ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5167/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.L.M.

a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale - U.M. XX București

anularea deciziei nr. 57/CJ251/2007 pronunțată de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor

din cadrul M.Ap.N. ca nelegală și netemeinică, anularea hotărârii din 11

septembrie 2007 emisă de pârât, prin care a fost respinsă contestația formulată

împotriva deciziei de imputare nr. 2 din 17 iulie 2009; anularea deciziei de impunere

nr. 2 din 17 iulie 2007 și suspendarea deciziei de imputare nr. 2 din 17 iulie 2007

până la soluționarea irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

A susținut în motivarea

cererii de suspendare că prezumția de legalitate a cererii de imputare nr. 2/2007

este puternic afectată față de motivele de nelegalitate și netemeinicie ale acesteia,

respectiv:

- a fost emisă cu încălcarea

dispozițiilor art. 25 alin. (5) și (6) din O.G. nr. 121/1998, întrucât pârâtul nu

a dovedit existența și întinderea pretinsului prejudiciu;

- la emiterea deciziei

de imputare nu au fost respectate dispozițiile art. 214 din Metodologia privind

stabilirea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării - ordinul nr. M66

din 12 aprilie 2007, întrucât cheltuielile de salarizare nu au fost stabilite la

încheierea fiecărui semestru, detaliat pe fiecare categorie de personal;

- actualizarea sumei ce

reprezintă cheltuieli de școlarizare comunicate prin adresă de către instituția

militară de învățământ Sibiu s-a făcut cu indicii prețului de consum corespunzători

fiecărui an de studiu iar nu cu indicele de inflație pentru aceeași perioadă.

A mai susținut totodată

reclamantul că un motiv temeinic al admiterii cererii de suspendare îl constituie

și faptul că decizia de imputare este titlu executoriu și există posibilitatea executării

silite fără a putea beneficia de un proces echitabil judecat de o instanță publică.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință din

data de 23 aprilie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 7772/2/2009 a respins cererea

de suspendare a executării deciziei de imputare.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor

art. 14 din Legea nr. 554/2004 - (1) în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice

care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate

să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ

unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată

nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează

de drept și fără nicio formalitate.

Existența unui caz bine

justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială

puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre

fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.

Practic, bucurându-se

de prezumția de legalitate, bazată la rândul său, pe prezumțiile de autenticitate

și veridicitate, actul administrativ este executoriu din oficiu, fiind el însuși

titlu executoriu. Datorită acestui specific, devine necesară suspendarea executării

lui atunci când este contestat din punct de vedere al legalității, iar prin executare

s-ar provoca o paguba persoanelor protejate prin instituția contenciosului administrativ.

Suspendarea executării

actelor administrative constituie, așadar, o situație de excepție, în cadrul căreia

instanța are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului,

întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului

administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Cele două condiții legale

(cazul bine justificat și paguba iminentă) nu pot fi analizate decât împreună, deoarece

nu se poate vorbi despre un caz bine justificat dacă nu se învederează, în același

timp, iminența producerii unei pagube semnificative și reciproc, prefigurarea unei

pagube iminente reprezintă un element esențial pentru a motiva existența cazului

justificat, de admitere a suspendării provizorii.

Pe lângă aceste doua condiții,

motivele suspendării trebuie sa apară de la prima vedere ca fiind temeinice, astfel

spus trebuie sa creeze de la început o îndoială puternică asupra legalității actului

contestat.

Prima instanța a constatat

că reclamantul, însă, nu a furnizat în concret suficiente elemente care, la o primă

analiză sumară, specifică unui astfel de litigiu, să conducă la reținerea că în

cauză ar fi prefigurată o pagubă iminentă la data introducerii acțiunii, reclamantul

motivând cerința exclusiv prin prisma caracterului executoriu al deciziei de imputare

și posibilitatea de a se recurge in viitor la executarea acestui titlu, fără însă

alte elemente de fapt care ar conduce la concluzia necesitații suspendării executării

deciziei la momentul formulării cererii.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare

a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Recurentul arată că, în

mod greșit, instanța de fond a apreciat prin sentința atacată că în cauză nu sunt

îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

pentru a se dispune suspendarea executării deciziei de imputare contestată.

Aceasta deoarece apreciază

recurentul cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) sunt nedefinite.

Condiția existenței unor

cazuri bine justificate este îndeplinită deoarece pârâții intimați nu au probat

existența și cuantumul prejudiciului pretins conform dispozițiilor O.G. nr. 121/2008,

la dosarul cauzei neexistând un înscris probator în acest sens.

În ceea ce privește condiția

existenței unei pagube iminente recurentul arată că a fost începută executarea silită

împotriva sa prin emiterea titlului executoriu și a somației de plată din 19 iunie

2009, iar cuantumul sumei imputate reprezintă un prejudiciu material previzibil

grav în sensul dispozițiilor art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004.

Analizând recursul declarat

în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Sentința atacată este

legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În mod corect s-a apreciat

de instanța de fond că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării

deciziei de imputare a sumei reprezentând cheltuieli de școlarizare până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a acțiunii de fond.

Condiția existenței unor

cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea

nr. 554/2004 deoarece în cauză nu există motive aparente, vădite care să infirme

legalitatea deciziei de imputare contestată, iar întinderea și cuantumul prejudiciului

este o problemă de fond.

Condiția existenței unei

pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004

nu este îndeplinită deoarece cuantumul ridicat al sumei imputate pentru recurent

nu justifica prin el însuși suspendarea deciziei de imputare, în condițiile în care

recurentul a probat la dosar consecințele executării sumei contestate pentru a se

aprecia în concret existența unui prejudiciu grav pentru recurent.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul

ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.L.M. împotriva încheierii din 23 aprilie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 noiembrie 2010.