ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 951/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 2 octombrie 2007,

reclamanta SC T.S.T. SRL a contestat dispoziția nr. august 2007 emisă de pârâtul

Inspectoratul General al Poliției Române – Direcția Poliției de Ordine Publică,

prin care s-a dispus măsura anulării licenței de funcționare din 21 iulie 2005,

precum și a retragerii regulamentului de organizare și funcționare din 11 iulie

2005, pentru nerespectarea condițiilor care au stat la baza eliberării licenței

de funcționare.

Reclamanta a solicitat

anularea actului administrativ menționat, precum și suspendarea acestuia, în baza

art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel Pitești,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 103/FC din 7

noiembrie 2007, a anulat contestația ca netimbrată, reținând că reclamanta nu și-a

îndeplinit obligația legală de a timbra cererea.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta SC T.S.T. SRL, fără a-și încadra în drept criticile

formulate.

Într-un amplu memoriu

recurenta reia integral cuprinsul cererii de chemare în judecată, considerând că

instanța de recurs se poate pronunța asupra legalității actului administrativ atacat.

Referitor la excepția

soluționată de Curtea de Apel, arată că la sediul societății nu s-a primit citația

prin care se pretinde că i s-a adus la cunoștință atât termenul de judecată cât

și faptul că are obligația de a plăti taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.

Nici un angajat sau administrator al societății nu a semnat sau confirmat dovada

de îndeplinire a procedurii de citare.

Prin întâmpinarea formulată,

intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că recurenta era

obligată, potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, să plătească anticipat sau până

la primul termen de judecată taxa judiciară de timbru dar, neconformându-se, în

mod corect instanța de fond a anulat acțiunea ca netimbrată.

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate, a apărării cuprinse în întâmpinare, precum și

potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat.

La dosarul de fond se

află dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu reclamanta SC T.S.T. SRL din

care rezultă că i s-a adus la cunoștință termenul de judecată fixat: 7 noiembrie

2007, precum și obligația de a timbra cu 4 RON taxă judiciară de timbru și 0,15

RON timbru judiciar. Este adevărat că agentul procedural a afișat citația, întrucât

„nici o persoană (…) nu a fost găsită”, dar această modalitate de îndeplinire a

procedurii de citare este legală, fiind prevăzută de art. 92

1

C. proc.

civ. De altfel, comunicarea sentinței civile pronunțate de Curtea de Apel s-a realizat

în aceeași manieră, adică tot prin afișare, nefiind găsită nicio persoană la sediul

societății comerciale, dar acest fapt nu a constituit un impediment pentru reclamantă

să declare recursul în termen, în cunoștință de cauză.

Cât privește soluția pronunțată

de prima instanță cu privire la excepția de netimbrare a cererii de chemare în judecată,

Înalta Curte constată că este legală.

Potrivit art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată

și completată, neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru până

la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea cererii.

Art. 9 alin. (1) din O.G.

nr. 32/1995 privind timbrul judiciar aprobată prin Legea nr. 106/1995, modificată

și completată conține chiar o reglementare și mai energică, în sensul că cererile

care nu sunt timbrate corespunzător „nu pot fi primite și înregistrate”.

Așa fiind, Înalta Curte

constată că recurenta societate comercială, care este prezumată a cunoaște legea,

nu prezintă nicio justificare pentru neîndeplinirea obligației legale examinate,

cu atât mai mult cu cât sumele datorate erau modice.

În fine, cum s-a arătat,

recurenta a reluat în recursul său toate motivele pentru care consideră că dispoziția

din 7 august 2007 este nelegală. Având în vedere că soluția pronunțată de Curtea

de Apel nu vizează fondul cauzei, Înalta Curte nu le poate examina, ele excedând

motivelor la care se referă art. 302

1

alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 312 alin. (1)–(3) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 5 și 304

1

C. proc. civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC T.S.T. SRL împotriva sentinței civile nr. 103/F-C din 7 noiembrie

2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 martie 2008.