ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4860/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4860/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș
la data de 28 ianuarie 2011, contestatorul M.I. a chemat în judecată pe
intimata Casa
de Pensii a Ministerului
Administrației și Internelor, solicitând
instanței anularea deciziei de recalculare a pensiei din 27 decembrie
2010, obligarea
intimatei la respectarea dispozițiilor legale privind
acordarea drepturilor de pensie și restituirea diferenței de pensie începând cu
luna ianuarie 2011, diferență ce urmează a fi indexată cu rata inflației și
dobânda bancară.
Prin sentința civilă nr. 1414/2011 din 23 iunie
2011 pronunțată de Tribunalul
Argeș -
secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată, din
oficiu,
și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului București, motivat de faptul că, în
speță, sunt incidente dispozițiile art.
156 din Legea nr. 19/2000 teza a
II-a, în vigoare la momentul emiterii deciziei a cărei anulare se solicită.
Învestit prin
declinare, Tribunalului București - secția a VIII-a conflicte de
muncă
și asigurări sociale a reținut, în esență, că litigiul nu este de competența
sa, întrucât, la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența
teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de caselor
teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case
de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și
Internelor și S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această
materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.
S-a reținut că Legea nr. 119/2010 face trimitere la
Legea nr. 19/2000, lege care a fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr.
263/2010, astfel că, în raport de dispozițiile Legii nr. 263/2010, ținând cont
și de faptul că normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar
Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, văzând și
prevederile art. 727 din același act normativ, s-a apreciat că, în cauză, nu
poate fi reținută competența teritorială absolută la sediul pârâtului.
Astfel, prin sentința civilă nr. 7989 din 5 octombrie
2012 a Tribunalului București - secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări
sociale, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată, din oficiu,
și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Argeș. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost
înaintat înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului
de competență.
Înalta Curte, constatând existența unui conflict
negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă
necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22
alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în
favoarea Tribunalului Argeș - secția civilă competența teritorială de
soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că reclamantul M.I. a învestit
instanța cu o cerere prin care solicită anularea deciziei nr. 110337 din 27
decembrie 2010, privind recalcularea pensiilor militare în baza Legii nr.
119/2010.
Este adevărat că decizia de recalculare a cărei anulare
se solicită a fost emisă la data de 27 decembrie 2010 în baza Legii nr.
119/2010, însă este de necontestat că menționata cerere de anulare a fost
formulată la data de 01 februarie 2011, în contradictoriu cu Casa de Pensii a
Ministerului Administrației și Internelor și depusă la instanța de la
domiciliul reclamantului pensionar, după intrarea în vigoare a Legii nr.
263/2010.
Dispozițiile art. 196 lit. a) din legea anterior
menționată au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care făcea trimitere Legea
nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a
cărei anulare s-a solicitat.
Este
de reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art.
154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate
împotriva C.N.P.A.S. sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de
pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și
Internelor și S.R.I.), sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială
își are domiciliul sau sediul reclamantul.
Conform art. 725 C. proc. civ., normele de procedură
civilă sunt de
imediată aplicare,
iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu
privire
la normele de procedură.
Totodată, în raport
și de prevederile art. 727 C. proc. civ., este de
reținut, că o lege
abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență
diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei
norme de procedură trebuie să fie de
imediată aplicare.
Astfel, având în vedere că în speța de față competența
teritorială este
determinată de domiciliul
reclamantului (contestatorului), care se află în Pitești,
județul Argeș, instanța reține competența
teritorială pentru soluționarea cauzei în
favoarea Tribunalului Argeș.
În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând
și dispozițiile
art. 22 alin. (5) C. proc.
civ., înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii
formulată de contestatorul M.I. în favoarea
Tribunalului Argeș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a
cauzei în
favoarea Tribunalului Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie
2012.