ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4541/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4541/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. 47131/3/2009,

contestatorul S.C.G. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 12157 din

30 septembrie 2009 emise de intimata P.M.B. prin P.G. și a solicitat instanței

să dispună, prin hotărârea pe care o va pronunța, anularea în parte a acesteia

și obligarea intimatei să-i restituie în natură terenul în suprafață de 35,5 m.p., situat în București, str. Gloriei, sector 1.

Prin sentința civilă nr.

1660 din 01 noiembrie 2010 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins

contestația, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

S.M., mama

contestatorului, a vândut familiei M., în anul 1976, cota sa din imobilul –

construcție, situat în București, B-dul Gloriei, sector 1, iar terenul aferent

acestei construcții a fost trecut în proprietatea statului, conform Legii nr. 58/1974.

Moștenitorii

cumpărătorilor acestui imobil au solicitat, în temeiul Legii nr. 18/1991,

restituirea terenului aferent construcției cumpărate de autorii lor, fiindu-le

eliberat titlul de proprietate nr. 21861/1 din 18 februarie 2003, emis de P.F.B.

Prin urmare,

construcția fiind înstrăinată de autoarea contestatorului în anul 1976, conform

Legii nr. 18/1991, terenul aferent acestei construcții a fost restituit

cumpărătorilor imobilului respectiv. În situația în care acest teren nu a fost

restituit în totalitate, persoana care era îndreptățită să solicite restituirea

diferenței de teren era titulara titlului de proprietate nr. 21861/1 din 18

februarie 2003, emis de P.M.B. și nu contestatorul S.C.G., care nu mai deține

nici un drept asupra acestuia.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel contestatorul S.C.

Apelantul reclamant a

precizat că revendică de la intimatul M.B. suprafața de teren de 20 m.p.,

suprafață care reprezintă partea de teren ce nu a fost restituită părinților

săi (diferența dintre terenul naționalizat și terenul restituit, adică 180 m.p.

minus 160 m.p.). Acest teren nu a fost înstrăinat de către autoarea

reclamantului, așa cum se susține în dispoziția atacată, deoarece la data înstrăinării,

suprafața de 20 m.p. nu era în proprietatea mamei reclamantului S.M. Ceea ce

s-a înstrăinat este partea de construcție ce excede fostei farmacii, iar

terenul restituit în suprafața de 160 m.p. (nu de 180 m.p.) a trecut din nou în

proprietatea statului, de această dată prin efectul Legii nr. 58/1974, fiind

atribuit in folosința dobânditorilor construcției, respectiv soților M.A.

și C. Dovadă în acest sens este faptul ca moștenitorii acestora,frații M.G.

și M.I., dețin în proprietate o suprafață de teren de 160 m.p.

Prin decizia civilă nr.

651/ A din 24 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a

admis apelul, a schimbat în tot sentința, în sensul că a admis în parte contestația

și a modificat art. 1 din dispoziția nr. 12157 din 30 septembrie 2009, în

sensul restituirii în natură în proprietatea contestatorului a celor trei

camere situate la parterul imobilului din București, str. Gloriei sector 1,

precum și a terenului aferent în suprafață indiviză de 20 m.p. identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert C.N., pe care l-a omologat.

În motivarea acestei

decizii, Curtea reține următoarele:

Prin actul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 48183 din 27 septembrie 1945 de

Tribunalul Ilfov, secția notariat, S.F. a dobândit dreptul de proprietate

asupra unei suprafețe de teren de 180 m.p. situat în București, str. Gloriei,

sector 1.

În baza autorizației

de construire nr. 533/1945 S.F. și S.M. a ridicat pe acest teren o casă din

cărămidă, cu parter și etaj.

În baza Decretului nr.

134/1949 pentru naționalizarea unor unități sanitare, au fost preluate de stat

3 din cele 4 camere de la parterul construcției, unde funcționa o farmacie.

Prin sentința penală nr.

1453/1956 a Tribunalului Militar al reg. III-a mil. Cluj numitul S.F. a fost

condamnat, la pedeapsa cu detențiune grea, pentru săvârșirea infracțiunii de

activitate intensă contra clasei muncitoare și la confiscarea totală a averii,

cu respectarea dispozițiilor art. 30 C. fam.

Hotărârea de

confiscare a averii a fost pusă în executare în anul 1962, prin decizia nr. 604

din 20 iunie 1962 emisă de S.P.R. G.R., C.E., în sensul că a fost trecut în

proprietatea statului „jumătate din imobilul ce se compune în întregime din

teren de 360 m.p. cu casă de cărămidă”.

În anul 1968, prin

procesul-verbal din data de 29 octombrie 1968, Întreprinderea de administrație

locativă I.A.L. 8, a retrocedat către S.F. imobilul din str. Gloriei, sector 8,

în baza Decretului nr. 892 din 27 septembrie 1968, cu mențiunea expresă că nu

se restituie „spațiul de la parter ocupat de fosta farmacie (3 camere în

suprafață de 69,76 m.p.)”.

Prin testamentul

olograf din data de 17 ianuarie 1976 S.M. a instituit legatari testamentari

asupra construcției compuse din apartamentul de la etaj și o cameră și bucătărie

de la parterul construcției situată în București, bd. Gloriei, sector 8, pe M.A.

și M.C., calitatea acestora de moștenitori testamentari fiind recunoscută prin

certificatul de moștenitor nr. 310/1976 emis de Notariatul de stat sector 8

București, în cuprinsul căruia se menționează faptul că terenul în suprafață de

160 m.p. trece în proprietatea statului în temeiul art. 30 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 58/1974. În baza Ordinului Prefectului nr. 82 din 10 februarie 2003

a fost emis în favoarea lui M.A.I. și M.A.G., în calitate de moștenitori ai lui

M.A. și M.C., titlul de proprietate pentru această suprafață de teren de 160 m.p. din bd. Gloriei, sector 1.

Prin notificarea

înregistrată la B.E.J. I.R. sub nr. 894 din 20 iulie 2001 și la P.M.B. în data

de 24 iulie 2001, apelantul-reclamant S.C.G. a solicitat restituirea

construcției compusă din 4 camere și antreu de la parter și terenul în

suprafață de 180 m.p. situat la adresa din str. Gloriei, sector 1

.

Prin art. 1 din

Dispoziția nr. 12157/30.0.2009 intimata-pârâtă P.M.B. a restituit în natură, în

proprietatea notificatorului, 3 camere situate la parterul imobilului din

București, str. Gloriei, sector 1, în suprafață de 69,76 m.p. și a respins notificarea privind terenul, cu motivarea că a fost înstrăinat de autoarea

notificatorului.

Prin contestația de

față, contestatorul solicită, așa cum a precizat la termenul din data de 27 mai

2011, restituirea în natură, în indiviziune, a suprafeței de 25,50 m.p. identificată prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert C.N.

Prin sentința

apelată, tribunalul a respins contestația reținând, în rezumat, faptul că

reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită la restituirea în natură

a terenului notificat, deoarece persoana îndreptățită să solicite restituirea

este titularul titlului de proprietate nr. 21861/1 din 18 februarie 2003 emis

de P.M.B.

Curtea a mai reținut

că dovada dreptului de proprietate a numitului S.F. asupra terenului în

suprafață de 180 m.p. situat în București, str. Gloriei, sector 1, a fost făcută prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 48183 din 27 septembrie 1945 de

Tribunalul Ilfov, secția notariat.

Unica moștenitoare a

fostului proprietar S.F., decedat în data de 16 ianuarie 1969, este soția

acestuia, S.M., care a preluat întreaga avere, conform art. 1 din Legea nr. 319/1944.

Apelantul-contestator

S.C.G. este unicul moștenitor al defunctei S.M., decedată în data de 06 martie 1976,

în calitate de fiu.

Până la data

decesului lui S.F., prin procesul-verbal din data de 29 octombrie 1968

(întocmit de Întreprinderea de administrație locativă a sectorului 8, în baza

Decretului nr. 892 din 27 septembrie 1968), acestuia i-a fost restituită în

proprietate, din suprafața totală de 180 m.p., o suprafață de 160 m.p. (împreună cu construcția edificată pe acest teren, compusă din apartamentul de la

etaj și o cameră și bucătărie la parter). În anul 1968 nu i-a fost restituit

fostului proprietar spațiul de la parter cu destinație de farmacie, compus din

3 camere (ce fusese preluată de stat în baza Decretului nr. 134/1949 pentru

naționalizarea unor unități sanitare), precum și diferența de teren preluată în

baza hotărârii penale de condamnare, în suprafață de 20 m.p.

Prin dispoziția

contestată în prezenta cauză, intimata-pârâtă a restituit în proprietate

contestatorului spațiul compus din 3 camere de la parterul imobilului din

București, str. Gloriei, sector 1, fiind respinsă solicitarea de restituire a

terenului aferent acestui spațiu.

Prin urmare, în masa

succesorală rămasă de pe urma defunctului S.F., așa cum reiese și din

certificatul de moștenitor nr. 387/1969 aflat la dosarul de fond, se afla

terenul în suprafață de 160 m.p. și construcția edificată pe acest teren,

compusă din apartamentul de la etaj și o cameră și bucătărie la parter. Cu

privire la construcție, unica moștenitoare a fostului proprietar S.G. a dispus

prin testamentul olograf din data de 17 ianuarie 1976 în favoarea numiților M.A.

și M.C., ai căror moștenitori au obținut ulterior, în temeiul art. 36 alin. (3)

din Legea fondului funciar nr. 18/1991, și dreptul de proprietate asupra

suprafeței de teren aferentă acestei construcții, de 160 m.p., din Bd. Gloriei, sector 1.

În mod greșit a

reținut tribunalul faptul că persoana îndreptățită să solicite diferența de 20

de m.p. de teren este titularul titlului de proprietate emis în baza legii

fondului funciar, deoarece în baza art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 a

trecut la stat (și în folosința cumpărătorilor construcției) doar suprafața de

teren de 160 m.p., care fusese restituită fostului proprietar prin

procesul-verbal din data de 29 octombrie 1968. Diferența de teren de la 180 m.p. la cea restituită în anul 1968, de 160 m.p., nu a putut trece la stat în baza art. 30 alin. (2)

din Legea nr. 58/1974 deoarece figura încă în patrimoniul statului, fiind

preluată în executarea sentinței penale de condamnare și de confiscare totală a

averii, această diferență nefiind restituită în anul 1968.

Curtea a mai reținut

că intimata-pârâtă are calitatea de entitate investită cu soluționarea notificării,

fiind și emitenta dispoziției nr. 12157/2009.

Cu privire la caracterul abuziv al preluării,

Curtea constată că preluarea imobilului efectuată prin confiscarea averii în

baza sentinței penale nr. 1453/1956 a Tribunalului Militar al reg. III-a militară

Cluj, măsură ce a fost înlăturată prin decizia nr. 105 din 15 martie 2004

pronunțată de Înalte Curte de Casație și Justiție, completul de

9 judecători, este una abuzivă, în temeiul art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001.

Cu privire la tipul

de măsuri reparatorii la care este îndreptățit apelantul-contestator, Curtea a reținut

că, prin dispozițiile art. 1 și cele art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 se

instituie principiul priorității restituirii în natură a imobilelor ce cad sub

incidența legii speciale de reparație.

Prin

raportul de expertiză efectuat în cauză de expert C.N., s-a concluzionat în

sensul că suprafața excedentară celei de 160 m.p. este de 25,50 m.p., care se află sub construcție, este în indiviziune și poate fi restituită în natură.

Din

suprafața identificată de expert (de 25,50 m.p.) instanța nu a putut dispune restituirea în natură decât a suprafeței de 20 m.p., cu privire la care este dovedit dreptul de proprietate, conform celor expuse în cele ce preced.

Împotriva menționatei

decizii a declarat și motivat recurs, în termen legal, intimata - pârâtă P.M.B.,

prin P.G., pentru motive de nelegalitate întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În dezvoltarea acestora

s-a arătat că autoarea intimatului, S.M., a înstrăinat familiei M.A. și C. partea

sa de construcție, iar terenul aferent acestei construcții a fost trecut în

proprietatea statului, conform Legii nr. 58/1974.

În temeiul Legii nr. 18/1991,

terenul situat în București, Bd. Gloriei, sector 1, în suprafață de 160 m.p. a

fost trecut în proprietatea moștenitorilor familiei M., respectiv a numiților M.A.I.

și M.A.G., acestora fiindu-le eliberat titlul de proprietate nr. 21861 din 18

februarie 2003.

Construcția fiind

înstrăinată de autoarea reclamantului în anul 1976, terenul aferent acestei

construcții a fost restituit cumpărătorilor imobilului respectiv, conform Legii

nr. 18/1991.

Prin urmare, instanța

de apel a făcut o gravă confuzie în ceea ce privește modalitatea de preluare a

imobilului în proprietatea statului și în consecință și în ceea ce privește

dispozițiile legale aplicabile.

Imobilul a fost

preluat de stat prin Legea nr. 58/1974, iar în situația în care terenul în

litigiu nu a fost restituit în totalitate, persoana îndreptățită să solicite

restituirea diferenței de teren este titulara titlului de proprietate nr. 21861

din 18 februarie 2003 emis de P.M.B.

Analizând recursul

formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acesta

este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de apel a

făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 7 al Legii nr. 10/2001, dispunând

restituirea în natură, către contestator, a terenului în suprafață indiviză de

20 m.p., situat în București, str. Gloriei, sector 1, astfel cum a fost

identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert C.N.

Această suprafață de

teren a aparținut autorului contestatorului, F.S., în temeiul actului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 48183 din 27 septembrie 1945 de

Tribunalul Ilfov, secția notariat, prin care acesta a dobândit 180 m.p. teren,

situat în B-dul Gloriei, comuna Grivița, respectiv ½ din cei 360 m.p.

deținuți în proprietate de către vânzător.

Terenul de 180 m.p. a

fost preluat de către stat, ca urmare a confiscării averii lui F.S., prin

sentința penală nr. 1543/1956 a Tribunalului Militar al reg. III-a militară

Cluj, acestuia fiindu-i restituită numai suprafața de 160 m.p., prin

procesul-verbal din 29 octombrie 1968 în baza Decretului nr. 892/1968,

suprafață care a fost ulterior preluată de către stat în baza Legii nr. 58/1974,

odată cu testarea construcției, de către S.M., unica moștenitore a lui F.S., în

favoarea lui M.A. și M.C.

Astfel fiind, rezultă

că restul de 20 m.p., până la 180 m.p. teren, nu a fost testat în favoarea

acestora, rămânând în proprietatea statului din anul 1962, când cei 180 m.p.

teren au fost preluați de stat prin decizia nr. 604/1962 a Sfatului Popular al

Raionului Grivița Roșie, ca urmare a condamnării penale amintite, motiv pentru

care nu putea face obiect al testamentului. De altfel, suprafața restituită

autorului contestatorului în baza Decretului nr. 892/1968, prin procesul-verbal

din 29 octombrie 1968, este cea de 160 m.p., și tot numai această suprafață se

regăsește și în conținutul testamentului și în cartea funciară pe numele

beneficiarilor testamentului.

Aceste aspecte

dovedesc că diferența de 20 de m.p. (de la 160 m.p. până la 180 m.p.) suprafață

menționată în titlul de proprietate al autorului contestatorului, a fost

preluată de stat din patrimoniul acestuia și nu i-a mai fost restituită, astfel

încât recurentul este îndreptățit la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001

pentru acest imobil, iar nu M.A. și M.C., în calitate de beneficiari ai

testamentului, deoarece cei 20 de m.p. nu l-au fost transmiși pe cale

testamentară.

Pentru aceste

argumente, Înalta Curte observă că în mod corect a fost restituită în natură

către contestator suprafața de 20 m.p., astfel încât, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta P.M.B., prin P.G., împotriva deciziei nr.

651/ A din 24 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 15 iunie 2012.