ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3871/2011

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele: I. Tribunalul București, secția I penală, prin Sentința penală nr. 1255 din 17 august 2010 în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata I.C. la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 61 C. pen.

a fost revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 707 din 30 mai 2005 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1565 din 10 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și contopit restul de 581 zile rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre și aplicată inculpatei pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei, pe perioada executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la data de 20 mai 2010 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă a inculpatei I.C. S-a constatat că drogurile care au făcut obiectul infracțiunii s-au consumat în procesul analizelor de laborator. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpată suma de 60 de RON. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut că, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, înregistrat sub nr. 75D/P/2009 din 12 august 2010, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei I.C., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.

art. 37 lit. a) C. pen. Prin actul de inculpare s-a reținut, în esență, că la data de 17 martie 2009, inculpata I.C. a vândut unui colaborator al poliției un număr de 2 doze de heroină (0,13 grame) contra sumei de 60 RON. Situația de fapt reținută prin actul de inculpare a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesele-verbale de investigații, procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire, procesul-verbal de redare a declarațiilor colaboratorului, procesul-verbal de percheziție domiciliară, raportul de constatare tehnico-științifică nr. X din 19 martie 2009; procesul-verbal de transcriere a înregistrărilor audio. În cursul cercetării judecătorești a fost audiată inculpata care nu a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimisă în judecată.

Au mai fost audiați investigatorul sub acoperire V.R. - nume de cod și martorii S.I., M.D., I.S. și a fost administrată proba cu acte. Analizând actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut că la data de 17 martie 2009, inculpata I.C. a vândut colaboratorului „A.M." două doze de heroină - 0,13 grame - în schimbul sumei de 60 RON. Astfel, din procesul-verbal de sesizare din oficiu, reiese că la data de 26 februarie 2009, lucrătorii de poliție din cadrul B.C.C.O. București s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în zona cartierelor Ferentari și Sebastian acționează o rețea de traficanți de droguri (heroină), din care fac parte „M.U.", „G.", „F.", „P.L.", „T.U.", „V.C.M.", „I.C.", „G.", „C.", „N." și alții.

La data de 11 martie 2009, prin Ordonanța nr. 20A, s-a dispus introducerea în cauză a investigatorilor sub acoperire „O.G." și „V.R.", a colaboratorilor „P.M." și „A.M.", precum și autorizarea procurării cantității de 30 grame de heroină de la persoanele suspecte. Prin Ordonanța nr. 10A din 17 martie 2009 s-a dispus interceptarea și înregistrarea, cu titlu provizoriu, pe o perioadă de 48 de ore, a imaginilor audio/video în mediul ambiental privind activitățile ilicite de trafic de droguri de mare risc desfășurate de suspecți.

Din coroborarea procesului-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire „V.R." cu procesul-verbal de transcriere a înregistrării ambientale rezultă că la data de 17 martie 2009 în jurul orei 20.00, investigatorul sub acoperire s-a deplasat împreună cu colaboratorul sub acoperire în zona străzii A.L., unde acestuia din urmă i-a fost înmânată suma de 60 RON, colaboratorul a intrat în blocul nr. 36, s-a întâlnit cu inculpata I.C., a negociat cumpărarea de heroină, i-a dat suma de 60 RON, colaboratorul revenind după 20 - 30 de minute având asupra sa două punguțe din celofan conținând o substanță pulverulentă de culoare maronie. Din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. X din 19 martie 2009, cele 2 doze conțineau 0,13 grame de heroină.

Din declarația dată de colaboratorul sub acoperire în cursul urmăririi penale, consemnată în procesul-verbal, instanța reține că aceasta confirmă faptul că a cumpărat de la inculpată două doze de heroină contra sumei de 60 RON, respectiv dozele pe care le-a predat investigatorului sub acoperire.

Deși acesta nu a mai putut fi audiat nemijlocit de instanță, nu există dubii cu privire la sinceritatea celor relatate, aceasta având în vedere că din înregistrarea audio rezultă fără îndoială că la momentul efectuării cumpărării supravegheate, colaboratorul s-a întâlnit cu inculpata și a primit de la aceasta două doze de heroină contra sumei de 60 RON, din procesul-verbal de redare rezultând cum acesta îi solicită inculpatei să ambaleze drogurile „Stai așa, să mi le bagi în ceva(...) că mi-e frică să merg cu ele așa (...)" se asigură de calitatea lor „Auzi, să fie bună, să n-aibă ceva băgat în ele.", inculpata ripostând „Nu mă, nu fac io așa ceva (...)", cât și prețul negociat „Tot trei sute?.". În ce privește apărarea inculpatei în sensul că investigatorul rămânând la distanță de scara blocului unde a intrat colaboratorul nu a putut constata de la cine a cumpărat acesta drogurile respective, cât și faptul că în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, investigatorul sub acoperire a susținut că martorul-colaborator sub acoperire a intrat în scara 1 a blocului în timp ce inculpata locuiește la scara 2, nu poate conduce la concluzia inexistenței faptei, așa cum a solicitat inculpata, câtă vreme ea este dovedită prin celelalte mijloace de probă.

De altfel, în ceea ce privește înregistrarea ambientală, probă directă indubitabilă în prezenta cauză, inculpata nu a contestat faptul că vocea înregistrată pe suportul tehnic i-ar aparține, ci doar a învederat faptul că, calitatea înregistrării nu permite înțelegerea acesteia. Deși este adevărat că înregistrarea lasă de dorit sub aspectul clarității, totuși aceasta este inteligibilă și corespunde cu cele consemnate în procesul-verbal de redare. De asemenea, faptul că de la data vânzării supravegheate, inculpata nu a fost depistată comițând o altă infracțiune la regimul drogurilor, iar la data efectuării percheziției domiciliare, respectiv, 20 mai 2010, nu au fost găsite droguri în locuința acesteia, nu sunt de natură a înlătura vinovăția acesteia pentru fapta din data de 17 martie 2009, fapta consumându-se în momentul înmânării drogurilor.

Astfel, deși inculpata nu recunoaște săvârșirea infracțiunii, instanța a apreciat că atât existența faptei cât și vinovăția acesteia rezultă indubitabil din probele analizate, atitudinea acesteia în cursul procesului penal fiind nesinceră. De altfel, nesinceritatea acesteia rezultă și din aceea că inculpata a negat intenția de a se sustrage urmăririi penale, când cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, nefiind găsită la domiciliu a fost însă dată în consemn și depistată în seara aceleiași zile pe Aeroportul H.C., în timp ce intenționa să părăsească țara cu destinația Cipru. În legătură cu acest aspect, inculpata nu a dorit să dea declarații în cursul urmăririi penale, iar în cursul cercetării judecătorești, a declarat că intenționa să se deplaseze în Cipru pentru a lua o procură necesară obținerii actelor nepotului pe care îl avea în îngrijire.

Declarația acesteia apare ca neverosimilă, pe de o parte deoarece procura respectivă ar fi putut fi expediată pe o cale mult mai puțin costisitoare decât deplasarea inculpatei înseși, pe de altă parte deoarece martora M.D., persoana în supravegherea căreia se afla minorul în intervalele de timp cât inculpata lipsea de acasă nu a cunoscut nimic în legătură cu plecarea inculpatei, fiind greu de crezut că inculpata nu i-ar fi adus la cunoștință o asemenea plecare. Astfel, declarația numitei M.D., angajată ca bonă pentru nepotul inculpatei în vârstă de 2 ani și 4 luni, a reieșit că inculpata a părăsit locuința în jurul orelor 04,00 pentru a merge la serviciu, fiind angajată ca îngrijitoare la o asociație de proprietari, infirmând susținerea inculpatei în sensul că ar fi încunoștințat-o în legătură cu plecarea sa în străinătate.

De altfel caracterul intempestiv al plecării inculpatei, (care probabil a fost anunțată telefonic de cumnata acesteia, „S.", cumnată pe care, susține martora M., a înștiințat-o telefonic la rândul său în legătură cu percheziția efectuată de poliție) reiese și din aceea că aceasta nu avea asupra sa decât o geantă de mână, iar biletul de avion a fost achiziționat în aceeași zi, doar dus. Situația de fapt descrisă mai sus este dovedită cu mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăriri penale cât și în faza cercetării judecătorești. Fapta inculpatei care la data de 17 martie 2009 a vândut colaboratorului „A.M." 2 doze de heroină contra sumei de 60 de RON întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Elementul material al infracțiunii s-a realizat în modalitatea alternativă a vânzării unei cantități de 0,13 grame heroină contra sumei de 60 de RON. Din fișa de cazier judiciar a inculpatei rezultă că la data de 16 octombrie 2007, aceasta a fost liberată condiționat din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 707/2005 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1565/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu un rest neexecutat de 581 zile închisoare, motiv pentru care infracțiunea dedusă judecății a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, urmând a fi reținută aplicabilitatea art. 37 lit. a) C. pen. La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere toate criteriile prevăzute de disp.

art. 72 din C. pen., dispozițiile părții generale a Codului penal (condițiile răspunderii penale, formele de vinovăție), limitele de pedeapsă stabilite în legea specială, gradul de pericol social (în raport de extinderea fenomenului infracțional din acest domeniu pe întreg teritoriul țării, amplificarea și diversificarea criminalității asociate consumului de droguri, creșterea numărului de consumatori de droguri), dar și de datele ce circumstanțiază persoana inculpatei respectiv faptul că aceasta denotă perseverență infracțională, fiind condamnată în precedent tot pentru infracțiuni privind traficul de droguri și atitudinea procesuală nesinceră a acesteia. Totuși, instanța a apreciat că în raport de cantitatea mică de droguri vândute și în raport de faptul că există indicii că de la data liberării condiționate a încercat să se integreze social, efectuând servicii de curățenie la scări de bloc, așa cum relatează martorii M.D.

și S.I., vecini ai acesteia, se impune reținerea de circumstanțe atenuante judiciare în sensul art. 74 alin. (2) C. pen., dispunând condamnarea inculpatei la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă ce este aptă să asigure realizarea scopului preventiv și educativ prev. de art. 52 C. pen. În raport de natura și gravitatea faptei, de împrejurările de săvârșire și de persoana inculpatei, s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală pentru infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

La aplicarea pedepsei accesorii instanța a avut în vedere că față de natura și gravitatea infracțiunii nu se justifică interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. d) și e) C. pen., și având în vedere hotărârea Hirst c. Marii Britanii a Curții Europene a Drepturilor Omului și faptul că inculpata nu s-a folosit la săvârșirea faptei de vreunul din drepturile prev. de art. 64 lit. c) C. pen. și îi va interzice acesteia pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Întrucât inculpata a săvârșit infracțiunea înainte de considerarea ca executată a pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 707/2005 a Tribunalului București, secția I penală, în timp ce se afla în stare de liberare condiționată, tribunalul, în baza art. 61 C. pen.

a revocat liberarea condiționată a executării acestei pedepse și a contopit restul neexecutat de 581 de zile cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare. II. Împotriva sentinței penale au formulat apel Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata I.C.

Reprezentantul parchetului a arătat că în mod greșit au fost reținute în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante, avându-se în vedere gravitatea faptei, modul în care a acționat aceasta, dar și împrejurarea că a comis prezenta faptă în stare de recidivă postcondamnatorie - o recidivă calificată, fiind anterior condamnată prin Sentința penală nr. 707/2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, pentru săvârșirea unei infracțiuni similare, astfel că, în raport de perseverența infracțională în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, poziția inculpatei pe parcursul procesului penal și împrejurarea că a încercat să se sustragă de la urmărirea penală, nu se impunea reținerea circumstanțelor atenuante.

Apelanta-inculpată a solicitat - raportat la întregul material probator de la dosar - a se dispune achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., constatându-se că din dosar nu rezultă probe certe, sigure și concrete - care să demonstreze vinovăția acesteia. În subsidiar a solicitat a se da o mai mare eficiență dispozițiilor art. 74 - 76 C. pen., avându-se în vedere că de la momentul liberării condiționate - 16 octombrie 2007 există dovezi că aceasta nu a mai săvârșit nicio faptă antisocială, a dat dovezi de îndreptare, încadrându-se în muncă. Examinând sentința penală formulată, prin prisma motivelor de apel invocate în cauză de Ministerul Public și de inculpata I.C.

și din oficiu sub toate aspectele, Curtea a constatat că apelurile formulate sunt nefondate, dispunând respingerea acestora ca atare în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Decizând astfel Curtea a statuat că în mod corect prima instanță a reținut vinovăția inculpatei sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Prima instanță a procedat la o analiză detaliată și corectă a probatoriului administrat în cauză, din care rezultă fără dubiu vinovăția inculpatei. Se constată că organele de poliție s-au sesizat din oficiu, la data de 26 februarie 2009, cu privire la faptul că mai multe persoane, printre care și „I.C." - se ocupă cu traficul de droguri în blocul 36 din A.L.

sector 5. Numita „I.C." a fost identificată în persoana inculpatei la data de 2 martie 2009, conform procesului-verbal aflat la dosar. În aceeași zi, au fost desemnați cei doi colaboratori sub acoperire, pentru a procura droguri de la inculpată și de la celelalte persoane suspectate.

Din coroborarea procesului-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire „V.R." cu procesul-verbal de transcriere a înregistrării ambientale rezultă că la data de 17 martie 2009 în jurul orei 20.00, investigatorul sub acoperire s-a deplasat împreună cu colaboratorul sub acoperire în zona străzii A.L., unde acestuia din urmă i-a fost înmânată suma de 60 RON, colaboratorul a intrat în blocul nr. 36, s-a întâlnit cu inculpata I.C., a negociat cumpărarea de heroină, i-a dat suma de 60 RON, colaboratorul revenind după 20 - 30 de minute având asupra sa două punguțe din celofan conținând o substanță pulverulentă de culoare maronie, cu privire la care s-a stabilit că reprezintă 0,13 grame de heroină.

Din declarația dată de colaboratorul sub acoperire în cursul urmăririi penale, consemnată în procesul-verbal aflat la dosar, instanța a reținut că se confirmă faptul că a cumpărat de la inculpată două doze de heroină contra sumei de 60 RON, respectiv dozele pe care le-a predat investigatorului sub acoperire. Instanța de apel a făcut toate demersurile necesare pentru audierea colaboratorului sub acoperire, iar organele de poliție au făcut ample cercetări pentru depistarea acestuia, fără niciun rezultat, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Colaboratorul sub acoperire nu a mai putut fi audiat nemijlocit nici de prima instanță, nici de instanța de apel, deși au fost făcute demersuri în acest sens, însă nu există niciun temei legal pentru a înlătura declarația acestuia, dată în cursul urmării penale; ca și prima instanță, Curtea a constatat că nu există dubii cu privire la sinceritatea celor relatate, având în vedere că din înregistrarea audio rezultă fără îndoială că la momentul efectuării cumpărării supravegheate, colaboratorul s-a întâlnit cu inculpata și a primit de la aceasta două doze de heroină contra sumei de 60 RON, din procesul-verbal de redare rezultând cum acesta îi solicită inculpatei să ambaleze drogurile „Stai așa, să mi le bagi în ceva (...) că mi-e frică să merg cu ele așa (...)" se asigură de calitatea lor „Auzi, să fie bună, să n-aibă ceva băgat în ele.", inculpata ripostând „Nu mă, nu fac io așa ceva (...)", cât și prețul negociat „Tot trei sute?."; în plus, această declarație se coroborează în totalitate cu declarația investigatorului sub acoperire „V.R.", cu privire la care de asemenea nu există niciun temei legal pentru a fi înlăturată.

În ce privește apărarea inculpatei în sensul că investigatorul rămânând la distanță de scara blocului unde a intrat colaboratorul nu a putut constata de la cine a cumpărat acesta drogurile respective, cât și faptul că în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, investigatorul sub acoperire a susținut că martorul-colaborator sub acoperire a intrat în scara 1 a blocului în timp ce inculpata locuiește la scara 2, Curtea nu o poate reține, în acord cu prima instanță, deoarece din declarația dată de investigator și de colaborator în cursul urmăririi penale, ori din procesele-verbale întocmite, precum și din declarația dată de investigator în cursul judecății, nu rezultă împrejurarea că martorul sub acoperire ar fi intrat în scara 1 a blocului, ci că a luat legătura cu o altă persoană suspectă, „M.U.", care l-a îndrumat să meargă la inculpată, deoarece are marfă mai bună.

În plus, colaboratorul sub acoperire a precizat exact în care garsonieră locuiește inculpata, în configurația blocului, precum și împrejurarea că aceasta nu i-a dat drogurile din locuință, ci i le-a adus din casa scărilor. Așa s-ar putea explica și împrejurarea că la percheziția domiciliară nu a fost găsită nicio doză de heroină, din moment ce inculpata le putea avea ascunse în casa scării; în plus, percheziția domiciliară a fost efectuată la 10 luni de la comiterea infracțiunii. La fel ca și prima instanță, Curtea a constatat, în ceea ce privește înregistrarea ambientală, că inculpata în faza judecății în fond nu a contestat faptul că vocea înregistrată pe suportul tehnic i-ar aparține, învederând acest fapt doar în apel, ci doar a invocat calitatea proastă a înregistrării, care nu permite înțelegerea acesteia.

Deși este adevărat că înregistrarea lasă de dorit sub aspectul clarității, aspect constatat de instanța de apel cu ocazia audierii în ședință publică, totuși aceasta este inteligibilă și corespunde, din punct de vedere al conținutului, cu cele consemnate în procesul-verbal de redare. Cât privește susținerea în sensul că procesul-verbal de redare a înregistrărilor în mediul ambiental nu îndeplinește exigențele art. 91 3 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că nu sunt trecute seria și numărul suportului optic pe care s-a efectuat înregistrarea, Curtea a apreciat că acest fapt nu poate conduce automat la înlăturarea acestuia ca mijloc de probă, deoarece nicio dispoziție legală nu prevede vreo sancțiune pentru lipsa acestor elemente, iar procesul-verbal la care face referire art. 93 3 alin. (1) C. proc.

pen. a fost certificat de procuror conform dispozițiilor legale. Mai mult, din răspunsul dat de Institutul de Expertize Criminalistice reiese că fișierele aflate pe suportul optic pot fi identificate cu un număr unic de înregistrare, precizat de experți. Relativ la stabilirea vinovăției, Curtea nu poate ignora nici atitudinea inculpatei care, în chiar ziua efectuării percheziției domiciliare - 20 mai 2010 ora 6,05 - nu a fost găsită la domiciliu, fiind găsită numai martora M.D. - însă a fost depistată în aceeași zi pe Aeroportul H.C., încercând să părăsească teritoriul României. În legătură cu acest aspect, inculpata nu a dorit să dea declarații în cursul urmăririi penale, iar în cursul cercetării judecătorești a declarat că intenționa să se deplaseze în Cipru pentru a lua o procură necesară obținerii actelor nepotului pe care îl avea în îngrijire.

Curtea a apreciat, ca și prima instanță, că declarația acesteia apare ca neverosimilă, pe de o parte deoarece procura respectivă ar fi putut fi expediată pe o altă cale, mai puțin costisitoare decât deplasarea inculpatei înseși, pe de altă parte deoarece martora M.D., persoana în supravegherea căreia se afla minorul în intervalele de timp cât inculpata lipsea de acasă nu a cunoscut nimic în legătură cu plecarea inculpatei, fiind greu de crezut că inculpata nu i-ar fi adus la cunoștință o asemenea plecare. Astfel, din declarația numitei M.D., angajată ca bonă pentru nepotul inculpatei în vârstă de 2 ani și 4 luni, a reieșit că inculpata a părăsit locuința în jurul orelor 04,00 pentru a merge la serviciu, fiind angajată ca îngrijitoare la o asociație de proprietari, infirmând susținerea inculpatei în sensul că ar fi încunoștințat-o în legătură cu plecarea sa în străinătate.

În plus, se poate observa, din adeverința depusă la dosar chiar de către inculpată, că aceasta era angajată ca femeie de serviciu la blocurile nr. 36 și 37 din A.L., deci chiar în blocul în care locuiește și în care s-a comis fapta dedusă judecății, astfel că, pe de o parte, plecarea la muncă presupunea să rămână în același bloc, iar pe de altă parte, a avut, fără îndoială, cunoștință de faptul că era căutată de organele de poliție în ziua de 20 mai 2010, putând să constate acest lucru personal. De altfel, și în declarația dată în fața instanței de apel inculpata a susținut că în dimineața percheziției se afla la lucru - cu alte cuvinte în același bloc în care locuiește.

Rezultă, din propriile afirmații, că a aflat de percheziția domiciliară de la cumnata sa, și cu toate că știa că este căutată de organele de poliție, din moment ce a avut această convorbire, la ora 14,00 a revenit în locuință, și-a luat bagajul și a plecat la aeroport, ceea ce contrazice afirmația, făcută în cuprinsul aceleiași declarații, în sensul că, dacă ar fi știut că este căutată de poliție, nu ar mai fi plecat. Caracterul intempestiv al plecării inculpatei reiese și din aceea că, potrivit procesului-verbal de depistare întocmit de lucrătorii poliției de frontieră, aceasta nu avea asupra sa decât o geantă de mână, iar biletul de avion a fost achiziționat în aceeași zi, doar dus, așa cum confirmă însăși inculpata în declarația dată în apel.

În aceste condiții, Curtea a constatat că probatoriul administrat atestă vinovăția inculpatei sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, constând în aceea că, la data de 17 martie 2009 a vândut colaboratorului sub acoperire „A.M." două doze de heroină pentru suma de 60 de RON. Referitor la individualizarea pedepsei, Curtea a constatat că prima instanță a făcut o justă apreciere a cuantumului acesteia, fără a se impune majorarea pedepsei, cum se solicită în apelul Ministerului Public, ori reducerea sa, așa cum solicită inculpata. Astfel, în sarcina inculpatei s-a reținut comiterea unui singur act material al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, constând în comercializarea a numai 2 doze de heroină, în cantitate de 0, 13 grame.

Este reală împrejurarea că inculpata a comis fapta dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie calificată, anterior fiind condamnată la o pedeapsă de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 707 din 30 mai 2005 a Tribunalului București, tot pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, și că a avut o atitudine nesinceră, împrejurări ce exclud posibilitatea reținerii circumstanțelor prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Curtea a apreciat însă că elementele reținute de prima instanță - cantitatea mică de droguri vândute, comiterea unui singur act material al infracțiunii și existența indiciilor că de la data liberării condiționate inculpata a încercat să se integreze social - pot fi avute în vedere la reținerea de circumstanțe atenuante judiciare în sensul art. 74 alin. (2) C. pen., dispunându-se condamnarea inculpatei la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă ce este aptă să asigure realizarea scopului preventiv și educativ prevăzut de art. 52 C. pen. Cu siguranță se impunea ca inculpatei să i se aplice o pedeapsă într-un cuantum mai ridicat decât acela al pedepsei executate anterior, de 5 ani închisoare, din moment ce prima pedeapsă nu și-a atins în totalitate scopul, aspect de care instanța de fond a ținut seama la individualizare și a aplicat o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare.

În plus, raportat la situația de fapt, așa cum a arătat și apărătorul inculpatei, după aproximativ 10 luni de la comiterea infracțiunii, la data de 20 mai 2010 la domiciliul inculpatei se efectuează o percheziție, ocazie cu care nu s-au găsit droguri sau alte substanțe interzise la deținere astfel că, în mod concret, există numai o suspiciune însă nicio probă obiectivă, din care să rezulte că apelanta s-ar ocupa în mod constant cu traficul de droguri. Nu există temeiuri nici pentru reducerea pedepsei sub cuantumul stabilit de prima instanță, raportat la antecedentele penale ale inculpatei și în mod special la perseverența infracțională a acesteia, care a mai fost condamnată anterior tot pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsă durata prevenției de la 20 mai 2010 la zi. În baza art. 383 alin. (1 1 ) C. proc. pen. rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatei I.C., menținerea măsurii fiind necesară pentru a împiedica pe inculpată să se sustragă judecății, așa cum a încercat în cursul urmăririi penale. III. Recursul în termen împotriva deciziei amintite formulat de inculpata I.C., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen. cu solicitarea în principal de a fi achitată în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. iar în subsidiar de a i se reduce pedeapsa aplicată prin reaprecierea în acest sens a criteriilor de individualizare din art. 72 și urm. C. pen.

este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare. În mod corect prima instanță - soluție menținută în apel - a reținut vinovăția inculpatei sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Prima instanță a procedat la o analiză detaliată și corectă a probatoriului administrat în cauză, din care rezultă fără dubiu vinovăția inculpatei. Se constată că organele de poliție s-au sesizat din oficiu, la data de 26 februarie 2009, cu privire la faptul că mai multe persoane, printre care și „I.C." - se ocupă cu traficul de droguri în blocul 36 din A.L.

sector 5. Numita „I.C." a fost identificată în persoana inculpatei la data de 2 martie 2009, conform procesului-verbal aflat la dosar, în aceeași zi au fost desemnați cei doi colaboratori sub acoperire, pentru a procura droguri de la inculpată și de la celelalte persoane suspectate.

Din coroborarea procesului-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire „V.R." cu procesul-verbal de transcriere a înregistrării ambientale rezultă că la data de 17 martie 2009 în jurul orei 20.00, investigatorul sub acoperire s-a deplasat împreună cu colaboratorul sub acoperire în zona străzii A.L., unde acestuia din urmă i-a fost înmânată suma de 60 RON, colaboratorul a intrat în blocul nr. 36, s-a întâlnit cu inculpata I.C., a negociat cumpărarea de heroină, i-a dat suma de 60 RON, colaboratorul revenind după 20 - 30 de minute având asupra sa două punguțe din celofan conținând o substanță pulverulentă de culoare maronie, cu privire la care s-a stabilit că reprezintă 0,13 grame de heroină.

Din declarația dată de colaboratorul sub acoperire în cursul urmăririi penale, consemnată în procesul-verbal, instanța a reținut că se confirmă faptul că a cumpărat de la inculpată două doze de heroină contra sumei de 60 RON, respectiv dozele pe care le-a predat investigatorului sub acoperire. Instanța de apel a făcut toate demersurile necesare pentru audierea colaboratorului sub acoperire, iar organele de poliție au făcut ample cercetări pentru depistarea acestuia, fără niciun rezultat, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Colaboratorul sub acoperire nu a mai putut fi audiat nemijlocit nici de prima instanță, nici de instanța de apel, deși au fost făcute demersuri în acest sens, însă nu există niciun temei legal pentru a înlătura declarația acestuia, dată în cursul urmării penale; ca și prima instanță, Curtea a constatat că nu există dubii cu privire la sinceritatea celor relatate, având în vedere că din înregistrarea audio rezultă fără îndoială că la momentul efectuării cumpărării supravegheate, colaboratorul s-a întâlnit cu inculpata și a primit de la aceasta două doze de heroină contra sumei de 60 RON, din procesul-verbal de redare rezultând cum acesta îi solicită inculpatei să ambaleze drogurile „Stai așa, să mi le bagi în ceva (...) că mi-e frică să merg cu ele așa (...)" se asigură de calitatea lor „Auzi, să fie bună, să n-aibă ceva băgat în ele.", inculpata ripostând „Nu mă, nu fac io așa ceva (...)", cât și prețul negociat „Tot trei sute?."; în plus, această declarație se coroborează în totalitate cu declarația investigatorului sub acoperire „V.R.", cu privire la care de asemenea nu există niciun temei legal pentru a fi înlăturată.

În ce privește apărarea inculpatei în sensul că investigatorul rămânând la distanță de scara blocului unde a intrat colaboratorul nu a putut constata de la cine a cumpărat acesta drogurile respective, cât și faptul că în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, investigatorul sub acoperire a susținut că martorul-colaborator sub acoperire a intrat în scara 1 a blocului în timp ce inculpata locuiește la scara 2, Curtea nu o poate reține, în acord cu prima instanță, deoarece din declarația dată de investigator și de colaborator în cursul urmăririi penale, ori din procesele-verbale întocmite, precum și din declarația dată de investigator în cursul judecății, nu rezultă împrejurarea că martorul sub acoperire ar fi intrat în scara 1 a blocului, ci că a luat legătura cu o altă persoană suspectă, „M.U.", care l-a îndrumat să meargă la inculpată, deoarece are marfă mai bună.

În plus, colaboratorul sub acoperire a precizat exact în care garsonieră locuiește inculpata, în configurația blocului, precum și împrejurarea că aceasta nu i-a dat drogurile din locuință. Ca atare fapta imputată inculpatei există, a fost săvârșită cu vinovăție și realizează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (la data de 17 martie 2009 a vândut unui colaborator al poliției 2 doze de heroină, 0,13 gr. cu prețul de 60 RON) fiind justificată astfel soluția de condamnare pentru trafic de droguri de mare risc, fără drept, în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. Pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatei de către prima instanță prin reținere de circumstanțe atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (2) C. pen.

în condițiile în care aceasta este recidivistă postcondamnatoriu - din fișa de cazier judiciar rezultă că a fost eliberată condiționat la data de 16 octombrie 2007 din executarea altei condamnări la pedeapsa de 5 ani închisoare, rest neexecutat 581 zile închisoare - este legală și temeinică, aflându-se în concordanță cu dispozițiile art. 72 și urm. C. pen., reducerea sa fiind nejustificată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata I.C. împotriva Deciziei penale nr. 165/A din 26 mai 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reținerii și arestării preventive de la 20 mai 2010 la 01 noiembrie 2011. Obligă recurenta-inculpată la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 01 noiembrie 2011.