ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4575/2012

Asupra cauzei

de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 411 din 21 aprilie 2011

pronunțată în

dosarul nr. 819/8512011,

Tribunalul Sibiu, secția civilă

a

declinat

competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație

decizie de pensionare către Tribunalul București, reținând că, potrivit art. 156

din Legea nr. 19/2000, „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

caselor teritoriale de pensii se

adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul

reclamantul. Celelalte cereri se adresează

instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul/sediul

pârâtul." Cum reclamantul a chemat în judecată Ministerului Apărării

Naționale și Casei de Pensii a acestei instituții, și nu C.N.P.A.S., iar legea

aplicabilă este cea

în virtutea căreia s-a

stabilit dreptul, respectiv, Legea nr. 19/2000 și

Legea nr. 119/2010, competența aparține

Tribunalului București, ca

instanță de la domiciliul/sediul pârâtului.

Prin sentința civilă

nr. 3034 din 30 martie 2012 pronunțată în

dosarul nr. 54684/3/2011,

Tribunalul București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, a

constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza către

înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că Legea nr. 19/2000 a fost

abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit.

a) din Legea nr. 263/2010, care a modificat și competența privind soluționarea

litigiilor având ca obiect deciziile emise de casele teritoriale de pensii, în

sensul că în această materie este competentă instanța de la domiciliul

reclamantului, sens în care

instanța

competentă a soluționa cauza este Tribunalul Sibiu.

Înalta Curte, competentă

să soluționeze conflictul conform art.

22 alin. (3) C. proc. civ.,

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu,

pentru argumentele ce succed:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de

10 februarie 2011

sub nr. 819/85/2011, reclamantul C.O. a solicitat, în contradictoriu cu

Ministerul Administrației și Internelor și Casa de Pensii a Ministerului

Administrației și Internelor, anularea deciziei nr. 125062 din 27 decembrie 2010

emisă de pârâtă și recalcularea cuantumului pensiei cuvenite.

Chiar dacă art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare

la data emiterii deciziei atacate, prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul/sediul reclamantul, celelalte cereri

adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul

pârâtul, prin noile reglementări cuprinse în art. 196 lit. a) din legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de

1

ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000

au fost expres abrogate.

Referitor la incidența Legii nr. 263/2010

într-o acțiune formulată după intrarea în vigoare a acestui act normativ, dar

prin care se contestă o decizie emisă în baza legii vechi - Legea nr. 19/2000 -

se reține că, potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ.,

care reprezintă dreptul comun în materie,

dispozițiile noi ale legii de

procedură se aplică din momentul intrării

ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea

veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege.

Prin urmare, la data sesizării instanței, respectiv, 10

februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010,

conform cărora „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în

a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul."

Comparativ cu dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a

introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt,

succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu

pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și

Internelor și Serviciul Român de Informații, structuri ce au fost desființate

și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin

hotărâre de guvern.

Raportat la această modificare legislativă, pârâta constituie

o casă de pensii sectorială, astfel că cererea de față determină

stabilirea competenței în favoarea instanței în a

cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul reclamantul,

conform tezei I a art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Față de considerentele expuse, cum reclamantul C.O. are

domiciliul în orașul Avrig (județul Sibiu), localitate aflată în raza

teritorială a Tribunalului Sibiu, competența de soluționare a cauzei aparține

acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 15 iunie 2012.