ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3741/2009

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 158 din 10 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea petentului M.A. împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 52/P/2009 din 26 martie 2009 și a Rezoluției de respingere a plângerii nr. 415/II/2/2009 din 6 mai 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin plângerea adresată Tribunalului Militar Timișoara la 6 ianuarie 2009, persoana privată de libertate în Penitenciarul Timișoara, M.A.

a sesizat cu privire la faptul că magistratul P.F. în calitate de judecător delegat pentru executarea pedepselor la Penitenciarul Timișoara i-a cauzat o vătămare, cu rea-credință, a intereselor legale, prin aceea că i-a schimbat regimul de executare a pedepsei privative de libertate din semideschis în închis. Prin rezoluția din 26 martie 2009, dată în Dosarul nr. 52/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de intimata magistrat P.F., judecător la Tribunalul Timiș, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. În motivarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale s-au arătat următoarele: - prin Încheierea nr. 807 din 14 noiembrie 2008, Dosar nr. 807/2008, magistratul P.F.

a dispus schimbarea regimului de executare a pedepsei închisorii aplicate deținutului M.A. din semideschis în închis; această hotărâre a avut în vedere dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 175/2006 în sensul că, regimul de executare a unei pedepse în unul mai sever se poate dispune dacă persoana condamnată săvârșește o infracțiune ori o abatere disciplinară gravă. Ori, așa cum rezultă din materialul probator, petentul a fost sancționat disciplinar la 15 octombrie 2008 de 2 ori pentru atitudine necuviincioasă și nerespectarea regulamentului de ordine interioară. Soluția de neînceperea urmăririi penale a fost menținută de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, care, prin Rezoluția nr. 415/II/2/2009 din 6 mai 2009, a respins ca neîntemeiată plângerea petentului.

Procedând la soluționarea cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. și materialul probator, prima instanță a respins ca nefondată plângerea cu motivarea că intimata nu a comis nicio infracțiune, iar nemulțumirile legate de soluțiile judiciare își pot găsi rezolvarea doar prin promovarea căilor legale de atac. În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul. În esență, prin memoriile depuse la dosar, recurentul reia susținerile și considerațiunile personale pentru care apreciază că atât soluția procurorului, cât și a primei instanțe sunt nelegale, concluzionând că intimata a comis infracțiunea reclamată. Examinând hotărârea atacată în raport de aceste critici, de dispozițiile art. 385 6 C. proc.

pen., cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată, pentru cele ce urmează, că recursul este nefondat. Comiterea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., presupune săvârșirea unor activități de încălcare a atribuțiilor de serviciu sau o îndeplinire necorespunzătoare a acestora, cu rea-credință. Împrejurarea că, intimata, în calitatea sa de judecător delegat cu executarea pedepselor în Penitenciarul Timișoara, a schimbat regimul de executare a pedepsei pentru petent nu are caracter abuziv, atâta timp cât, intimata s-a conformat dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 275/2006 și materialului probator din care rezultă sancționarea disciplinară a petentului.

Mai mult, cu ocazia soluționării contestațiilor petentului au fost audiate persoanele la care se referă prin memorii acesta, iar conform dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 275/2006, schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate într-unul mai sever se poate dispune când persoana condamnată a comis o infracțiune sau o abatere disciplinară gravă, care o fac incompatibilă cu regimul de executare și dacă, prin conduita sa afectează grav conviețuirea normală în penitenciar sau siguranța acestuia. Desigur, în acest context, nu pot fi constatate indicii de comitere a unei fapte penale, ci doar existența unor nemulțumiri legate de soluții ale organelor judiciare care nu-și pot găsi rezolvarea decât în exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.

Întotdeauna activitatea magistratului de interpretare a probelor din dosar și de aplicare a dispozițiilor legale implică un raționament care poate fi favorabil sau defavorabil uneia din părți, dar această activitate nu poate constitui faptă penală și în consecință, nu poate antrena răspunderea sa penală. Drept urmare, atât soluția dispusă de procurorul de caz, cât și de prima instanță sunt legale și temeinice pentru toate aceste motive, urmând a fi menținute prin respingerea recursului declarat de petent, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.A. împotriva Sentinței penale nr. 158 din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2009.