ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 01.11.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3871/2011

HOTĂRÂRE

01.11.2011

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3871/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând asupra

recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei

a constatat următoarele:

I. Tribunalul București, secția I penală,

prin Sentința penală nr. 1255 din 17 august 2010 în baza art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2)

C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata I.C. la

pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea exercitării

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 61 C.

pen. a fost revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei

de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 707 din 30 mai 2005 a

Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr.

1565 din 10 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și contopit

restul de 581 zile rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre

și aplicată inculpatei pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 6 ani și 6

luni închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. s-a interzis inculpatei, pe perioada executării pedepsei, exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive

de la data de 20 mai 2010 la zi.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă a inculpatei I.C.

S-a constatat că

drogurile care au făcut obiectul infracțiunii s-au consumat în procesul

analizelor de laborator.

În baza art. 17 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpată suma de 60 de RON.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța

această soluție Tribunalul a reținut că, prin Rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial

București, înregistrat sub nr. 75D/P/2009 din 12 august 2010, s-a dispus

trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei I.C., pentru

săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc prev. de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

Prin actul de

inculpare s-a reținut, în esență, că la data de 17 martie 2009, inculpata I.C.

a vândut unui colaborator al poliției un număr de 2 doze de heroină (0,13

grame) contra sumei de 60 RON.

Situația de fapt

reținută prin actul de inculpare a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace

de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesele-verbale de

investigații, procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire,

procesul-verbal de redare a declarațiilor colaboratorului, procesul-verbal de

percheziție domiciliară, raportul de constatare tehnico-științifică nr. X din

19 martie 2009; procesul-verbal de transcriere a înregistrărilor audio.

În cursul cercetării

judecătorești a fost audiată inculpata care nu a recunoscut săvârșirea faptei

pentru care a fost trimisă în judecată.

Au mai fost audiați

investigatorul sub acoperire V.R. - nume de cod și martorii S.I., M.D., I.S. și

a fost administrată proba cu acte.

Analizând actele și

lucrările dosarului prima instanță a reținut că la data de 17 martie 2009,

inculpata I.C. a vândut colaboratorului „A.M." două doze de heroină - 0,13

grame - în schimbul sumei de 60 RON.

Astfel, din

procesul-verbal de sesizare din oficiu, reiese că la data de 26 februarie 2009,

lucrătorii de poliție din cadrul B.C.C.O. București s-au sesizat din oficiu cu

privire la faptul că în zona cartierelor Ferentari și Sebastian acționează o

rețea de traficanți de droguri (heroină), din care fac parte „M.U.",

„G.", „F.", „P.L.", „T.U.", „V.C.M.", „I.C.",

„G.", „C.", „N." și alții.

La data de 11 martie

2009, prin Ordonanța nr. 20A, s-a dispus introducerea în cauză a

investigatorilor sub acoperire „O.G." și „V.R.", a colaboratorilor

„P.M." și „A.M.", precum și autorizarea procurării cantității de 30

grame de heroină de la persoanele suspecte.

Prin Ordonanța nr.

10A din 17 martie 2009 s-a dispus interceptarea și înregistrarea, cu titlu

provizoriu, pe o perioadă de 48 de ore, a imaginilor audio/video în mediul

ambiental privind activitățile ilicite de trafic de droguri de mare risc

desfășurate de suspecți.

Din coroborarea

procesului-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire „V.R." cu

procesul-verbal de transcriere a înregistrării ambientale rezultă că la data de

17 martie 2009 în jurul orei 20.00, investigatorul sub acoperire s-a deplasat

împreună cu colaboratorul sub acoperire în zona străzii A.L., unde acestuia din

urmă i-a fost înmânată suma de 60 RON, colaboratorul a intrat în blocul nr. 36,

s-a întâlnit cu inculpata I.C., a negociat cumpărarea de heroină, i-a dat suma

de 60 RON, colaboratorul revenind după 20 - 30 de minute având asupra sa două

punguțe din celofan conținând o substanță pulverulentă de culoare maronie.

Din concluziile

raportului de constatare tehnico-științifică nr. X din 19 martie 2009, cele 2

doze conțineau 0,13 grame de heroină.

Din declarația dată

de colaboratorul sub acoperire în cursul urmăririi penale, consemnată în

procesul-verbal, instanța reține că aceasta confirmă faptul că a cumpărat de la

inculpată două doze de heroină contra sumei de 60 RON, respectiv dozele pe care

le-a predat investigatorului sub acoperire. Deși acesta nu a mai putut fi

audiat nemijlocit de instanță, nu există dubii cu privire la sinceritatea celor

relatate, aceasta având în vedere că din înregistrarea audio rezultă fără

îndoială că la momentul efectuării cumpărării supravegheate, colaboratorul s-a

întâlnit cu inculpata și a primit de la aceasta două doze de heroină contra

sumei de 60 RON, din procesul-verbal de redare rezultând cum acesta îi solicită

inculpatei să ambaleze drogurile „Stai așa, să mi le bagi în ceva(...) că mi-e

frică să merg cu ele așa (...)" se asigură de calitatea lor „Auzi, să fie

bună, să n-aibă ceva băgat în ele.", inculpata ripostând „Nu mă, nu fac io

așa ceva (...)", cât și prețul negociat „Tot trei sute?.".

În ce privește

apărarea inculpatei în sensul că investigatorul rămânând la distanță de scara

blocului unde a intrat colaboratorul nu a putut constata de la cine a cumpărat

acesta drogurile respective, cât și faptul că în declarația dată în cursul

cercetării judecătorești, investigatorul sub acoperire a susținut că

martorul-colaborator sub acoperire a intrat în scara 1 a blocului în timp ce

inculpata locuiește la scara 2, nu poate conduce la concluzia inexistenței

faptei, așa cum a solicitat inculpata, câtă vreme ea este dovedită prin

celelalte mijloace de probă.

De altfel, în ceea ce

privește înregistrarea ambientală, probă directă indubitabilă în prezenta

cauză, inculpata nu a contestat faptul că vocea înregistrată pe suportul tehnic

i-ar aparține, ci doar a învederat faptul că, calitatea înregistrării nu

permite înțelegerea acesteia. Deși este adevărat că înregistrarea lasă de dorit

sub aspectul clarității, totuși aceasta este inteligibilă și corespunde cu cele

consemnate în procesul-verbal de redare.

De asemenea, faptul

că de la data vânzării supravegheate, inculpata nu a fost depistată comițând o

altă infracțiune la regimul drogurilor, iar la data efectuării percheziției

domiciliare, respectiv, 20 mai 2010, nu au fost găsite droguri în locuința

acesteia, nu sunt de natură a înlătura vinovăția acesteia pentru fapta din data

de 17 martie 2009, fapta consumându-se în momentul înmânării drogurilor.

Astfel, deși

inculpata nu recunoaște săvârșirea infracțiunii, instanța a apreciat că atât

existența faptei cât și vinovăția acesteia rezultă indubitabil din probele

analizate, atitudinea acesteia în cursul procesului penal fiind nesinceră. De

altfel, nesinceritatea acesteia rezultă și din aceea că inculpata a negat

intenția de a se sustrage urmăririi penale, când cu ocazia efectuării

percheziției domiciliare, nefiind găsită la domiciliu a fost însă dată în

consemn și depistată în seara aceleiași zile pe Aeroportul H.C., în timp ce

intenționa să părăsească țara cu destinația Cipru.

În legătură cu acest

aspect, inculpata nu a dorit să dea declarații în cursul urmăririi penale, iar

în cursul cercetării judecătorești, a declarat că intenționa să se deplaseze în

Cipru pentru a lua o procură necesară obținerii actelor nepotului pe care îl

avea în îngrijire. Declarația acesteia apare ca neverosimilă, pe de o parte

deoarece procura respectivă ar fi putut fi expediată pe o cale mult mai puțin

costisitoare decât deplasarea inculpatei înseși, pe de altă parte deoarece

martora M.D., persoana în supravegherea căreia se afla minorul în intervalele

de timp cât inculpata lipsea de acasă nu a cunoscut nimic în legătură cu

plecarea inculpatei, fiind greu de crezut că inculpata nu i-ar fi adus la

cunoștință o asemenea plecare. Astfel, declarația numitei M.D., angajată ca

bonă pentru nepotul inculpatei în vârstă de 2 ani și 4 luni, a reieșit că

inculpata a părăsit locuința în jurul orelor 04,00 pentru a merge la serviciu,

fiind angajată ca îngrijitoare la o asociație de proprietari, infirmând

susținerea inculpatei în sensul că ar fi încunoștințat-o în legătură cu

plecarea sa în străinătate.

De altfel caracterul

intempestiv al plecării inculpatei, (care probabil a fost anunțată telefonic de

cumnata acesteia, „S.", cumnată pe care, susține martora M., a

înștiințat-o telefonic la rândul său în legătură cu percheziția efectuată de

poliție) reiese și din aceea că aceasta nu avea asupra sa decât o geantă de mână,

iar biletul de avion a fost achiziționat în aceeași zi, doar dus.

Situația de fapt

descrisă mai sus este dovedită cu mijloacele de probă administrate atât în

cursul urmăriri penale cât și în faza cercetării judecătorești.

Fapta inculpatei care

la data de 17 martie 2009 a vândut colaboratorului „A.M." 2 doze de

heroină contra sumei de 60 de RON întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000.

Elementul material al

infracțiunii s-a realizat în modalitatea alternativă a vânzării unei cantități

de 0,13 grame heroină contra sumei de 60 de RON.

Din fișa de cazier

judiciar a inculpatei rezultă că la data de 16 octombrie 2007, aceasta a fost

liberată condiționat din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin

Sentința penală nr. 707/2005 a Tribunalului București, secția I penală,

definitivă prin Decizia penală nr. 1565/2006 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, cu un rest neexecutat de 581 zile închisoare, motiv pentru care

infracțiunea dedusă judecății a fost comisă în stare de recidivă

postcondamnatorie, urmând a fi reținută aplicabilitatea art. 37 lit. a) C. pen.

La individualizarea

pedepsei instanța a avut în vedere toate criteriile prevăzute de disp. art. 72

din C. pen., dispozițiile părții generale a Codului penal (condițiile

răspunderii penale, formele de vinovăție), limitele de pedeapsă stabilite în

legea specială, gradul de pericol social (în raport de extinderea fenomenului

infracțional din acest domeniu pe întreg teritoriul țării, amplificarea și

diversificarea criminalității asociate consumului de droguri, creșterea

numărului de consumatori de droguri), dar și de datele ce circumstanțiază

persoana inculpatei respectiv faptul că aceasta denotă perseverență infracțională,

fiind condamnată în precedent tot pentru infracțiuni privind traficul de

droguri și atitudinea procesuală nesinceră a acesteia.

Totuși, instanța a

apreciat că în raport de cantitatea mică de droguri vândute și în raport de

faptul că există indicii că de la data liberării condiționate a încercat să se

integreze social, efectuând servicii de curățenie la scări de bloc, așa cum

relatează martorii M.D. și S.I., vecini ai acesteia, se impune reținerea de

circumstanțe atenuante judiciare în sensul art. 74 alin. (2) C. pen., dispunând

condamnarea inculpatei la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă ce

este aptă să asigure realizarea scopului preventiv și educativ prev. de art. 52

C. pen.

În raport de natura

și gravitatea faptei, de împrejurările de săvârșire și de persoana inculpatei,

s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală pentru infracțiunea de trafic ilicit

de droguri de mare risc și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

La aplicarea pedepsei

accesorii instanța a avut în vedere că față de natura și gravitatea

infracțiunii nu se justifică interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.

64 lit. d) și e) C. pen., și având în vedere hotărârea Hirst c. Marii Britanii

a Curții Europene a Drepturilor Omului și faptul că inculpata nu s-a folosit la

săvârșirea faptei de vreunul din drepturile prev. de art. 64 lit. c) C. pen. și

îi va interzice acesteia pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Întrucât inculpata a

săvârșit infracțiunea înainte de considerarea ca executată a pedepsei de 5 ani

închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 707/2005 a Tribunalului București,

secția I penală, în timp ce se afla în stare de liberare condiționată,

tribunalul, în baza art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiționată a

executării acestei pedepse și a contopit restul neexecutat de 581 de zile cu

pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpata să execute pedeapsa

cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare.

II. Împotriva

sentinței penale au formulat apel Ministerul Public -Parchetul de pe lângă

Tribunalul București și inculpata I.C.

Reprezentantul

parchetului a arătat că în mod greșit au fost reținute în favoarea inculpatei

circumstanțele atenuante, avându-se în vedere gravitatea faptei, modul în care

a acționat aceasta, dar și împrejurarea că a comis prezenta faptă în stare de

recidivă postcondamnatorie - o recidivă calificată, fiind anterior condamnată

prin Sentința penală nr. 707/2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I

penală, pentru săvârșirea unei infracțiuni similare, astfel că, în raport de

perseverența infracțională în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, poziția

inculpatei pe parcursul procesului penal și împrejurarea că a încercat să se

sustragă de la urmărirea penală, nu se impunea reținerea circumstanțelor

atenuante.

Apelanta-inculpată a

solicitat - raportat la întregul material probator de la dosar - a se dispune

achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

c) C. proc. pen., constatându-se că din dosar nu rezultă probe certe, sigure și

concrete - care să demonstreze vinovăția acesteia.

În subsidiar a

solicitat a se da o mai mare eficiență dispozițiilor art. 74 - 76 C. pen., avându-se

în vedere că de la momentul liberării condiționate - 16 octombrie 2007 există

dovezi că aceasta nu a mai săvârșit nicio faptă antisocială, a dat dovezi de

îndreptare, încadrându-se în muncă.

Examinând sentința

penală formulată, prin prisma motivelor de apel invocate în cauză de Ministerul

Public și de inculpata I.C. și din oficiu sub toate aspectele, Curtea a

constatat că apelurile formulate sunt nefondate, dispunând respingerea acestora

ca atare în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Decizând astfel

Curtea a statuat că în mod corect prima instanță a reținut vinovăția inculpatei

sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Prima instanță a

procedat la o analiză detaliată și corectă a probatoriului administrat în

cauză, din care rezultă fără dubiu vinovăția inculpatei.

Se constată că

organele de poliție s-au sesizat din oficiu, la data de 26 februarie 2009, cu

privire la faptul că mai multe persoane, printre care și „I.C." - se ocupă

cu traficul de droguri în blocul 36 din A.L. sector 5.

Numita „I.C." a

fost identificată în persoana inculpatei la data de 2 martie 2009, conform

procesului-verbal aflat la dosar.

În aceeași zi, au

fost desemnați cei doi colaboratori sub acoperire, pentru a procura droguri de

la inculpată și de la celelalte persoane suspectate.

Din coroborarea

procesului-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire „V.R." cu

procesul-verbal de transcriere a înregistrării ambientale rezultă că la data de

17 martie 2009 în jurul orei 20.00, investigatorul sub acoperire s-a deplasat

împreună cu colaboratorul sub acoperire în zona străzii A.L., unde acestuia din

urmă i-a fost înmânată suma de 60 RON, colaboratorul a intrat în blocul nr. 36,

s-a întâlnit cu inculpata I.C., a negociat cumpărarea de heroină, i-a dat suma

de 60 RON, colaboratorul revenind după 20 - 30 de minute având asupra sa două

punguțe din celofan conținând o substanță pulverulentă de culoare maronie, cu

privire la care s-a stabilit că reprezintă 0,13 grame de heroină.

Din declarația dată

de colaboratorul sub acoperire în cursul urmăririi penale, consemnată în

procesul-verbal aflat la dosar, instanța a reținut că se confirmă faptul că a

cumpărat de la inculpată două doze de heroină contra sumei de 60 RON, respectiv

dozele pe care le-a predat investigatorului sub acoperire.

Instanța de apel a

făcut toate demersurile necesare pentru audierea colaboratorului sub acoperire,

iar organele de poliție au făcut ample cercetări pentru depistarea acestuia,

fără niciun rezultat, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Colaboratorul sub

acoperire nu a mai putut fi audiat nemijlocit nici de prima instanță, nici de

instanța de apel, deși au fost făcute demersuri în acest sens, însă nu există

niciun temei legal pentru a înlătura declarația acestuia, dată în cursul

urmării penale; ca și prima instanță, Curtea a constatat că nu există dubii cu

privire la sinceritatea celor relatate, având în vedere că din înregistrarea

audio rezultă fără îndoială că la momentul efectuării cumpărării supravegheate,

colaboratorul s-a întâlnit cu inculpata și a primit de la aceasta două doze de

heroină contra sumei de 60 RON, din procesul-verbal de redare rezultând cum

acesta îi solicită inculpatei să ambaleze drogurile „Stai așa, să mi le bagi în

ceva (...) că mi-e frică să merg cu ele așa (...)" se asigură de calitatea

lor „Auzi, să fie bună, să n-aibă ceva băgat în ele.", inculpata ripostând

„Nu mă, nu fac io așa ceva (...)", cât și prețul negociat „Tot trei sute?.";

în plus, această declarație se coroborează în totalitate cu declarația

investigatorului sub acoperire „V.R.", cu privire la care de asemenea nu

există niciun temei legal pentru a fi înlăturată.

În ce privește

apărarea inculpatei în sensul că investigatorul rămânând la distanță de scara

blocului unde a intrat colaboratorul nu a putut constata de la cine a cumpărat

acesta drogurile respective, cât și faptul că în declarația dată în cursul

cercetării judecătorești, investigatorul sub acoperire a susținut că

martorul-colaborator sub acoperire a intrat în scara 1 a blocului în timp ce

inculpata locuiește la scara 2, Curtea nu o poate reține, în acord cu prima

instanță, deoarece din declarația dată de investigator și de colaborator în

cursul urmăririi penale, ori din procesele-verbale întocmite, precum și din

declarația dată de investigator în cursul judecății, nu rezultă împrejurarea că

martorul sub acoperire ar fi intrat în scara 1 a blocului, ci că a luat

legătura cu o altă persoană suspectă, „M.U.", care l-a îndrumat să meargă

la inculpată, deoarece are marfă mai bună. În plus, colaboratorul sub acoperire

a precizat exact în care garsonieră locuiește inculpata, în configurația

blocului, precum și împrejurarea că aceasta nu i-a dat drogurile din locuință,

ci i le-a adus din casa scărilor.

Așa s-ar putea

explica și împrejurarea că la percheziția domiciliară nu a fost găsită nicio

doză de heroină, din moment ce inculpata le putea avea ascunse în casa scării;

în plus, percheziția domiciliară a fost efectuată la 10 luni de la comiterea

infracțiunii.

La fel ca și prima

instanță, Curtea a constatat, în ceea ce privește înregistrarea ambientală, că

inculpata în faza judecății în fond nu a contestat faptul că vocea înregistrată

pe suportul tehnic i-ar aparține, învederând acest fapt doar în apel, ci doar a

invocat calitatea proastă a înregistrării, care nu permite înțelegerea

acesteia. Deși este adevărat că înregistrarea lasă de dorit sub aspectul

clarității, aspect constatat de instanța de apel cu ocazia audierii în ședință

publică, totuși aceasta este inteligibilă și corespunde, din punct de vedere al

conținutului, cu cele consemnate în procesul-verbal de redare.

Cât privește

susținerea în sensul că procesul-verbal de redare a înregistrărilor în mediul

ambiental nu îndeplinește exigențele art. 91

alin. (1) C. proc.

pen., în sensul că nu sunt trecute seria și numărul suportului optic pe care

s-a efectuat înregistrarea, Curtea a apreciat că acest fapt nu poate conduce

automat la înlăturarea acestuia ca mijloc de probă, deoarece nicio dispoziție

legală nu prevede vreo sancțiune pentru lipsa acestor elemente, iar

procesul-verbal la care face referire art. 93

alin. (1) C. proc.

pen. a fost certificat de procuror conform dispozițiilor legale.

Mai mult, din

răspunsul dat de Institutul de Expertize Criminalistice reiese că fișierele

aflate pe suportul optic pot fi identificate cu un număr unic de înregistrare,

precizat de experți.

Relativ la stabilirea

vinovăției, Curtea nu poate ignora nici atitudinea inculpatei care, în chiar

ziua efectuării percheziției domiciliare - 20 mai 2010 ora 6,05 - nu a fost

găsită la domiciliu, fiind găsită numai martora M.D. - însă a fost depistată în

aceeași zi pe Aeroportul H.C., încercând să părăsească teritoriul României.

În legătură cu acest

aspect, inculpata nu a dorit să dea declarații în cursul urmăririi penale, iar

în cursul cercetării judecătorești a declarat că intenționa să se deplaseze în

Cipru pentru a lua o procură necesară obținerii actelor nepotului pe care îl

avea în îngrijire.

Curtea a apreciat, ca

și prima instanță, că declarația acesteia apare ca neverosimilă, pe de o parte

deoarece procura respectivă ar fi putut fi expediată pe o altă cale, mai puțin

costisitoare decât deplasarea inculpatei înseși, pe de altă parte deoarece

martora M.D., persoana în supravegherea căreia se afla minorul în intervalele

de timp cât inculpata lipsea de acasă nu a cunoscut nimic în legătură cu

plecarea inculpatei, fiind greu de crezut că inculpata nu i-ar fi adus la

cunoștință o asemenea plecare. Astfel, din declarația numitei M.D., angajată ca

bonă pentru nepotul inculpatei în vârstă de 2 ani și 4 luni, a reieșit că

inculpata a părăsit locuința în jurul orelor 04,00 pentru a merge la serviciu,

fiind angajată ca îngrijitoare la o asociație de proprietari, infirmând susținerea

inculpatei în sensul că ar fi încunoștințat-o în legătură cu plecarea sa în

străinătate. În plus, se poate observa, din adeverința depusă la dosar chiar de

către inculpată, că aceasta era angajată ca femeie de serviciu la blocurile nr.

36 și 37 din A.L., deci chiar în blocul în care locuiește și în care s-a comis

fapta dedusă judecății, astfel că, pe de o parte, plecarea la muncă presupunea

să rămână în același bloc, iar pe de altă parte, a avut, fără îndoială,

cunoștință de faptul că era căutată de organele de poliție în ziua de 20 mai

2010, putând să constate acest lucru personal. De altfel, și în declarația dată

în fața instanței de apel inculpata a susținut că în dimineața percheziției se

afla la lucru - cu alte cuvinte în același bloc în care locuiește. Rezultă, din

propriile afirmații, că a aflat de percheziția domiciliară de la cumnata sa, și

cu toate că știa că este căutată de organele de poliție, din moment ce a avut

această convorbire, la ora 14,00 a revenit în locuință, și-a luat bagajul și a

plecat la aeroport, ceea ce contrazice afirmația, făcută în cuprinsul aceleiași

declarații, în sensul că, dacă ar fi știut că este căutată de poliție, nu ar

mai fi plecat. Caracterul intempestiv al plecării inculpatei reiese și din

aceea că, potrivit procesului-verbal de depistare întocmit de lucrătorii

poliției de frontieră, aceasta nu avea asupra sa decât o geantă de mână, iar

biletul de avion a fost achiziționat în aceeași zi, doar dus, așa cum confirmă

însăși inculpata în declarația dată în apel.

În aceste condiții,

Curtea a constatat că probatoriul administrat atestă vinovăția inculpatei sub

aspectul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, constând în aceea că,

la data de 17 martie 2009 a vândut colaboratorului sub acoperire „A.M." două

doze de heroină pentru suma de 60 de RON.

Referitor la

individualizarea pedepsei, Curtea a constatat că prima instanță a făcut o justă

apreciere a cuantumului acesteia, fără a se impune majorarea pedepsei, cum se

solicită în apelul Ministerului Public, ori reducerea sa, așa cum solicită

inculpata.

Astfel, în sarcina

inculpatei s-a reținut comiterea unui singur act material al infracțiunii de

trafic de droguri de mare risc, constând în comercializarea a numai 2 doze de

heroină, în cantitate de 0, 13 grame.

Este reală

împrejurarea că inculpata a comis fapta dedusă judecății în stare de recidivă

postcondamnatorie calificată, anterior fiind condamnată la o pedeapsă de 5 ani

închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 707 din 30 mai 2005 a Tribunalului

București, tot pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, și că a

avut o atitudine nesinceră, împrejurări ce exclud posibilitatea reținerii

circumstanțelor prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Curtea a apreciat

însă că elementele reținute de prima instanță - cantitatea mică de droguri

vândute, comiterea unui singur act material al infracțiunii și existența

indiciilor că de la data liberării condiționate inculpata a încercat să se

integreze social - pot fi avute în vedere la reținerea de circumstanțe atenuante

judiciare în sensul art. 74 alin. (2) C. pen., dispunându-se condamnarea

inculpatei la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă ce este aptă să

asigure realizarea scopului preventiv și educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Cu siguranță se

impunea ca inculpatei să i se aplice o pedeapsă într-un cuantum mai ridicat

decât acela al pedepsei executate anterior, de 5 ani închisoare, din moment ce

prima pedeapsă nu și-a atins în totalitate scopul, aspect de care instanța de

fond a ținut seama la individualizare și a aplicat o pedeapsă de 6 ani și 6

luni închisoare.

În plus, raportat la

situația de fapt, așa cum a arătat și apărătorul inculpatei, după aproximativ

10 luni de la comiterea infracțiunii, la data de 20 mai 2010 la domiciliul

inculpatei se efectuează o percheziție, ocazie cu care nu s-au găsit droguri

sau alte substanțe interzise la deținere astfel că, în mod concret, există

numai o suspiciune însă nicio probă obiectivă, din care să rezulte că apelanta

s-ar ocupa în mod constant cu traficul de droguri.

Nu există temeiuri

nici pentru reducerea pedepsei sub cuantumul stabilit de prima instanță,

raportat la antecedentele penale ale inculpatei și în mod special la

perseverența infracțională a acesteia, care a mai fost condamnată anterior tot

pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 383

alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsă

durata prevenției de la 20 mai 2010 la zi.

În baza art. 383

alin. (1

) C. proc. pen. rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a

fost menținută starea de arest a inculpatei I.C., menținerea măsurii fiind

necesară pentru a împiedica pe inculpată să se sustragă judecății, așa cum a

încercat în cursul urmăririi penale.

III. Recursul în

termen împotriva deciziei amintite formulat de inculpata I.C., invocând

cazurile de casare prevăzute de art. 385

pct. 18 și 14 C. proc.

pen. cu solicitarea în principal de a fi achitată în baza art. 10 lit. c) C.

proc. pen. iar în subsidiar de a i se reduce pedeapsa aplicată prin

reaprecierea în acest sens a criteriilor de individualizare din art. 72 și urm.

C. pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

În mod corect prima

instanță - soluție menținută în apel - a reținut vinovăția inculpatei sub

aspectul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Prima instanță a

procedat la o analiză detaliată și corectă a probatoriului administrat în cauză,

din care rezultă fără dubiu vinovăția inculpatei.

Se constată că

organele de poliție s-au sesizat din oficiu, la data de 26 februarie 2009, cu

privire la faptul că mai multe persoane, printre care și „I.C." - se ocupă

cu traficul de droguri în blocul 36 din A.L. sector 5. Numita „I.C." a

fost identificată în persoana inculpatei la data de 2 martie 2009, conform

procesului-verbal aflat la dosar, în aceeași zi au fost desemnați cei doi

colaboratori sub acoperire, pentru a procura droguri de la inculpată și de la

celelalte persoane suspectate.