionului Grivița Roșie, ca urmare a condamnării penale amintite, motiv pentru care nu putea face obiect al testamentului. De altfel, suprafața restituită autorului contestatorului în baza Decretului nr. 892/1968, prin procesul-verbal din 29 octombrie 1968, este cea de 160 m.p., și tot numai această suprafață se regăsește și în conținutul testamentului și în cartea funciară pe numele beneficiarilor testamentului. Aceste aspecte dovedesc că diferența de 20 de m.p.

(de la 160 m.p. până la 180 m.p.) suprafață menționată în titlul de proprietate al autorului contestatorului, a fost preluată de stat din patrimoniul acestuia și nu i-a mai fost restituită, astfel încât recurentul este îndreptățit la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru acest imobil, iar nu M.A. și M.C., în calitate de beneficiari ai testamentului, deoarece cei 20 de m.p. nu l-au fost transmiși pe cale testamentară. Pentru aceste argumente, Înalta Curte observă că în mod corect a fost restituită în natură către contestator suprafața de 20 m.p., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta P.M.B., prin P.G., împotriva deciziei nr. 651/ A din 24 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2012.