ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5167/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.L.M. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale - U.M. XX București anularea deciziei nr. 57/CJ251/2007 pronunțată de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.Ap.N. ca nelegală și netemeinică, anularea hotărârii din 11 septembrie 2007 emisă de pârât, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei de imputare nr. 2 din 17 iulie 2009; anularea deciziei de impunere nr. 2 din 17 iulie 2007 și suspendarea deciziei de imputare nr. 2 din 17 iulie 2007 până la soluționarea irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

A susținut în motivarea cererii de suspendare că prezumția de legalitate a cererii de imputare nr. 2/2007 este puternic afectată față de motivele de nelegalitate și netemeinicie ale acesteia, respectiv: - a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 25 alin. (5) și (6) din O.G. nr. 121/1998, întrucât pârâtul nu a dovedit existența și întinderea pretinsului prejudiciu; - la emiterea deciziei de imputare nu au fost respectate dispozițiile art. 214 din Metodologia privind stabilirea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării - ordinul nr. M66 din 12 aprilie 2007, întrucât cheltuielile de salarizare nu au fost stabilite la încheierea fiecărui semestru, detaliat pe fiecare categorie de personal; - actualizarea sumei ce reprezintă cheltuieli de școlarizare comunicate prin adresă de către instituția militară de învățământ Sibiu s-a făcut cu indicii prețului de consum corespunzători fiecărui an de studiu iar nu cu indicele de inflație pentru aceeași perioadă.

A mai susținut totodată reclamantul că un motiv temeinic al admiterii cererii de suspendare îl constituie și faptul că decizia de imputare este titlu executoriu și există posibilitatea executării silite fără a putea beneficia de un proces echitabil judecat de o instanță publică. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință din data de 23 aprilie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 7772/2/2009 a respins cererea de suspendare a executării deciziei de imputare.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 - (1) în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate. Existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.

Practic, bucurându-se de prezumția de legalitate, bazată la rândul său, pe prezumțiile de autenticitate și veridicitate, actul administrativ este executoriu din oficiu, fiind el însuși titlu executoriu. Datorită acestui specific, devine necesară suspendarea executării lui atunci când este contestat din punct de vedere al legalității, iar prin executare s-ar provoca o paguba persoanelor protejate prin instituția contenciosului administrativ. Suspendarea executării actelor administrative constituie, așadar, o situație de excepție, în cadrul căreia instanța are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Cele două condiții legale (cazul bine justificat și paguba iminentă) nu pot fi analizate decât împreună, deoarece nu se poate vorbi despre un caz bine justificat dacă nu se învederează, în același timp, iminența producerii unei pagube semnificative și reciproc, prefigurarea unei pagube iminente reprezintă un element esențial pentru a motiva existența cazului justificat, de admitere a suspendării provizorii. Pe lângă aceste doua condiții, motivele suspendării trebuie sa apară de la prima vedere ca fiind temeinice, astfel spus trebuie sa creeze de la început o îndoială puternică asupra legalității actului contestat.

Prima instanța a constatat că reclamantul, însă, nu a furnizat în concret suficiente elemente care, la o primă analiză sumară, specifică unui astfel de litigiu, să conducă la reținerea că în cauză ar fi prefigurată o pagubă iminentă la data introducerii acțiunii, reclamantul motivând cerința exclusiv prin prisma caracterului executoriu al deciziei de imputare și posibilitatea de a se recurge in viitor la executarea acestui titlu, fără însă alte elemente de fapt care ar conduce la concluzia necesitații suspendării executării deciziei la momentul formulării cererii. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Recurentul arată că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat prin sentința atacată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării deciziei de imputare contestată. Aceasta deoarece apreciază recurentul cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) sunt nedefinite. Condiția existenței unor cazuri bine justificate este îndeplinită deoarece pârâții intimați nu au probat existența și cuantumul prejudiciului pretins conform dispozițiilor O.G. nr. 121/2008, la dosarul cauzei neexistând un înscris probator în acest sens. În ceea ce privește condiția existenței unei pagube iminente recurentul arată că a fost începută executarea silită împotriva sa prin emiterea titlului executoriu și a somației de plată din 19 iunie 2009, iar cuantumul sumei imputate reprezintă un prejudiciu material previzibil grav în sensul dispozițiilor art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente: Sentința atacată este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În mod corect s-a apreciat de instanța de fond că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării deciziei de imputare a sumei reprezentând cheltuieli de școlarizare până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de fond. Condiția existenței unor cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 deoarece în cauză nu există motive aparente, vădite care să infirme legalitatea deciziei de imputare contestată, iar întinderea și cuantumul prejudiciului este o problemă de fond.

Condiția existenței unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 nu este îndeplinită deoarece cuantumul ridicat al sumei imputate pentru recurent nu justifica prin el însuși suspendarea deciziei de imputare, în condițiile în care recurentul a probat la dosar consecințele executării sumei contestate pentru a se aprecia în concret existența unui prejudiciu grav pentru recurent. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.L.M. împotriva încheierii din 23 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2010.